Sîntem pierduți fără un Tătuc!

Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Zilele trecute, într-un sat mic, din Transilvania. Pe la ceasurile după-amiezei, sub un soare care mai ieșea din nori doar cît să anunțe că e toamnă. În spațiul dintre o bisericuță de lemn și un cimitir vechi. La sărbătoarea pe cît de discretă, pe atît de frumoasă a unei comunități. Aici e invitat să cînte un venerabil artist popular din Maramureș. La prima vedere, totul pare făcut destul de stîngaci, tocmai pentru că e complet lipsit de orice regie. Dar locul, momentul, atmosfera și mai cu seamă omul invitat să cînte sînt, la un loc, ceva cu totul extraordinar. Vreo treizeci-patruzeci de oameni asistă la povestea asta. Printre cîntări și vorbe, artistul popular deplînge condiția în care am ajuns cu toții, halul în care se prezintă azi țara. Zice că nu le mai poate hori contemporanilor aproape nimic. Pentru că habar n-avem de seceriș, de pădure, de animalele din ogradă, de plecatul la armată, de temele care, odinioară, erau relevante. Pare că nici dragostea nu mai e ce-a fost. Numai că, scormonind prin amintire, printre cîntări vechi, artistul popular dă tot peste tristeți abisale. Și atunci, ca și acum, „biata țară“ era tot înstrăinată, iar noi eram rămași tot „fără tătuț, fără legănuț“.

Rezultatele acestei căutări în sipetul cu amintiri – un soi de pipăire după un vechi panaceu care ar mai obloji o durere de cap contemporană – se soldează, deseori, cu o sporire a migrenei existențiale. Junghiurile astea însoțite de melancolie nu sînt cu totul contemporane. Unele vin din negura timpului, din adîncul istoriei, și ne-au însoțit pașii șoptindu-ne la ureche că, orice-am face, e de rău. Sigur că perspectiva asta, felul ăsta de a vedea lucrurile poate fi acuzat de o cruntă superficialitate. Te folosești în cel mai simplist mod cu putință de creații folclorice, teme, citate din trecut, pentru a demonstra – nu fără o urmă de cinism – că „nu s-a schimbat nimic pe-aici“. Că sîntem într-o eternă suferință, o perpetuă dorință de a lua gîturile dușmanilor din cauza cărora nu ne am putut dezvolta și că ne bîntuie o milenară obsesie a neîmplinirii. Ți se poate spune imediat că ai un dinte împotriva compatrioților, că te-ai supărat pe sat, că dai cu noroi pe gardurile vecinilor doar pentru că ți s-au înfierbîntat mințile și nu le-ai stins cu apă rece. În plus, ți se va spune – poate pe bună dreptate! – că cel mai ușor e să găsești vinovății ingenioase, să dărîmi, să așezi totul în derizoriu. Și-atunci, tu fugi din nou în istorie, mai încoace, la Caragiale. Te umpli bine de muniție din acest depozit inepuizabil și ieși afară triumfător, trăgînd rafale lungi de citate care demonstrează fără putință de tăgadă că ai, totuși, dreptate.

E un joc care poate deveni profund intelectual, dar și presărat cu mărețe condimente dintre cele mai perverse. Și care poate da o mare satisfacție. Ai spus limpede, pe gură, să se țină minte la masă, sau ai scris temeinic, să dăinuie pe vecie, că nu ieșim din tiparul automutilării? Da? Ei bine, atunci te-ai scos. Nu mai faci parte din majoritatea ineptă care-și plînge, de secole, neșansa istorică și furatul propriei căciuli. Plus că ai tu însuți senzația că, denunțînd zgomotos tarele nației, te-ai răcorit un pic, ai ieșit din cuptorul rotisării naționale, te-ai scuturat un pic de mujdeiul resemnării și-ai devenit o ființă mai occidentală, mai civilizată, mai contemporană. Ahhh! Minunat sentiment! Dar trece repede. Realitatea de-aici nu se lasă pe tînjală. Dacă nu te trage de mînecă, îți dă un cap în gură. Te-ntorci imediat la ritmul zilnic, la alternanța asta magică de sublim și derizoriu, de provincial rudimentar și urban avangardist, de manea lălăită din dosul catedrei academice și de simfonic cîntat lîngă grătarul pe care sfîrîie micii. Și-ntotdeauna, ca-n cazul de față, pierzi firul. Nu mai știi de unde-ai luat-o, de la ce a-nceput fierbințeala, de la ce vine mahmureala.

Păi, de la cîntarea care plînge din vechime bietul popor rămas, în eternitate, „fără tătuț, fără legănuț“. Pare că strămoșii care au potrivit vorbele astea au suflat în noi, cu har venit de la Divinitate, proiectîndu-ne într-o derivă cosmică, în căutarea unei planete pe care s-o putem locui. Iar lacrimile acestei derive cosmice ne udă și azi, cînd scîncim din cauza aceleiași traume care ne bîntuie între anii electorali. Cum să ne găsim acum, așa cum am făcut-o de atîtea ori în istorie, un tătuț care să ne vegheze odihna și somnul dulce din legănuț? Cum să facem să dăm toate grijile și toate responsabilitățile pe mîna unui cîrmaci iscusit, care ne poate îndrepta corabia cosmică spre un țărm prietenos, pe care să stăm la plajă? Cum să facem să ne găsim un părinte protector, care să ne scoată din melancolia seculară a doinei și să ne dirijeze ca pe un cor care știe doar cîntece de vitejie?

Și, mai ales, cum să facem să găsim un tătuț care ne tolerează un pic micile șobolănii, capriciile de copilași, minciunelele nevinovate, somnolența iritată și, pe urmă, cînd ne facem mari, faptul că uităm mereu să ne facem temele? Cum găsim noi un asemenea tătuț? Că, dacă ne uităm îndărăt, în istoria recentă, am avut un tătuț. Unul pe care, pînă la urmă, l am împușcat. Și-am început să ne certăm între noi, pentru că unii ziceau c-a fost bun, alții c-a fost rău. Poftim, mai ieși din dilema asta! Mai găsește un tătuț care să ne mulțumească pe toți. Îngrozitoare misiune! Pentru că nici măcar la modelul de tătuț nu ne mai înțelegem. Unii dintre noi vor înapoi în legănuț. Alții și-ar asuma riscul de a învăța să umble. Între timp, facem o hărmălaie de nedescris. Iar nava plutește în ape cosmice necunoscute. Tătuți de ocazie ar fi pe stoc cîți vrei. Iar, din păcate, dintre noi sînt destul de puțini cei care au chef să-nvețe să meargă singuri. Eh, mai vedem ce-o fi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
ISIS amenință să se răzbune pe Putin pentru torturarea suspecților de terorism care au ucis 137 de oameni în sala Crocus. „Asasinii” au fost bătuți, electrocuți și mutilați
Gruparea jihadistă Stat Islamic i-a amenințat pe rușii „sălbatici“ cu „masacrul” , inclusiv pe Vladimir Putin, pentru torturarea bărbaților suspectați că au ucis 137 de persoane într-un atac terorist la o sală de concerte de lângă Moscova, vineri, 23 martie.
image
Economist șef al BNR: „Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai. Sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun”
Economistul șef al Băncii Naționale Române. Valentin Lazea, recomandă românilor să sorteze plasticele din gospodărie și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a avea un nivel de trai mai bun.
image
Surpriză de proporții în dosarul tragediei de la 2 Mai: procurorii cer strămutarea cauzei. De ce nu mai au încredere în judecători
Deși, de regulă, părțile dintr-un dosar recurg la cereri strămutarea a unui proces, sperând in sentințe favorabile, de această dată Parchetul a făcut această cerere, unul dintre motive fiind acela că se fac mari presiuni din partea opiniei publice.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.