O limbă nouă: framericana

Publicat în Dilema Veche nr. 468 din 31 ianuarie - 6 februarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Este cunoscută alerta franceză din ultima sută de ani, generată de aşa-zisa „invazie“ a americanismelor în limbile şi culturile Europei. Rezultatul l-a constituit o intervenţie juridică a guvernelor Franţei în lexicul uzual, menită să „protejeze“ naţiunea de „contaminarea“ cu „virusul“ anglicizării. În 1986, preşedintele francez în exerciţiu, François Mitterrand, a declarat că „Franţa se află în război deschis cu anglo-saxona.“ Statisticile istorice îi confirmau din plin observaţia. Din 1911 funcţiona o Lege (franceză) împotriva adoptării termenilor străini în limbă, iar în 1970 fusese înfiinţată o Comisie a Terminologiilor, care controla draconic împrumuturile lingvistice (repudiindu-le). În 1975, se elaborează o lege de stat numită Menţinerea Purităţii Limbii Franceze, conform căreia preluarea „englezismelor“ trebuie pedepsită cu amenzi usturătoare. Apoteotic, în 1984, Franţa creează Comisariatul General al Limbii Franceze, care introduce sancţiuni severe pentru presă şi diverse instituţii publice predispuse la „anglicizare“. De asemenea, Academia Franceză întocmeşte anual liste de cuvinte interzise uzului şcolar, iar anumite regulamente de ordine interioară nu permit radioului şi televiziunilor difuzarea emisiunilor/spectacolelor/filmelor de producţie americană într-un procent mai mare de 40%. Nu îmi propun să revin acum asupra comediei lingvistice franceze, pînă la un punct singulare în lume, ci am vrut numai să vă reîmprospătez memoria în legătură cu un fenomen ce are puţine explicaţii raţionale.

Mai interesant mi se pare faptul că există un revers al medaliei – la fel de curios şi enigmatic –, reprezentat de fascinaţia extraordinară a americanilor pentru bătrîna civilizaţie franceză. Chiar dacă, în ultimele decenii, pe fondul unei ostilităţi tot mai vădite a Franţei faţă de Statele Unite, relaţiile politice s-au mai răcit, la nivelul omului obişnuit e în America un mare interes pentru urmaşii normanzilor medievali, interes învăluit într-o caldă şi nedisimulată simpatie. Americanii sînt renumiţi pentru „ignoranţa“ lor geografică şi istorică şi, cu precădere, pentru indiferenţa cu care îşi asumă această, să zicem, „anomalie“ identitară. Ei nu au decît cunoştinţe sumare despre naţiunile cu care, volens nolens, au intrat în contact istoric, şi par să nu fie deranjaţi semnificativ de situaţie. Îi ştiu pe nemţi, pe japonezi şi pe ruşi ca foşti inamici şi potenţiali competitori, au o idee despre englezi ca „fraţii lor de peste Atlantic“, îi supraveghează discret pe cubanezi, ascultă poveştile italienilor cu Al Capone şi, mai nou, au învăţat să-i distingă pe arabi de restul lumii. În privinţa celorlalte personaje ale mapamondului, „cunoştinţele generale“ ale americanilor pot deveni, la o inspecţie ceva mai riguroasă, eufemistic spus, „problematice“. Nu acelaşi este însă, măcar în intenţie, statutul francezilor. Pe scurt, pentru americani, „cocoşii galici“ sînt depozitarii unei culturi autentice, subtile şi fermecătoare. În imaginarul Lumii Noi, termenul „sofisticat“ funcţionează ca echivalent al lexemului „francez“. Rafinamentul însuşi s-a născut, în mintea yankeului elitist şi mediu, în patria vinurilor nobile şi a brînzei mucegăite.

Literaţii de peste Ocean îi citează, plini de respect, pe confraţii lor francezi, dînd astfel „greutate“ propriilor idei. Studenţii visează să înveţe la Sorbona, nu pentru că nu ar avea excelente Universităţi acasă, ci pentru a fi de bon ton. Iubiţii vor să se căsătorească în Paris, negăsind nimic mai romantic decît La Tour Eiffel. Bucătarii americani aspiră să studieze doar şcoala franceză de gătit, cuvinte precum chef, cuisine, hors d’oeuvre, coq au vin ori cordon bleu fiind pentru ei sacre. Femeile din SUA poartă adesea nume franceze (Marie, Lysette, Lynette, Juliette, Jeanne, Anne, Simone ş.a.m.d.), ca semn de eleganţă şi distincţie. Hotelurile mari folosesc franceza ca limba „a doua“, pentru a colora, uşor snob, oferta turistică. O singură problemă apare aici. În ciuda fascinaţiei lor oneste pentru Franţa, americanii învaţă incredibil de greu limba franceză, iar atunci cînd o învaţă, nu reuşesc să nu o pocească iremediabil. Am fost uimit să observ în America distorsiuni tenebroase ale muzicalei limbi franceze, şi nu mă gîndesc la clasicele de acum cherchez la femme (expresie pronunţată de americani „cerce la fem“) ori déjà vu (articulată de yankei, graţios, drept „dejavu“). Nu mă gîndesc nici măcar la amuzantele „americanizări“ ale unor vechi denumiri franţuzeşti. Am auzit peste Ocean lucruri mult mai grave, ce ar putea fi catalogate ca fiind parte dintr-o nouă limbă – postmodernă, postindustrială etc. –, cu numele struţocămilesc de „framericană“.

De pildă, un profesor universitar de teorie critică îi zicea lui Georges Bataille – „Giorgi Batal“, făcîndu-mă, instantaneu, să mă gîndesc la berbecuţii noştri băştinaşi, încă neiniţiaţi în misterele zeului Amor. Lui Georges Poulet îi spunea, pur şi simplu, „Giorgi Pulit“, nemaifăcîndu-mă să mă gîndesc la nimic, dintr-o elementară şi inevitabilă pudoare. Recent, am dat – pe MGM – peste un film mai vechi, cu Jodie Foster, unde un grup de copii cînta, cu entuziasm, veselul cîntecel francez „Frère Jacques, Frère Jacques / Dormez-vous, dormez-vous? / Sonnez les matines, sonnez les matines / Ding, dang, dong / Ding, dang, dong.“ Am ascultat cu mare atenţie, urechea nu m-a înşelat. În varianta americană, cîntecul devenise: „Freră Geckă, freră Geckă / Domi-bu, domi-bu? / Songă le matingă, songă le matingă / Dingă, dong, / Dingă, dong.“ Prin urmare, dragii mei americani, deşi nu voi înceta niciodată să vă iubesc enorm, nu mă pot abţine să nu vă întreb, uneori, prieteneşte: Domi-bu?

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.