Pe vremea cînd făceam autobuze

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Marea de altădată jpeg

Un bun amic m-a invitat să mergem să vedem ce-a mai rămas din uzina Autobuzul sau Rocar S.A., cum a fost redenumită după Revoluţie, unde el a lucrat ani de zile. Înfiinţată în anii ’50 (primele autobuze au fost fabricate prin 1955-1956) pe un teren confiscat familiei Brătianu, uzina a fost închisă în 2004. Plină de datorii, după ce în ultimul an de existenţă n-a mai produs nici un autobuz, a fost vîndută la preţul unui apartament de bloc. Echipa de fotbal – celebra Autobuzul – veşnic asociată cu liga a doua şi a treia a mai supravieţuit pînă în 2009. 

Pregătiţi pentru o mică aventură, trecem cu maşina de oamenii de la poartă care încă mai păzesc incinta, amicul spunîndu-le că mergem la „termopane“ – una dintre cele cîteva firme care mai au spaţii închiriate pe acolo. Peisajul unei uzine dezafectate e lugubru şi nu prea greu de imaginat. O curte plină de gunoaie, bălării şi cîini vagabonzi, hale imense cu geamuri sparte şi acoperişul ruginit. În interiorul lor, prin betonul de pe jos, au crescut deja copăcei, ca în seră. „Aici era hala în care se făcea asamblarea finală a autobuzelor şi troleibuzelor“, mi-a explicat amicul intrat în rol de ghid. Înăuntru, printre rampe uriaşe şi pomi subţiri cu frunze galbene, zăcea o jumătate de caroserie de Dacie break, fier vechi. Imaginea îmi aminteşte de Călăuza lui Andrei Tarkovski. Halele sînt legate între ele printr-o reţea de ţevi suspendate. „Călăuza“ mea spune că pe vremuri, cînd instalaţiile de încălzire mai funcţionau, din ţevile acelea, care şi pe atunci erau ruginite şi găurite, ţîşnea apă fierbinte în toate direcţiile. „Cei din hala asta aveau căldură, dar cei de dincolo nu, fiindcă se pierdea pe drum, prin ţevi.“ Trecem pe lîngă hala unde se făceau motoarele. Spaţii enorme şi pustii. Nu ne vine să coborîm din maşină, sînt nişte cîini tolăniţi acolo. Rulăm uşor în continuare printre ruine. „Aici era hala de presaj.“ „Adică?“ „În ea erau nişte prese enorme, de o sută de mii, care, printr-o singură ştanţare aplicată unei foi de tablă, produceau partea din faţă a unui microbuz TV. Adică, dintr-o singură operaţie apărea botul acelei maşini.“ Mi-aduc aminte de vremea cînd toată România era plină ele. Cine mai ştie că TV erau de fapt iniţialele de la Tudor Vladimirescu, primul nume al uzinei. 

Un perete de cărămidă al halei de presaj e pe jumătate dărîmat. „Numai aşa au putut să scoată presele enorme din interior“, îmi explică ghidul meu. În fundul halei, pe un perete de BCA, cineva a scris mare cu cărbune: OUTLAWS SÎNGE 2006. Deasupra intrării, o bună parte a cercevelelor de metal care ţineau odată geamurile sînt rupte, ieşite în exterior şi contorsionate, părînd că le strigă ceva rău privitorilor, asemeni himerelor şi balaurilor sculptaţi pe zidurile exterioare ale catedralelor gotice. 

Intrăm în sediul administrativ. Pare pustiu. Cîteva neoane aprinse în plină zi sînt totuşi o dovadă că pe undeva mai există oameni şi viaţă. Ne uităm la pozele decolorate de pe pereţi, cu imagini din vremurile trecute ale fabricii. Tot ca o imagine din trecut, apare un individ cu ochelari care mătură. Parcă ne-am aştepta să nu vorbească şi să nici nu se uite la noi. Dar se opreşte şi ne întreabă cine sîntem. „Nişte oameni care încearcă să-şi şteargă amintirile“, îi zice amicul. Intrăm în vorbă cu el. A lucrat zeci de ani la Autobuzul. Acum... dă cu mătura pentru fondul de investiţii austriac care deţine platforma. Ce or să facă noii proprietari cu zecile astea de hectare? Cine ştie, poate vor construi un mall, poate un cartier... Mai apar o fată care fumează şi apoi o cucoană intrigată de prezenţa noastră. Sigur, n-avem ce căuta acolo. Dar am trecut şi pe la firma de termopane şi pe la cea de mobilă din pal melaminat. Putem fi clienţi. Ce contează. Ne cerem scuze de deranj şi ieşim din nou prin curţile pustii. Încerc să-mi imaginez cum era locul acela plin de oameni în salopete albastre, unii stînd, alţii muncind. Presele şi ciocanele pneumatice bubuiau. Pe pista de încercări se testau noile autobuze. La proiectare se făceau planuri pentru noua basculantă de 20 de tone cu troleu, pe care şi-o dorea Ceauşescu. Din ţevile suspendate ţîşneau jeturi fierbinţi iar coşurile scoteau fum. Atunci cînd, de prea multe furturi, se crease în uzină o minisecţie de miliţie. O conducea Zăbavă, ofiţerul îmbrăcat mereu în civil, dar pe care toată lumea îl ştia. Patrula odată pe lîngă lungile garduri ale întreprinderii, cînd, cică, a dat peste un om în salopetă de lucru care tocmai sărise gardul cu un bidon de 20 de litri plin cu vopsea. Văzîndu-l şi hoţul pe miliţian, s-a îndreptat brusc spre el zicîndu-i: „Ţine-l pe ăsta că mai am trei dincolo“. Şi repede a sărit gardul înapoi în curte, chipurile după celelalte, în vreme ce Zăbavă a rămas ţintuit cu bidonul în braţe. Pas de-l mai descoperă apoi pe hoţ în interior, printre alte şapte mii de muncitori în salopete albastre, murdare, identice... 

Era tot pe atunci cînd muncitorii vopseau foi de tablă de inox în roşu, scriau pe ele „Ceauşescu şi poporul“ sau alte lozinci şi aşteptau cîte o manifestaţie comunistă cu ocazia căreia să le poată scoate din uzină. Făceau apoi din ele cuţite, crătiţi sau alte obiecte din inox care nu se găseau în comerţul de stat al acelor vremuri. Toată lumea aia tristă şi veselă în acelaşi timp a dispărut complet, lăsînd în urmă nişte construcţii fantomatice şi cîteva poveşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.