Tribulaţiile unui doctorand

Publicat în Dilema Veche nr. 473 din 7-13 martie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Prima dată, doctorandul mi-a trimis un e-mail încărcat de pathos: „St. d-le Codrin Liviu Cuţitaru, mă numesc R. şi sînt asist. drd. la Universitatea Bucureşti. Vă scriu în legătură cu teza mea de dr., aflîndu-mă eu în mare impas. Sînt doctorandul d-nei M. de mai mulţi ani şi tare mă tem că nu vrea să-mi mai accepte lucrarea pentru susţinere. Am terminat-o, în sfîrşit, şi acum mă aflu în disperare de cauză. Dl. G. m-a sfătuit să mă adresez dvs., de veţi binevoi să mă ascultaţi. Am scris despre Shakespeare. V-aş ruga mult să-mi daţi un nr. de tel. unde să vă pot găsi, de nu vă e cu supărare! Cu deosebit respect, asist. drd. R.“ Am stat, o vreme, mai degrabă ezitant în faţa monitorului. Îi preţuiesc mult, profesional, atît pe M., cît şi pe G., iar omul era disperat. Trebuia să răspund negreşit. Am tastat, aşadar, cu hotărîre: „Sunaţi-mă la 07...“ Apelul veni după cîteva ore: „Să trăiţi, domn’ profesor! Asistent doctorand R. vă deranjează.“ „Da, bună ziua. Vă ascult.“

„Domn’ profesor, îndrumătoarea nu mai vrea să-mi primească teza. La noi, îmi pare rău să vă spun, feminismul e la putere, trăim în plin matriarhat...“ „Adică...“ l-am întrerupt, „vreţi să ziceţi că nu vă puteţi da doctoratul din cauza... discriminării de gen?“ „Ei, domn’ profesor“, se poticni întrucîtva interlocutorul, „este greu cu femeile intelectuale, nu vreau să insist, ştiţi şi dumneavoastră... Ce mai, sînt foarte rele, dom’le... După cum aţi aflat, mai nou, de nu-mi dau doctoratul urgent, ajung şomer...“ „În sfîrşit...“ „Domn’ profesor, sfătuit de G., aş vrea să mă transfer la dumneavoastră cu doctoratul.“ „Domnule R.,“ am replicat eu panicat, „depăşesc numărul legal de doctoranzi, nu cred că pot.“ „Nu vă faceţi probleme, că nu v-aş aglomera. M-aş transfera la Şcoala doctorală din Iaşi doar pentru susţinere – o lună, două –, de veţi binevoi, neîndoios.“ „Domnule R., vă complicaţi viaţa, nu este simplu deloc, trebuie şi aprobarea doamnei M., urmează apoi nenumărate alte avize, intraţi într-o birocraţie ucigătoare. N-ar fi mai bine să vorbesc eu cu M. pentru a vedea care e problema şi, eventual, să mă ofer să fac parte din comisia de susţinere?“ Am plusat, recunosc, dar sub circumstanţa atenuantă a „legitimei apărări“. Omul s-a înviorat brusc: „Da, ar fi minunat de aţi face asta pentru mine! Sigur, de nu vă e cu supărare, aş vrea să o contactaţi dumneavoastră pe doamna M. Să nu uitaţi să-i spuneţi că doriţi să faceţi parte din comisie!“ Mă supun, ce să fac, bucuros măcar să fi scăpat de o asemenea preluare doctorală. Observ, totuşi, în oglindă, că am o mină acră, de iobag medieval.

Comunic, uşor stingherit, cu G. şi cu M. Am succes. Concluzionăm că am putea face o faptă bună, întrunindu-ne într-o comisie de susţinere a tardivului doctorat. Mi se face, totuşi, o precizare: „Citeşte teza cu mare atenţie!“ O citesc. Într-o căldură infernală de august. Fac comentarii. Pe fundalul a zeci de telefoane şi mesaje din partea lui R. „De veţi voi să aşteptaţi capitolul al treilea“, „de veţi citi paragraful cinci din subcapitolul doi, pagina 55“, „de veţi descoperi vreo eroare de informaţie istorică“, „de veţi avea răbdare să vă explic ideea de la pagina 132“, „de plecaţi în concediu, să nu uitaţi să vă deschideţi poşta electronică“ etc. etc. Nici poşta cealaltă nu a rămas nefolosită. Am schimbat, neîncetat, misive. Mai întîi, documentele de participare la comisie (reluate de mai multe ori, din diverse erori de comunicare). Apoi, referatul şi, din nou, referatul („Ştiţi, am schimbat titlul tezei în ultima clipă şi, de nu vă e cu supărare, trebuie să-l modificaţi şi dumneavoastră în referat.“). Toate prin Prioripost. Doamnele de la oficiul poştal mă ştiau de-acum. Aveam senzaţia că îmi fac, complice, din ochi.

Dialogul a continuat. „Sînteţi căsătorit?“ m-a întrebat într-o zi. „Da.“ „Aveţi şi copii?“ „Da, un băiat.“ Îmi venise iniţial să-i spun, precum Cărtărescu, în Levantul: „Da, am fămeie pă Cristina şi copilă pă Ioana.“ M-am abţinut. Cine ştie unde mai ajungeam. Ca atare, i-am ascultat lamentaţia cu aceeaşi fizionomie acră, de iobag medieval, cronicizată în mod patologic. Finalmente, vine şi susţinerea. Se termină totul, într-un tîrziu. Odată ajuns doctor, sper eu, se va linişti treaba şi voi putea să-mi văd de ale mele. Eroare! Curînd, un e-mail mă atacă necruţător: „St. d-le CLC, vreau să vă anunţ ceva important. Mama mea a scos o plachetă de versuri. Poezie foarte bună, patriotică şi filozofică. Aş vrea să venim la Iaşi să o lansăm. Lumea culturală bucureşteană geme de postmodernişti corupţi şi nedrepţi. Numai în capitala culturală a ţării credem că vom afla înţelegere. De aceea, de veţi benevoi, vă rugăm să ne ajutaţi în acest demers. Cu deosebit respect, asist. dr. R.“ „Domnule R.“, dau eu, extenuat, reply, „trebuie să vorbiţi la Asociaţia Scriitorilor din Iaşi. Vă pot da adresa de e-mail de acolo. Mai mult nu am ce face. Sînt doar un anglist amărît (despre acreala iobăgeasco-medievală nu am mai pomenit). Cele bune, CLC.“ Peste o zi, soseşte un update terifiant: „Vă mulţumesc mult! Am scris la Asociaţie. Vom fi primiţi pe data de... Asta înseamnă că vom sta în Iaşi cîteva zile. Vă rog să-mi căutaţi o pensiune ieftină, dar neapărat centrală, ca să ne putem mişca uşor.“

M-am prelins pe tastatură, pe fire, în jos, pînă pe podea. Moale, învins, delabrat, ca un adevărat îndrumător de doctorate româneşti.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.