Rolul bigudiului în autocritică

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
Rolul bigudiului în autocritică jpeg

Că arheologii se și înșală nu e nici o îndoială, dar cît de mult? Ridicol de mult sau un pic, cît să avem ce dezbate? În 1969, niște arheologi canadieni s-au hotărît să-și facă testul suprem de abilitate profesională. O indiancă din tribul Cree, numită Millie, cunoscută în­tîm­plător pe teren, le-a aruncat o vorbă cum că tocmai își părăsise locul de tabără, undeva în munții Rockies canadieni. Arheologilor le-a venit ideea să cerceteze locul după toate regulile artei, iar apoi să se ducă frumos la Millie ca să afle cît de bine au reușit să reconstituie viața cotidiană a micului ei grup. Tabăra devenea astfel un sit arheologic, extrem de recent, deci mult mai ușor de priceput decît unul vechi de 500 sau 5500 de ani, unde obiectele și relațiile dintre ele sînt mult mai deteriorate. Greșelile colegilor noștri canadieni sînt demne de interes.

În tabără, de pildă, locuia doar o familie, nu două, așa cum au dedus arheologii din prezența a două vetre și a două grămezi de gunoi. Indianca le-a explicat că atunci cînd vînau un cerb și începeau să-l proceseze, avea loc un fel de rotație temporară a funcției fiecărei zone a taberei. Amplasamentul taberei nu se datora unor avantaje la vînătoare, ci faptului că soțul și cei doi fii adulți, care lucrau în mină, puteau astfel ocoli un teren foarte noroios. Millie și ai ei nu aveau nici un cal, deși arheologii au tras această concluzie din prezența unei baligi de cal lîngă un fel de pripon. O concluzie plină de înțelepciune, dar calul trebuie să fi trecut pe-acolo abia după abandonarea taberei.

Trei obiecte interpretate de arheologi ca avînd legătură cu vînătoarea erau altceva: o cursă de oțel era de fapt pentru șoareci, o sîrmă roșie de detonator era folosită la jocuri, iar un băț cu sîrmă servea băiețelului de opt ani drept cal. Pictogramele misterioase crestate în scoarța copacilor au fost explicate de Millie ca fiind încercări ale fiicei ei adolescente de a reprezenta stîlpii liniei electrice recent introduse, vizibile în depărtare. Într-unul dintre corturi, arheologii au găsit doar un bigudiu, un puzzle și un fluier în formă de pasăre, spart. Concluzia lor: acolo trebuie să fi dormit mama și copilul. În realitate, acolo stăteau cei doi fii adulți cînd veneau acasă în week-end. În fine, o mică fîșie de piele cu două găuri eliptice în ea a fost considerată ca fiind ochelari de protecție pentru iarnă. De fapt, indienii Cree cos asemenea fîșii, în număr mare, pe marginea pielii de cerb atunci cînd e întinsă pe cadrul de lemn pentru tăbăcit, ca să nu se spintece.

Toate aceste greșeli de interpretare echipa de la University of Alberta le-a publicat într-un articol separat, crezînd că ar putea fi relevante pentru breaslă. Și jos pălăria pentru că a făcut asta! – zic pălărie, dar cine știe ce-o fi. N-ar fi corect să nu spun că arheologii canadieni au interpretat corect sute de alte chestii din tabăra lui Millie, între care era interesantă cantitatea și diversitatea resturilor de tutun (foto: pipă Cree). Dar ce mă interesează aici sînt greșelile lor. Mai întîi, o problemă tipică a arheologiei este subestimarea importanței copiilor în distribuția artefactelor sau chiar a structurilor într-un sit arheologic. De jucării sau jucării improvizate (ca bățul cu sîrmă de mai sus) nu vine vorba aproape niciodată în rapoarte. Această orbire este probabil una din dimensiunile efortului de a raționaliza în prezența unor date de obicei contradictorii și de a privilegia interpretări conservatoare. Problema e aici tendința de a nivela orice descoperire în sensul aducerii ei mai aproape de distribuția Gauss; or, tocmai cartografierea diversității umane e importantă în arheologie. Cu alte cuvinte, nu vrem să aflăm numai ceea ce deja știm. O față paradoxală a efortului de raționalizare e faptul că orice descoperire greu de explicat (ca pictogramele de mai sus) e musai să fie de natură rituală/cultică/religioasă. În fine, experimentul Millie mai ilustrează o problemă comună în interpretarea arheologică, anume supralicitarea aproape reflexă a unor indicii, mai ales cînd informația e insuficientă (adică bigudiu + fluier = mamă + copil). Asta explică, în rapoartele de săpătură, lunga serie de spații dedicate, chipurile, industriei textile (pentru că s-a găsit o fusaiolă înăuntru) sau metalurgice (pentru că s-a găsit un pic de zgură) etc.

Nu vreau să discreditez arheologia, ci să o prezint ca pe o știință failibilă, dar vie și gata să-și analizeze rateurile. E drept că nu am încredere într-o arheologie mecanicistă, care se autoconfirmă. Nici într-una care descoperă indicii că în antichitate oamenii se trezeau dimineața și noaptea se duceau la culcare sau că viața lor era extrem de pragmatică, cu mici insule de misticism. Dar am încredere că arheologii pot evita asta. Personal, sînt destul de mulțumit de treaba făcută de cei din Alberta. Am inspectat odată, cu intenții arheologice, o stînă izolată, părăsită de numai cîteva zile, în zona Dealu Mare. Ceea ce mi-a atras imediat atenția au fost numeroasele seringi de unică folosință. Nu sînt deloc sigur că le-aș fi explicat mai bine decît au explicat canadienii tabăra indienilor. Parcă văd că le dădeam o explicație religioasă.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.