"Trădarea", între noi, caragialienii...

Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dragă domnule Cosaşu, Iertaţi-mă că am ales să vă răspund astfel - şi nu telefonic, adică simplu prieteneşte - la mirarea exprimată în "3,14"-le din nr. 123 / 2-8 iunie crt. al Dilemei vechi. Am optat pentru calea epistolară, în ideea că subiectul cu pricina poate interesa mai multă lume şi că, poate, veţi binevoi a-l insera în pagina a doua, a "dilematicilor de pretutindeni". De ce eu, întrebaţi dvs. - "cel mai caragialian dintre toţi cioranienii, cel mai ionescian dintre toţi caragialienii" - am optat în deschiderea programului TVR Mari români de sîmbătă 27 mai crt. pentru Constantin Brâncoveanu? În fapt a fost vorba de Constantin Brâncuşi, pentru că, după ce am declarat că, sufleteşte, aş fi optat pentru Brâncoveanu (un român care a preferat să moară decît să-şi renege credinţa, ceea ce, să recunoaştem, nu prea vedem toată ziulica prin istoria şi prezentul naţiei), raţiuni de etnomarketing mi l-au impus pe genitorele Cuminţeniei Pămîntului. De ce? Fiindcă, privind lucrurile dinspre exportul de românitate, în Brâncuşi am văzut încorporată suma polarităţilor noastre. Pentru mine, dacă-mi îngăduiţi, concordia discors fiind însăşi Ideea românească, rezultă că un oltean oţ şi cobiliţar de geniu, ajuns să încînte Parisul lui Modigliani cu ciocîrlanii gorjeni şi să facă valuri prin vămile SUA şi viziunile lui Henry Moore va să zică tot ce poate fi mai chic pentru "brandul de ţară". Un extras pur al tradiţiei autohtone ajuns emblemă a avangardei cosmopolite, un simbol naţional devenit epură sculpturală transnaţională, un maestru al materiei, al concretului cel mai dur, ajuns campion al inefabilului, autor al "esenţei zborului", un exilat neplecat definitiv niciodată ş.a.m.d. - tot atîtea forme de sinteză a contrariilor. Deci pentru Brâncuşi am optat în final, ca fiind mai vorbitor despre noi mapamondului, decît omul şi stilul Brâncoveanu. (Un stil pe care-l admir necondiţionat, împreună cu goticul manuelin şi arhitectura lui Ion Mincu.) Am fost întrebat în acea seară, în studioul TVR şi nu numai, cum se face că nu am ales între Eminescu, Caragiale, Cioran şi Eliade, acestea fiind aşteptările "receptorilor" din partea subsemnatului. (Apropo, dar ce ziceţi de superba, stupefianta opţiune a lui Cătălin Tolontan pentru Mircea Vulcănescu?) Ei bine, asta m-am întrebat şi eu. Şi nu pot să spun exact. La Eminescu m-au condus tinereţea şi lirismul, la Caragiale m-a împins ceauşismul, iar la Cioran, Eliade, Ionesco - postcomunismul. Cred că, acum, la Brâncoveanu m-a condus bătrîneţea, iar la Brâncuşi - calculul de, vezi Doamne, strategie promoţională. Oricum, e simptomatică reorientarea preferinţelor de pe estetic şi filosofic pe istoric şi etnic, imediat ce vine vorba de chestiunea naţională (între paranteze fie scris, sper să nu vedeţi în Brâncoveanu un precursor al legionarismului sau în Brâncuşi un criptogardist!). În plus, la final, mergînd singur pe stradă, m-am autohărţuit cu alegerea făcută de Oana Pellea şi Ducu Darie: Carol I, pentru ca zilele trecute să citesc la pagina 57 din Despre minciună, recenta carte a lui Gabriel Liiceanu, tocmai afirmaţia: "Carol I - cel mai mare român din istoria noastră". E de gîndit. Ce-ar fi să dedicaţi un grupaj dilematic subiectului în speţă? M-aş înscrie bucuros în horă cu o pritocire. Mulţumindu-vă pentru atenţie, vă asigur că, indiferent de dispunerea accentelor şi de fatalele "trădări" conjuncturale, rămîn acelaşi empatic susţinător al formulei dvs.: "fiinţa noastră este caragialoeminesciană". Dan C. MIHĂILESCU Dragă domnule Mihăilescu, ca să zic aşa, deşi îmi vine peste mînă, cel mai natural fiind, desigur, faţă de cîte ne leagă, "amice", am clipit des citindu-vă întîmpinarea la glumeaţa mea notă privitoare la "trădarea" dvs. În trecut, la articole mult mai consistente în care încercam să dialoghez cu dvs. în probleme de importanţă de nu capitală, cel puţin personală, nu mi-aţi răspuns. Acum, constat că ştiţi de glumă, că încă vă mai place, găsind spaţiul şi pentru cîteva mici, dar fireşti angoase. Explicaţiile legate de tangajul opţiunilor dvs. - pe vremea asta de hulă - mă lasă să cred că vă simţiţi cam culpabil faţă de noi, "receptorii". Numărîndu-mă de mult şi neabătut printre ei, eram convins - dacă tot aţi intrat în acest joc deloc genial - că veţi opta pentru cine ştim noi, adică pentru catindatul nostru, dl I.L. Cara... Am fost uşor dezamăgit, dar nu am făcut o dramă din asta, ci o notă frivolă, cu un agreabil ecou. Totuşi, abrupt vorbind, dacă ceva m-a iritat în text, a fost paranteza aceea cu speranţa dvs. că nu vă voi considera legionar pentru opţiunea Brâncoveanu. Aşa mă cunoaşteţi? Altădată eraţi mult mai competent în ceea ce scriam şi gîndeam. Îmi permiteţi să vă spun blînd, ca între noi, caragialoeminescienii, că sînteţi, pentru o clipă, un serios caraghios? Cu speranţa că este ultima dezamăgire la care mă supuneţi, Al dvs. sebastianist neointerbelic, Radu COSAŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.