Pute!

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
Dragoste şi răzbunare jpeg

Pute rău. Mai peste tot. În cele mai neaşteptate locuri. În cele mai ascunse unghere. Pute în marile magazine, în zonele rezidenţiale de fiţe, în cartiere, pe străzi, în biserici, în tramvaie, în autobuze, miroase cumplit, din guri de canal, din subsoluri, din măţăraia care bolboroseşte pe sub blocuri şi trimite kilometri de ţevi bolnave, în mii de apartamente. 

Nu ştiu alţii cum sînt, dar la noi, uneori, chiar şi la marile magazine, cu pretenţii, cu nouhau european, miroase de-ţi mută nasul. Pas de s-ar ieftini ceva, măcar în ziua de dinaintea expirării unui produs. Mare mirare că nu se scumpeşte, cu mesajul clar pentru cumpărător: „ia-l odată, boule, că de mîine nu-l mai putem vinde“. Urmînd traseul logic al faptului că brînzele maturate miros de-ţi flutură urechile, n-ar fi de mirare dacă o minte sclipitoare, de pe aici, ar creşte preţul peştelui care începe să se învechească şi să pută, punînd faptul ăsta pe seama valorilor sofisticate ale maturării. Dacă brînzele de soi, cu cît miros mai tare, cu atît sînt mai scumpe şi mai speciale, de ce nu s-ar întîmpla acelaşi lucru şi cu peştele, sau cu carnea?! Şi dacă mai avem un pic şi atingem, la magazinul din colţ, nivelul preţurilor de la Londra, de ce n-am trece la sofisticării pe care nici dătătorii de stele pentru restaurante nu le-au visat? Da, clădirile şi parcările marilor magazine de la noi arată aidoma celor de prin alte ţări. Da, coşurile cu rotile sînt identice, uşile se deschid la fel de automat, şirul de case de marcat e la fel de minuţios aliniat, iar anunţurile de promoţii sînt la fel de viu colorate. Cu deosebirea că, trecînd pe la sectoarele de peşte sau de carne, la noi se-ntîmplă des să miroasă ca-n iad. Contrastul între spoiala de import şi sinele naţional completează vizual spectacolul olfactiv. Bonetele, albe sau transparente, halatele, mănuşile de unică folosinţă, ecusoanele, tot arsenalul de imagine care ar trebui să dea senzaţia ordinii şi calităţii, la noi arată ca într-o comedie. Pare că cei mai mulţi dintre compatrioţii care au fost nevoiţi să îmbrace hainele alea suferă cumplit. Nu sînt în elementul lor. N-au nici cea mai vagă senzaţie de confort în ţoalele care le-au fost repartizate. Uneori, pe spatele lor scrie că poţi să-i întrebi orice, că sînt la dispoziţia clientului, că sînt acolo să te îndrume. În fapt, mic, dedesubt, între paranteze, ar trebui să scrie: „Vreau să plec acasă cît mai repede. Lasă-mă, dracu’, în pace!“. Te privesc cu o ură neţărmurită, dacă trebuie să taie nişte felii subţiri, la infernala aia de maşină care feliază. Şi te-ar pocni pe loc, atunci cînd trebuie să scormonească în castroanele cu pateuri franţuzeşti, pe care, mai degrabă, ţi le-ar pune în cap. 

Miroase odios în centrul vechi al Capitalei. Miroase sinistru în oraşele patriei. Găseşti cîrciumi decorate ca la Paris, lipite de clădiri care arată ca după bombardament, muşuroaie gigantice de moloz, din care coboară izuri indescriptibile. În alt loc, la parter, se beau mixturi de cafea cu arome fine, băuturi subţiri, se mănîncă prăjituri delicate, de ciocolată, în sosuri de vanilie, iar la etaj, prin fereastra ruptă din zid, zăreşti un cal, care paşte buruienile crescute între duşumele. Alături, nişte compatrioţi, dezbrăcaţi pînă la brîu, se bat ca-n filme. Mai sus, pe stradă, s-a deschis un restaurant cu mîncăruri italieneşti. Meniul îţi arată poze cu antricoate pe grătar, întovărăşite de ardei copţi, creme de busuioc cu crutoane, lasagna cu spanac şi vinete. Locul are o grădină de vară. Pereţii grădinii sînt din cărămidă. Ici şi colo, lipsesc bucăţi din zid. Prin găurile astea, se vede dincolo, într-un ceva care arată ca un depozit infernal. Maldăre de saltele putrezite, fragmente de paturi, cărucioare cu rotile şi, din cînd în cînd, cîte o faţă murdară, de copil, care chicoteşte şi se zgîieşte la farfuriile de pe mese. Cînd mai adie cîte un vînticel, dinspre clădirea vecină, vin valuri de duhori neverosimile. Dacă îţi strîngi catrafusele şi pleci, în stradă, nasul ţi-e preluat de gurile de canal. Nu scapi de tovărăşia asta mirositoare, decît pe porţiuni foarte mici. Dar, în rest, e frumos, e animat, e plin de terase. Lumea se adună cu plăcere aici şi petrece. Te iei cu vorba, fumezi mult, ţii capul într-o halbă cu bere şi, la un moment dat, uiţi. 

Miroase urît, duminica, la biserică. Tămîia se luptă eroic să pună un capac suportabil. În mod normal, ar trebui să fie un instinct, în adîncul fiinţei, ca atunci cînd te duci, duminica, la slujbă, să te fi spălat. E un mecanism profund, al firii, un set de lucruri pe care le faci, atunci cînd te duci într-un loc pe care îl asumi ca fiind sacru. Nu, nene, nici poveste. Miroase, uneori, de-ţi vine să-ţi iei cîmpii. Ca-n autobuz. Ca-n metrou. La biserică, tămîia şi busuiocul ţin pavăza cu greu. În alte locuri, parfumurile tari preiau greul şarjei de cavalerie, fără speranţă, în absenţa infanteriei săpunului. 

Statisticile, sondajele dau rezultate dezarmante. Consumăm îngrozitor de puţin săpun şi deprimant de puţină pastă de dinţi. Duhoarea permanentă nu devine doar o obişnuinţă, ci un fel de a fi. Cînd pute în jur, nu poţi vedea lumea în culori optimiste. Cînd trăieşti între gunoaie, viitorul nu ţi se pare o chestie care merită un interes deosebit. Există un soi de somn al gunoiului şi al mirosului greu. O toropeală şi o abandonare în faţa ofensivei mizeriei. Grija pentru detalii sună, în condiţiile astea, ca un banc prost. Dar marile proiecte, marile idealuri colective, capătă contur doar atunci cînd există o minimă ordine în gramatica intimă a individului. Iar chestia asta n-o s-o învăţăm nici de la nemţi, nici de la Comisia Europeană, nici măcar de la o tiranie ca-n Rusia.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.