Politruc

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Politruc jpeg

E greu de crezut, dar pînă de curînd termenul politruc apărea în dicţionarele noastre cu o definiţie neutră, deloc marcată stilistic. În ediţia care a fost transpusă online (1996/1998) şi care a devenit astfel extrem de cunoscută, DEX-ul cuprindea doar explicaţia „instructor, îndrumător politic în armata sovietică – Din rus. politruk“. Dicţionarul relua definiţia din prima sa ediţie (1975) şi din dicţionarul academic (DLR, Litera P, partea a 4-a, 1980). În Florica Dimitrescu, Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a doua (DCR2, 1997), politrucul este un „reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care veghează la respectarea aplicării întocmai a principiilor şi intereselor partidului“, cuvîntul fiind ilustrat prin citate din presa de la începutul anilor ’90. Între timp, Noul dicţionar universal (NDU, 2006) şi Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) au inclus uzul depreciativ al termenului – „activist politic (în armată, în cultură etc.)“ –, preluat şi de ultima ediţie din DEX (2009).

Pornind de la dicţionare, cineva ar putea presupune că termenul şi-a căpătat doar în ultima vreme conotaţiile peiorative. De fapt, timp de decenii, ipostaza sa oficială părea de-a dreptul subversivă, sau involuntar ironică, pentru că în discursul alternativ, predominant oral, mai toată lumea folosea cuvîntul doar ca epitet depreciativ. Evident, dicţionarele vremii nu-şi puteau asuma riscul de a atesta în scris încărcarea cu sensuri negative a unui cuvînt din sfera politicii comuniste.

Există totuşi o dovadă scrisă a vechimii sensului depreciativ al substantivului politruc, pe care Iorgu Iordan îl includea – alături de bolşevic, culac, partinic, combinat etc. – într-o notă la capitolul „Neologisme“, în ediţia a doua a cărţii sale Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor“ (1948, p. 476). Într-o fasciculă academică din 1949 – Influenţe ruseşti asupra limbii române –, tot Iordan explica mai pe larg sensul şi originea termenului: „prima denumire specială a activului militar-politic din armata de orice fel a Uniunii Sovietice (...). Cuvîntul rusesc este produsul combinării primelor silabe din cuvintele politiceskii rukovoditel'“. În subsolul paginii, apărea o notă foarte interesantă, bazată pe o informaţie provenită de la Al. Graur: „La noi a fost utilizat exclusiv de către duşmanii comunismului“.

Nu este vorba, aşadar, de o peiorativizare a termenului (format prin compunere prin abreviere, tipar la modă pe atunci şi pe care l-a parodiat Orwell prin Newspeak), ci de preluarea sa, de la bun început, cu valoare negativă. Nici nu e de mirare că în română politruc a devenit un termen peiorativ: dincolo de sensul său de bază, asociat cu o activitate profund antipatică (propaganda politică în armată), decisivă a fost forma cuvîntului. În română era inevitabilă reanalizarea sa ca o contaminare între politic şi truc, sau ca şi cum ar fi provenit din elementul de compunere poli- şi truc. Mai mult, finala în -uc evocă un sufix diminutival şi e caracteristică lexicului popular, adesea cu valoare depreciativă; în Dicţionarul invers (1957), politruc stă alături de bălătruc, bulburuc, ghiumbruc, şmecheruc etc.

Cuvîntul nu are o carieră internaţională: în forma politruk (transcriere din rusă) nu apare în dicţionarele de uz curent din spaţiul anglofon sau francofon, dar este evocat uneori în explicaţii enciclopedice (de exemplu în Wikipedia, varianta engleză, în articolul political commissar).
 
Istoria termenului e destul de clară; actualitatea sa a devenit, însă, copleşitoare. În ultima vreme, politruc e o acuzaţie omniprezentă: adresată membrilor cutărei comisii, politicienilor, judecătorilor, chiar înalţilor funcţionari europeni. Apariţia unui feminin fusese deja semnalată în DCR2; diverse iritări faţă de femeile din viaţa publică reactualizează tot mai des forma politrucă. Există deja şi un adjectiv, folosit şi în contexte mai abstracte, de pildă cînd este vorba de condiţiile unei „subordonări politruce faţă de Senat“ (www.romania-actualitati.ro).

Dintre cei care folosesc termenul, nu se osteneşte nimeni să-i precizeze sensul; ar fi şi greu. Nici nu e rezonabil, de altfel, să presupui că insultele ar avea un sens exact, bine delimitat; acestora li se pot descrie, cel mult, condiţiile şi contextele de folosire. Constatăm astfel că politrucul din discursul public actual este, de preferinţă, decerebrat, frustrat, de doi bani, de duzină, mărunt, mic – mai rar şi sinistru. Asociat în mod difuz cu sensul denotativ primar, deci cu totalitarismul, militarismul şi propaganda, politruc e folosit în două situaţii principale: pentru politicieni, cu implicită acuzaţie de mediocritate, lipsă de principii şi idealuri înalte (definind, deci, politicianul prin tot ce are prototipul său mai negativ), sau pentru inşi din afara jocului politic, suspectaţi că ar avea interese şi scopuri partizane. Abuzul acuzaţiilor de politrucie (derivat cu peste 1000 de atestări inventariate de Google) formulate chiar de politicieni e comic şi trist: presupune o depreciere accentuată a imaginarului politicii, asumat ca atare şi răspîndit tot mai mult prin vagul cuvintelor peiorative.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Editura Humanitas, colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.