Trădarea fumătorilor

Publicat în Dilema Veche nr. 764 din 11-17 octombrie 2018
Trădarea fumătorilor jpeg

Într-un manual celebru de arheologie am citit un sfat care mi-a intrat în cap mai temeinic decît orice altceva am mai citit despre cum se fac săpăturile. Era vorba de cum trebuie procedat atunci cînd îți dai deodată seama că ești pe punctul de a face o descoperire neobișnuită. Autorul britanic zicea că mai întîi și mai întîi trebuie să te oprești și să fumezi o țigară. Asemenea sfaturi au fost expurgate din cărțile mai noi – știința progresează –, dar arheologia rămîne o redută, ca să nu zic rezervație, a fumatului.

Dacă mă gîndesc la arheologii pe care i-am cunoscut, majoritatea aveau un comerț exuberant cu duhănitul. Unii țineau pipa în căușul palmei ca pe un ou de pasăre Phoenix. Un ou de acaju, cu mîner. Alții erau mereu cu țigara între degete, întotdeauna un chiștoc, de parcă o începeau direct de la mijloc sau, din contra, așteptau enervant de mult cu ea în mînă, fără s-o aprindă, tot răsucind-o și apăsînd-o ușor pe burtă și pe guler ca pe-un chițcan cilindric. Unii își goleau cu patos scrumiera cu care mergeau printre secțiuni, o scrumieră hi-tech, portabilă, cu buton care deschide o trapă dincolo de care e întuneric. Alții așezau cu două mîini o claie de tutun într-o foiță, frămîntînd-o delicat ca pe o azimă, fără discuție eretică. În fine, cîțiva apăreau temporar lipsiți de sculele fumatului, la care doar trimiteau printr-o tuse bogată în aluzii patognomonice. Șefii fumează mult deci, dar muncitorii și voluntarii n-au pierdut niciodată fără luptă competiția asta.

Acum douăzeci de ani, cultura materială a șantierelor era încă marcată de irizațiile heraldice ale pachetelor de țigări de tot felul, din care o parte ajungeau să devină ambalaje pentru mici descoperiri prin muzeele mai puțin fandosite. Astea erau pachetele de dinainte de măsura atroce de a le acoperi cu imagini ale apocalipsei spitalicești (și nici nu scria Mocking Skills pe ele). Uneori tutunul era tematic. Pachetele de Bran, de exemplu, aveau o imagine de patrimoniu pe ele – castelul. Callatis aveau o navă care presupun că s-ar fi vrut o triremă, dar era doar un soi de galion. N-am fumat țigări explicit dedicate profesiei, cum erau Dacia, cu stindardul dacic, nici Camel cu piramida, nici, evident, Tomis comuniste, deși pe pachet chiar era o triremă (și dedesubt se menționau cu mîndrie parametrii tehnici ai țigaretei, adică nici mai mult, nici mai puțin decît lungimea în milimetri). După ce m-am lăsat de fumat, arheologia a capătat cu totul alt ritm, iar eu am rămas fără principala indicație exterioară că sînt capabil să reflectez. Mai grav, am devenit un meschin prigonitor al fumătorilor, măcinat în același timp de conștiința nimicniciei și lipsei mele loialitate. De visul că fumezi liniștit pe un bolovan nu te scapă nimeni.

De ce totuși trebuie să fumezi o țigară imediat după ce te lămurești că ești în fața unei descoperiri neașteptate? În nici un caz ca să sărbătorești. Oricine a fumat știe că îți aprinzi o țigară pentru că lucrurile merg bine, pentru că lucrurile merg rău sau pentru că te plictisești. Eliade dedică un eseu miniatural creionului lui Unamuno, adică felului în care filozoful spaniol își ascuțea pedant creionul (un izomorfism al țigării, era să zic), adunîndu-și puterile psihice și fizice necesare scrisului. Pe teren, ispita uriașă cînd găsești ceva important este curiozitatea, dorința de a scoate urgent din pămînt și de a întoarce pe toate fețele. Asta înseamnă că ești pe punctul de a face o legiune de greșeli – de a nu fotografia, desena, măsura și descrie suficient toate fazele descoperirii, de a nu mai apuca să ceri părerea unui coleg, de a nu alerta restauratorii ca să nu te trezești apoi că pictura păstrată miraculos pe un obiect se face pulbere sub ochii tăi. În forma ei cea mai criminală, graba asta înseamnă, de exemplu, că bagi truela sub colțul chestiei bizare care iese la iveală și apeși (orice arheolog se va crispa citind asta). Într-o variantă venială, scoți obiectul cu maximă băgare de seamă și documentație din belșug, fără să-ți dai seama însă că poate urmează să apară imediat apoi și alte obiecte asociate, pe care ar fi fost esențial să le ai expuse simultan și să le prinzi în aceeași fotografie.

Nu știu sigur dacă arheologii pe care azi îi studiază studenții la facultate cînd discută, să zicem, metoda Wheeler-Kenyon chiar făceau pauza asta ca să reflecteze. Mai degrabă, ca o măsură de siguranță, fumau încontinuu. În anii ’30, cînd Mortimer Wheeler săpa la Verulamium, uneltele lui principale erau truela și pipa (întotdeauna cu țeava dreaptă). De altfel și soția lui, Tessa Verney Wheeler, a cărei contribuție la cariera și publicațiile lui e cu totul subestimată, era o fumătoare înrăită (de țigarete rusești, zice-se). În anii ’50, Kathleen Kenyon bătea Ierihonul, ale cărui ruine au făcut-o celebră, fumînd țigară de la țigară și, notează cineva, alertînd cu tusea ei băieții care cărau coșurile cu pămînt, pe care deci îi găsea invariabil în plină izbucnire de rîvnă orientală. Arheologii ar fi fost cu siguranță mai sănătoși fără țigări – istoria arheologiei a fost OK așa.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: carte poştală de Alphonse Mucha, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.