Răul din interior

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Bătălia de la Aegina jpeg

Obișnuiam să mă amuz și eu de fiecare dată cînd auzeam vreun locuitor al unui mic oraș din Bărăganul nostru de sud povestind cum nu vor ungurii să-ți dea pîine (sau mici, după caz) dacă ceri în românește. Și că, în general, Pișta vrea să ne ia Ardealul. Acest „ne ia“ – colectiv și fără îndoială patriotic – devenea cu atît mai caraghios cu cît locuitorul meu din Bărăganul de sud nu văzuse în viața lui un ungur, necum să fi mers vreodată în temuta ungurime.

Adevărat, ca minoritar cotropitor, nici eu nu mă simțeam teribil de confortabil după toate consemnările istorice ale tătarilor mercenari năimiți care pîrjoleau totul în cale de nu lăsau piatră pe piatră, dar istoria recentă care ne arată domoliți și încă fără de patrie, plus convingerea că nici unul dintre ai mei n-ar refuza să servească cu o pîine un cinstit frate român, mă făcea să mă simt destul de confortabil în situația dată.

Așa că, dincolo de analizabila frică de străin, altceva mă fascinează și-mi dă mult de gîndit în ultimii ani. E paradoxalul rău din interior. E femeia care rîde de femeia la volan, blonda care spune bancuri obosite cu blonde, femeia care le urăște pe cele care au îndrăznit să spună metoo pentru că sigur alea sînt niște desfrînate, imigrantul care urăște imigrantul, românul care se plînge că s-a umplut Germania de negri.

Sigur, nu mă gîndesc la cazurile în care găsesc o bucurie absolută precum în prezența unui stand up comedian iranian care face o antropologie socială devastator de hilară despre confrații lui iranieni. Și nici la Philip Roth (Dumnezeu să-l ierte între timp) sau la verișorul lui mai hip, Jonathan Safran Foer, care taie cu niște cuțite fine în ceea ce ei văd a fi carnea alunecoasă a evreității.

E vorba de acest paradox în fața căruia rămîi cu gura căscată. Așa cum rămîi în fața cuiva care a plecat din România și s-a așezat la Londra și care susține vehement un Brexit. Căruia îi pute că sînt pline străzile de pakistanezi și de persoane dubioase înfășurate din cap pînă-n picioare. Sau care rîde de moare că echipa națională a Franței e plină de „colorați“. „Ia uite bă, ce franceji sînt ăștia“, îl poți auzi, în mîndria lui preaplină de alb, pe care puțin îl interesează că păcatele unor imperii îi fac, de generații, pe „colorații“ ăia la fel de francezi ca francezii.

Uimirea și fascinația mea neabătută în fața acestor cazuri au fost cumva realimentate zilele trecute cînd am citit o recenzie a unei cărți scrise în anii ’30, apărută recent în Statele Unite. E o carte care a stat nepublicată pînă acum, a Zorei Neale Hurston, o scriitoare și antropoloagă de culoare, moartă prin anii ’60, în uitare și sărăcie. Baracoon îi spune cărții care documentează, printr-o serie de interviuri, viața ultimului sclav cunoscut, adus înlănțuit în America cu ultimul cargo uman, peste Atlantic, pe la 1860. E povestea lui Cudjo Lewis care avea 90 de ani în momentul în care scriitoarea a stat de vorbă cu el, în jurul anilor ’30, cum ziceam.

N-o să vă plictisesc cu amănunte (cartea, istoria scrierii ei, autoarea, cir­cum­stanțele sînt absolut impresionante), dar o să vă spun cum se vede și aici că în cazul odios, dureros și încă nevindecat al sclaviei, istoria e infinit complicată și că o parte din durere a fost alimentată și de confrații africani înșiși. Ultimul sclav cunoscut, Cudjo Lewis, a fost vîndut albilor, în Africa, de căpetenia unui trib rival. N-a fost vînat prin junglă, n-a fost momit cu mărgele roșii și eșarfe colorate, a fost vîndut de ai lui. Sigur, nu uităm nuanța importantă că nu se putea vorbi de un popor, o nație, erau triburi și regate separate, aflate în conflict, dar orișicît. Iar copiii lui născuți în America au fost marginalizați de copiii celorlați africani care se simțeau superiori că nu erau născuți direct din sclavi. Erau, vezi bine, la a doua, a treia generație.

Nimic nu e mai devastator ca răul din interior. Ăla pe care ți-l fac fix ai tăi. Și, de aici, mai departe, probabil că nimic nu e mai devastator decît răul pe care ți-l faci tu însuți. Pentru că știi cel mai bine unde să lovești, nu?

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.