Satul din centrul orașului

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

În afară de clișeele și de lucrurile cu adevărat fascinante, există și o parte mai puțin idilică a imaginii satului românesc. E partea aceea de sat care s-a mutat la oraș. Mai degrabă partea care a fost mutată cu forța în perioada industrializării comuniste. E un subiect pe care nu l dezbatem de ieri, de azi.

E drept că nu sîntem, ca națiune, nici măcar ca evoluție în perioada modernă, vreo chintesență a expansiunii urbanului. Modelul de dezvoltare a orașelor din vechile provincii istorice care alcătuiesc România de după 1918 e extrem de diferit, de la o zonă geografică la alta. Iar aceste diferențe sînt unele profunde, de la influențele culturale pînă la structurile sociale și compozițiile etnice. Dar e limpede că ceea ce putea fi spectacolul unei diversități fascinante a devenit, după instaurarea comunismului, ceva de o tristețe dătătoare de depresie. Nu că depresia n ar fi o realitate care însoțește, într-un fel sau altul, natura istoriei moderne a urbanului, oriunde va fi fiind el. Dar schimonosirea generală și profundă a orașelor noastre, în perioada comunistă, adaugă un sens suplimentar ideii de depresie.

„Importurile“ urbane de cetățeni din mediul rural, fenomene extrem de rapide și forțate, reașezările radicale ale compozițiilor etnice, schimbarea din temelii a narațiunilor și a modului de viață au modificat complet chipurile orașelor românești. Iar toate astea s-au petrecut indiferent de vechimea spațiilor urbane și de fundamentele culturale pe care se sprijineau. Totul petrecîndu-se pe fundalul destructurării oricăror echilibre ale zonelor rurale și al stingerii specificului local al unor zone vaste de pe tot teritoriul României. O bulversare totală și profundă, făcută în urma unui program minuțios de aneantizare a oricărui tip de valoare care nu aparținea noii orînduiri de după 1947. O amputare a oricărei idei de tradiție, de mod de viață, o lichidare a fiecărui detaliu care nu corespundea cu modelul de inspirație sovietică al noii societăți național-comuniste.

Urmele acestor dezastre se văd profund și azi. Nu doar în continuarea devastării cu ferocitate, sau pur și simplu cu indiferență, a patrimoniului arhitectural. Efectele profunde se observă în tot ceea ce se numește mod de viață, chiar dacă unele aparențe ale schimbărilor din ultimii treizeci de ani pot cuceri uneori privirea, pentru scurt timp. Și chiar dacă marile cartiere, creșterea și descreșterea masivelor capacități industriale, a tuturor intervențiilor colosale din acea perioadă, chiar dacă toate acestea sînt o realitate definitiv instalată, o stare de fapt. Da, e specificul nostru de acum. Da, e chipul lumii noastre, care nu poate trăi decît printr-o formă profundă de asumare. Mulți dintre noi ne-am născut între blocuri și am trăit cu cheia de gît, devenind, fără să știm, „omul nou“. Poate că nu întocmai omul nou pe care și-l dorea ideologia partidului unic, dar cu siguranță unul care păstrează date consistente din acel model, la care s-a lucrat cu sîrg. E parte din identitatea noastră. Și doar recunoașterea ei, asumarea și metabolizarea naturală a tuturor acestor date se pot articula în niște răspunsuri rezonabile. Doar efortul de a ne scruta alcătuirea, fără resentiment, mai poate atenua simptomele depresiei.

Iar adevărul e că chipul atît de hibrid al orașelor noastre, mai ales al celor din Muntenia și din Moldova, vine într-o anumită măsură și de mult mai departe, din istorie, nu doar de la „moștenirea comunistă“. Am trecut peste niște etape istorice și nu ne-am deprins încă, nici măcar acum, cu ideea de oraș. Nu e nici o rușine să mai ai încă rădăcinile unei culturi tradiționale, reminiscențele de univers ale spațiului rural. Nu e nici o rușine să fii așa cum ești, cu date culturale provenite din mai multe direcții, cu contraste și cu caracteristici specifice. Li se întîmplă tuturor oamenilor de pe lumea asta. Dar noi trebuie să învățăm să ne „folosim“ orașele. Să învățăm să ne locuim casele, blocurile și cartierele. Să ne umplem străzile și orice zonă a spațiului public de prezența unei comunități. Cu toate bunele și mai puțin bunele ei. Și nu doar cu o populație cenușie, tristă și arțăgoasă.

Gîndim, ne comportăm în viața de zi cu zi, și în funcție de chipul locului în care trăim. La fel de bine cum spațiul pe care îl locuim e, într-o anumită măsură, și expresia felului în care arătăm pe dinăuntru. Cînd te plimbi prin centrele orașelor noastre sau prin imediata lor vecinătate, cîinele care e gata să rupă gardul și să te facă praf nu e deloc o raritate. La rîndul lui, nu de puține ori, bietul cîine e ținut în lanț, în cel mai barbar mod cu putință. Poți să locuiești într-un hotel bun, dar să nu dormi toată noaptea de lătratul cîinilor de la casele din vecini. Multe dintre gospodăriile noastre de la oraș arată și „trăiesc“, de fapt, ca la sat. Într-un univers foarte diferit de cel urban, în care se găsesc. Muzicile care urlă, sunetul omniprezent al bormașinilor, felul în care sînt tratate animalele, lipsa oricărei griji față de mediu, lipsa oricărei considerații față de toate nivelurile de curățenie a spațiului public, felul în care se circulă, comportamentul de pe stradă, din spațiile pe care le împărțim cu alții, străzile desfundate și pline de noroi, gropile selenare, războaiele sîngeroase pentru un loc de parcare, toate astea și încă multe altele dau imaginea generală a unei isterii. Ceea ce e foarte diferit de forfota și de agitația unui spațiu urban european. Că ăsta e idealul spre care ne dorim să ne îndreptăm. Sau nu?!

Da, unii vor spune că e felul nostru de urban. Că e culoarea noastră locală. Dar asta nu va cauteriza nicidecum o nevoie arzătoare a multora dintre români. Aceea de a trăi într-un spațiu urban, așa cum se definește el și în alte locuri de pe acest continent. Și cînd nu-l găsesc aici, pleacă să-l caute în alte părți.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.