Terorismul impresionist

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Karma: terapie intensivă jpeg

Pe colegul meu de la Română, Coco Spanielo, un reputat exeget literar, l-a lovit, la începutul anilor 2000, obsesia reformării criticii autohtone. Ajunsese la concluzia că sîntem foarte retardați în planul hermeneuticii estetice, că nu am mai corespunde nici măcar standardelor de europenitate create de sincronismul lovinescian și că ne-am scufunda încet, dar sigur, într-un impresionism desuet, specific înclinației noastre (etno)generice către autarhie. Trebuie să admit că mulți inși din mediul intelectual (între care mă număram și eu) îi dădeau dreptate universitarului, pe atunci tînăr, mai ales că, în primul deceniu post-revoluționar, ei avuseseră ocazia, precum Coco însuși, să studieze în instituții academice internaționale și să observe mișcarea avansată a ideilor critice occidentale (în raport cu dinamica analizei literaturii de la noi, eșuată în învechita „cronică de întîmpinare“ ori în monotona „monografie“). Problema era că Spanielo punea un patos excesiv, bolnăvicios, în efortul lui reformator. Nu se mulțumea cu publicarea articolelor teoretice inovatoare în presa vremii sau în jurnalele academice, ci apela la stratageme neortodoxe de provocare a lumii culturale băștinașe. Între cele extrem de exotice se aflau expunerile așa-numitelor costume ideologice. Frecvent, Coco ținea prelegeri și participa la simpozioane „îmbrăcat“ simbolic. Pe scurt, promova, prin vestimentație, diverse școli critice euro-americane de actualitate, subminînd astfel, se înțelege, popularitatea impresionismului în cercurile umaniste românești. Conferea rolului de pionier al teoriei o dimensiune concretă.

De pildă, pentru a sugera „operația de disecție“, inclusă de Roland Barthes printre tehnicile de bază ale analizei structuraliste, profesorul Spanielo venea în aulele supraaglomerate echipat aiurea. Purta pantalonii pe bustul gol, ținîndu-și mîinile strecurate în cracii lor ca în niște mîneci absurd de lungi, sacoul legat pe șale, de parcă ar fi suferit de sciatică, maioul înfășurat în jurul gîtului, aidoma unei eșarfe, șosetele mulate pe palme, pe post de mănuși, pantofii strecurați în buzunarele hainei-brîu, iar boxerii fixați pe creștetul capului, asemenea scufiei unui bucătar. Urca pe podium, în țipetele doamnelor din primele rînduri, oripilate de revelarea totală a părților intime ale oratorului, și începea să explice, tunător, cum „disecția“ (acțiunea de rupere a întregului neinteligibil) va fi urmată, în orice act hermeneutic structuralist, de „articulare“, adică de punerea pieselor puzzle-ului la locul lor. În acest punct (dacă-l mai apuca, nefiind încă scos în șuturi din sală pentru „comportament indecent“), își îmbrăca articolele vestimentare firesc, în conformitate cu funcțiunea lor naturală. Pentru lecția critică apela, așadar, la un fel de strip-tease întors pe dos. În linii generale, scena se repeta și în cazul demonstrației practice de deconstructivism: acolo, se arăta auditoriului gol pușcă, tîrînd după el, prin aplicarea unei benzi adezive direct pe fese, toate hainele (pe care ar fi trebuit să le poarte) legate una de cealaltă, într-o ordine aleatorie. Șirul respectiv de obiecte vestimentare simboliza „diseminarea“ predicată de Jacques Derrida, descompunerea ad infinitum a oricărei forme ori stări de „centralitate“.

În sfîrșit, avusese și alte scenarii demonstrative de-a lungul timpului, mai puțin spectaculoase însă. A apărut odată cu fața vopsită în alb și negru. Gestul constituia un mesaj postcolonialist. În dualitatea fizionomică se sugera dubla critică, dubla identitate a individului postmodern, coexistența culturilor – una a „colonizatorului“ tradițional și cealaltă a „colonizatului“ de odinioară. A fost acuzat de rasism, întrucît a implicat că bietul „colonizat“ nu poate fi decît o persoană de culoare. A primit amendă de la Consiliul Național al Discriminării. Ulterior, la o altă manifestare științifică, s-a deghizat în prostituată pentru a evidenția principiile subtile ale feminismului. Într-un episod dedicat studiilor culturale, infatigabilul profesor s-a îmbrăcat pe jumătate ca Hamlet, cu ciorapii inconfundabili mulați pe picior, și pe jumătate ca Gică Hagi, cu tricoul numărul 10 al naționalei noastre de fotbal. Nu și-ar fi iritat confrații pe parcursul scenetei în cauză dacă nu s-ar fi apucat și de urlat: „Ridicați literatura la parametrii contemporaneității, troglodiților! Lăsați impresiile critice, nătărăilor! Reformulați arta cu instrumentarul cultural al prezentului, urșilor!“ A părăsit incinta, desigur, în obișnuitele ghionturi și pumni… Anii au trecut și profesorul Spanielo nu s-a potolit. Recent, a vrut să sugereze că impresioniștii trăiesc cu capul în nori și s-a propulsat înspre tavanul aulei cu ajutorul unor scripeți din recuzita Teatrului Național. Fără suport tehnic, frînghiile au cedat brusc și Coco a căzut din înaltul sălii direct în capul ministrului Educației, prezent la eveniment. A fost arestat imediat pentru terorism. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.