La pescuit în grădină

Publicat în Dilema Veche nr. 631 din 24-30 martie 2016
La pescuit în grădină jpeg

O să povestesc la întîmplare despre cîteva descoperiri făcute în perioada în care am participat la săpăturile de la Troia (2005-2010). Las statuile sau lucrurile posibil legate de războaiele troiene pentru altădată, pentru că trebuie și acum să încep scriind tot despre descoperiri minore, ba chiar minore pînă la ridicol. Am făcut deja apologia cioburilor și a oaselor (fragmente ceramice și resturi faunistice, cum li se zice la școală), deci dacă citiți în continuare această rubrică înseamnă că nu trebuie să-mi mai cer scuze.

Mai întîi, cele patru-cinci straturi de carbonat de calciu, cu cristale și nuanțe vizibil diferite, pe care le găseam în cîte un tub de teracotă din conductele romane tîrzii (din care sînt kilometri întregi acolo). Nu cer evident nimănui să rămînă visător în fața conținutului unei conducte vechi. Deși, pe de altă parte, unii sînt fascinați de ideea că imperiul roman „a căzut“ din cauza intoxicației cauzate de conductele de plumb, ipoteză care de altfel nu e confirmată de nivelul de plumb din oase și smalțul dentar. Păcat! Dar să lăsăm canalizarea și să trecem în grădină (tot romană tîrzie). Grădinile private sînt adesea ratate de arheologi, ceea ce nu e de mirare dacă ne gîndim că în reconstrucțiile moderne ale aproape fiecărui forum imperial și ale altor spații publice, arbuștii ornamentali sau florile lipsesc cu totul, de parcă noi le-am inventat ieri. (Forumul lui Vespasian, de exemplu, era probabil plin de trandafiri.) Grădinițele astea nu lasă în urmă amenajări monumentale; la Troia găseam amfore sparte și așezate în pămînt cu gura în jos, transformate deci în ghivece, sau, la distanțe regulate, mici incinte pătrățoase făcute din țigle. Ce pomișori vor fi fost în mijloc, nu e clar încă. Știm asta deja, prin analiza semințelor și a polenului găsit, despre unele grădini din Pompei – trandafiri, zambile, violete (Casa dei Vettii – foto), trandafiri, ienupăr, artemisia (Casa dei casti amanti; în imagine, frescă din villa soției lui Augustus).

Dar să săpăm mai adînc. La doi metri adîncime, lîngă resturi de zid, găsesc o lespede mare și tocită de piatră, în colțul căreia e fixat un mic cilindru de bronz. Casa omului a fost rasă de pe suprafața pămîntului. A rămas pragul tocit și piesa în care pivota ușa. Că a fost o casă înstărită îți dai seama din faptul că pragul e frumos degroșat în așa fel încît să rămînă în el un alt mic prag, de jumătate de centimetru, ca să nu tragă pe sub ușă. În colțul lespezii s-a dat o gaură pătrată, în care să aibă loc să intre cilindrul de bronz, dar să și rămînă suficient spațiu încît cimentul turnat în jur să facă priză bună, de mai mare dragul. De obicei se face o scobitură în piatra pragului și în ea se învîrte direct ușa – mult mai ieftin. Dar ce nu are gaura asta, și are piesa noastră de bronz? Opritor! E o indentație acolo care oprește ușa și o împiedică să forțeze. Dacă vorbim de bronz, într-o altă casă din apropiere, tot elenistică mi se pare, a găsit un lucrător cu ochi de șoim o piesă de doar cîteva grame, numită în terminologie științifică cîrlig de dat la pește. Deschidere mare, deci pentru pește mare, vîrful lung, spinul lung, forma exact ca azi. Cînd găsești ceva, reflexul e să te uiți dacă e vreo ruptură proaspătă, curată sau neoxidată, și tija într-adevăr era ruptă. Am înghețat munca și am început să căutăm restul cîrligului – o problemă de onoare. Am găsit și restul pînă la urmă, spre marea mea satisfacție, și la capăt tija nu avea ochi ca astea moderne (greu de turnat), ci doar crea o ansă strînsă. De presupus că nici pe pescarii troieni nu îi distra să le fugă peștele cu cîrlig cu tot mai mult decît pe noi.

În a doua jumătate a campaniei ajungeam și la straturile de epoca bronzului, acolo unde ele se mai păstrau, straturi pe care le-am văzut pentru prima oară în 2005. Să pomenesc mai întîi un vîrf de săgeată, neașteptat de mic, cu secțiune triunghiulară („ca să nu se închidă rana“, explicație care îl exaspera pe Vonnegut în Abatorul cinci). Pentru că rămăsesem fără cutiuțe, am pus-o temporar în folie de aluminiu și înăuntru s-a format condens, o greșeală pe care n-am uitat-o. Săgeata e totuși bine sănătoasă la muzeu la ora la care scriu aceste rînduri, și apoi, deoarece datarea ei era mult anterioară războiului troian (dacă plasăm cel mai probabil candidat pe la 1190/1180 î.Hr.), sigur nu era săgeata care a străpuns călcîiul lui Ahile… În fine, ultimul exemplu provine din umplutura șanțului de fortificație, alcătuită din tot soiul de lentile de sediment. Într-unul din aceste straturi-cheie am găsit două semințe arse, de strugure poate. Semințele sînt grozave pentru datări C14 (de care voi mai vorbi), pentru că au o viață atît de scurtă. Cînd datăm material organic, aflăm momentul morții lui, de pildă data tăierii copacului. Dar o scîndură zdravănă făcută din acel lemn are o viață lungă și poate fi folosită încă într-o casă patru sute de ani mai tîrziu, casă pe care riști astfel s-o datezi greșit mult prea devreme. Vă doresc viață lungă și ne auzim săptămîna viitoare.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.