Multe vedete însetate de cît mai mulți fani și „folouărși” și-ar dori nivelul de celebritate pe care l-a cîștigat acest virus în doar cîteva luni. Întreaga planetă îi știe numele. Sigur că nu e vorba despre oameni răi care invidiază un virus pentru ravagiile pe care le face. Ci despre semeni de-ai noștri care trăiesc din celebritate. Aici ar putea apărea invidia. Sînt faimoși pentru că sînt faimoși, și asta e meseria lor. Sectorul lor de activitate. Să fie cunoscuți. Să știe cît mai multă lume ce mai fac ei. Pentru așa ceva se pot cîștiga bani foarte frumoși. Iar pentru ca banii ăștia să vină, trebuie să ai cît mai mult public care urmărește ce faci. Nu neapărat ce lucrezi într-un mod foarte concret sau ce creezi, cercetezi, studiezi. Ci, pur și simplu, ce-ai mai făcut, la ce te-ai mai gîndit, ce părere ai despre ceva. E și asta o parte din superspectacolul acestei epoci din care facem parte cu toții. Și nu e cu bine sau cu rău. E cu alegeri, gusturi, niveluri de înțelegere, feluri de a vedea lucrurile. Și conștiința faptului că e loc sub soare pentru toată lumea.

SARS-CoV-2 e un virus foarte agresiv și foarte contagios. A evoluat extrem de repede în conștiința umanității contemporane, pe măsura vitezei cu care își realizează „performanțele”. E cea mai cunoscută existență de pe planetă, de la ora asta. O simplă căutare comparativă pe Google spune tot. Donald Trump: 871.000.000 rezultate. Vladimir Putin: 84.400.000. Kim Kardashian: 203.000.000. Abia acum intră artileria grea. God: 2.030.000.000. COVID-19: 3.820.000.000. Și joaca asta poate continua zile întregi. Pentru că, sigur, e o joacă. Dar ca orice joacă, poate să conțină lucruri care pot da mult de gîndit. Iar rezultatele ar fi mult mai spectaculoase. Pentru că foarte multă lume încă face confuzie între numele virusului, SARS-CoV-2, și numele bolii pe care acesta o produce, COVID-19. Dacă mai pui la socoteală ce iese cînd cauți „Coronavirus” (2.270.000.000) sau „SARS-Cov-2” (123.000.000), însumată în dreptul virusului se adună o cifră amețitoare: 6.213.000.000 de rezultate. Gîndiți-vă la dimensiunile semantice ale cuvîntului „christian”. Substantivul comun, adjectivul, numele propriu etc. În „competiția” cu virusul, adună „numai” jumătate: 3.110.000.000 de rezultate. Iar cifrele astea se obțin la căutarea cu litere latine. Să nu uităm, pe planetă există miliarde de oameni care folosesc alte scrieri; chineză, arabă, slavă etc. Căutarea asta pe Google e o joacă simplistă. Dar arată ceva. O parte a nivelului de pătrundere și prezență a unei noțiuni în conștiința umanității. Dacă punem la socoteală civilizația spectacolului în care trăim, obsesia standardelor și cuantificărilor care ne guvernează viețile, atunci viteza cu care acest virus reușește „performanța” de a deveni „supercelebru” poate fi pentru unii ceva „de invidiat”.

Chiar și sub confuzia mai multor nume, cel al virusului ca atare, al bolii, al „familiei” de virusuri, SARS-CoV-2 a devenit un adevărat personaj al actualității. Istoria în desfășurare a tuturor acțiunilor și gîndurilor umanității de la ora asta e marcată profund de existența sa. Are profil de personalitate și de personaj. Spunem despre „el” că e „foarte agresiv” și „extrem de pervers”, nu „moare” cu una, cu două și are „comportamente profund surprinzătoare”. Vorbim despre „el” ca despre „dușmanul nevăzut”. Dar, cu toate astea, are una dintre cele mai cunoscute „figuri” din lume. E foarte posibil ca, la un sondaj pe străzile orașelor Europei sau ale Americii (atunci cînd vom ieși din case), dacă arăți două fotografii, una reproducînd celebrul autoportret al lui Leonardo da Vinci sau chiar pe cel al lui Van Gogh, alături de o fotografie a „chipului” lui SARS-CoV-2, să constați că virusul e mult mai cunoscut după „față” decît multe celebrități. Merge la concurență și cu actori și sportivi faimoși.

„Bila” aceasta cu excrescențe ca niște țepi, aidoma unei vechi mine marine, numele care conține sunetul și imaginea mentală a cuvîntului „coroană”, gîndurile unora dintre noi, care văd virusul acesta ca pe un „pedepsitor” venit să îndrepte metehnele umanității, toată această bandă largă de percepție plimbă statutul de personaj al lui SARS-CoV-2 între cel de înger exterminator, entitate extraterestră, creație a unui Frankestein contemporan, „homuncul” scăpat din  laboratoarele unor „alchimiști” rătăciți în experimente oculte. Acest mecanism de personificare nu e deloc o noutate și nici o proiecție care cade doar pe acest virus. De la începuturile speciei noastre, personificarea e o reacție umană în fața necunoscutului. Așa cum ne spune un celebru filozof, vorbim despre ceea ce nu știm, despre necunoscut, cu cuvintele pe care le avem la îndemînă, cu ajutorul noțiunilor pe care le cunoaștem. Iar amplitudinea personificării acestui virus e direct proporțională cu dimensiunea și forța loviturii pe care ne-a aplicat-o. Însă mai e ceva în plus.

O bună parte din ființele care trăiesc pe această planetă sînt ființe ale tipului contemporan de înțelegere a noțiunii de ficțiune. Noi conceptualizăm „ficțiunea” și raportul ei cu „realitatea” într-un mod foarte diferit de cel de acum douăzeci de ani și profund diferit de cel din trecutul mai îndepărtat. Acum, granița dintre cele două e una prin excelență fluidă, așa cum se întîmplă în cazul mai multor noțiuni esențiale cu care operăm azi. Sîntem ființe aproape ieșite din epoca televizorului și a cinematografului, și deja binișor pătrunse în cea a inteligenței artificiale, a realității virtuale, a universului serialelor, care nu mai sînt nici televiziune, nici cinema, ci o specie nouă, autonomă. Arta contemporană, cu felul ei de pătrundere în lume, joacă și ea rolul ei. Personajul SARS-CoV-2 se naște natural într-un asemenea ecosistem cultural. Și evoluează pe măsura vitezelor cu care se petrec metabolismele lui. Boala devine personaj suprem. Cu atît mai justificată e teama de vremuri interesante.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.