Registrul colocvial al românei actuale păstrează unele cuvinte vechi sau regionale, dar şi inovează, înglobînd împrumuturi mai mult sau mai puţin adaptate şi creînd derivate glumeţe. Chiar dacă nu este foarte productivă, sufixarea suplimentară sau parazitară (despre care a scris Adriana Stoi­chiţoiu Ichim în Vocabularul limbii române actuale, 2001) este un mijloc interesant şi eficient de creare a unor cuvinte familiar-argotice prin adăugarea unui sufix care nu schimbă nici clasa gramaticală, nici sensul fundamental al bazei. Cuvîntului i se adaugă doar o marcă suplimentară, o notă glumeaţă sau ironică. Exemple ale procedeului sînt adjective ca străinez (rezultat din adăugarea la adjectivul străin a sufixului tipic pentru formarea unor denumiri de locuitori din alte ţări) sau prietenar (derivat din substantivul prieten cu ajutorul unui sufix care produce nume de agent).

Destul de răspîndit este în limbajul colocvial de astăzi adjectivul sensibilos, creat prin adăugarea sufixului -os (unul dintre cele mai frecvente sufixe adjectivale, caracteristic pentru limbajul popular: arţăgos, băftos, băieţos, pricinos, puturos, sfătos etc.) la adjectivul sensibil, împrumut lexical adaptat în care se poate identifica sufixul de origine cultă -ibil. Noul cuvînt păstrează unele dintre sensurile lui sensibil, adăugîndu-le o notă ironic-depreciativă, o caracterizare prin „excesul de sensibilitate“. Exemple de folosire a cuvîntului se găsesc din belşug: „Doamnele sensibiloase din mall-uri“ (national.ro), „nepotul lui sensibilos“ (vice.com), „e băiat sensibilos“ (academiacatavencu.info), „avem parte de o gazelă sensibiloasă“ (dilemaveche.ro), „fiinţa sensibiloasă şi iritabilă“ (adevarul.ro), „deh, piele sensibiloasă, de copil de oraș“ (zoso.ro) etc. Transformarea ironică a lui sensibil în sensibilos reflectă o tendinţă mai generală a limbajului colocvial-argotic de a ironiza slăbiciunile şi fineţurile (ifose, fandoseli, sclifoseli etc.), propunînd un ideal de comportament al naturalului (frust, direct, chiar brutal).

Cuvîntul sensibilos nu a fost înregistrat în DEX, dar îl găsim în marele dicţionar academic (Dicţionarul limbii române, DLR, fascicula apărută în 1990) şi în alte lucrări lexicografice alcătuite pornind de la lista largă de cuvinte a acestuia: în Micul dicţionar academic (MDA, 2002-2003), în Noul dicţionar universal al limbii române (NDU, 2006), în Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007). În aceste dicţionare, sensibilos este definit ca echivalentul familiar al adjectivului sensibil. DEXI oferă şi un exemplu de utilizare actuală a cuvîntului: „E plină de fiţe, foarte sensibiloasă“. Dintre dicţionarele de pe platforma dexonline, doar Dicţionarul de sinonime (autori Luiza şi Mircea Seche, 2002) cuprinde cuvîntul, glosat ca „fin, sensibil, susceptibil“. Între DLR şi celelalte dicţionare citate există o diferenţă importantă: autorii dicţionarului academic se bazau pe o singură atestare şi considerau că este vorba de un termen regional (circulînd „prin nord-vestul Munteniei“), în timp ce dicţionarele din ultimele decenii confirmă răspîndirea cuvîntului, renunţînd la limitările locale. Sursa unică a dicţionarului-tezaur era Glosarul regional Argeş, din 1967, al lui D. Udrescu, în care sensibilos era descris ca termen ironic, cu sensurile „supărăcios, nervos, iute“ (despre persoane) şi „care se strică uşor“ (despre obiecte). Ilustrările din glosar sînt convingătoare: „prea e sensibiloasă şi ea, îi sare ţandăra din nimic“; „poartă-te frumos cu motoru-ăsta, că e foarte sensibilos“; „am o lampă de gătit tare sensibiloasă; cum simte de curent, fumegă ca un coş de fabrică“.

Din aceeaşi categorie de derivate cu sufixul -os de la forme terminate în -ibil mai fac parte cîteva cuvinte, care nu au totuşi succesul lui sensibilos. În glosarul lui Udrescu era atestat şi teribilos („teribil, grozav“). Cîteva ilustrări ale cuvîntului (adjectiv, adverb şi chiar substantiv) se pot găsi astăzi în Internet: „Indiciu teribilos despre scandalul den’ Maternitatea Ileana Doamna“ (bzi.ro); „ne vom amuza teribilos“ (ziare.com); „Cum descurajăm repetarea, de alţi teribiloşi, a acestui caz?“ (hotnews.ro, comentarii); „e periculos pe munte pentru teribiloşi“ (alpinet.org).

Un alt cuvînt format în mod similar şi aparţinînd tot registrului colocvial, cu conotaţii ironic-glumeţe, este penibilos: „jenant de penibilos, coane Fănică...“ (gsp.ro); „crede-mă, eşti penibilos“ (ziare.com); „un scenariu penibilos“ (forum.portal.edu.ro); „aceleaşi dedicaţii penibiloase“ (forum.fanclub.ro); „individul penibilos, în cămăşuţa lui, nici nu intra la socoteală“ (Doina Ruşti, Zogru, 2006). Modelul derivativ pare să funcţioneze, lăsînd deschisă posibilitatea unor noi creaţii spontane, cu succes incert.