Tristețea, ca o apă freatică

Publicat în Dilema Veche nr. 813 din 19-25 septembrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Rămăseserăm, săptămîna trecută, la cifre. Ne plimbaserăm prin festivalurile mari de la noi. Mai cu seamă prin cele de muzici. Am revăzut vastitatea parcului de distracții, în care plătești cu o brățară și habar n-ai cum zboară bănuții. Dar ești într-un spațiu contemporan, extrem de spectaculos, și știi că „asta e, dai un ban, dacă vrei să te simți bine“. Și ne reamintiserăm imensitatea saltului de calitate pe care l-au făcut aceste evenimente în ultimii ani. Dar și transformarea noastră, dintr-un public divers, în categorii de clienți. Revăzuserăm și faptul că zonele VIP de la festivaluri au început să devină ultraaglomerate. Oamenii vor să-și afișeze statutul, să-și legitimeze și în felul ăsta pozițiile în societate. Toate astea, pe fondul unui spectacol total, cu nenumărate scene, activități și posibilități de a-ți petrece timpul. Și cu prezența tuturor generațiilor, pe lîngă majoritatea foarte tînără. Un spectacol fascinant, al unei părți din societatea românească. Nu cea mai consistentă numeric, dar, poate, cea mai vizibilă.

Însă, în foiala uriașă a acestor evenimente, atît de bine construite și structurate, în spatele privirilor multora, parcă plutește o pînză de tristețe. Sau poate că unii nu o văd așa. Poate că o resimt ca pe o nemulțumire latentă. Ca pe o barieră enervantă. O imposibilitate, deranjantă și sîcîitoare, de a simți. Nu poți să te bucuri cu totul de ceva. Un gînd care nu e foarte ușor de explicat, dar te zgîmîie pe dinăuntru. Ce e ceva-ul ăsta, pe care unii îl exprimă, iar alții doar îl simt și nu știu să-l definească? Zeci de mii de oameni iau cu asalt, în același timp, un obiectiv. Festivalul. Imensul parc de distracții. De ce vii aici? De ce plătești un bilet sau abonament, deloc ieftine? Pentru că vrei să te simți bine. Să te distrezi. Vii, în mod normal, cu dorința asta. Cu felul ăsta de presiune. Trebuie să fii distrat! Trebuie să te simți bine! Ești client! Ai plătit! Vrei marfă bună și condiții bune de consumat marfa asta! Cu cît sînt condițiile mai bune, atmosfera mai spectaculoasă, detaliile subtile ale configurării acelei lumi mai izbutite, cu atît mai mare devine ceva-ul ăla greu de explicat, din spatele privirilor.

Lounge-ul VIP e neîncăpător. Oamenii care vor să-și arate statutul și să se bucure de el au venit aici cu voioșie, dar nu se așteptau să fie atît de aglomerat. Dintr-o dată, mulți sînt iritați, nemulțumiți, bombănitori, nu le mai tihnește nimic. E mult prea aglomerat. În aglomerație nu te vezi. Nu te distingi. Atunci de ce mai ești în zona VIP, dacă te înghesui mai rău decît „ăilalți“? Nu putem folosi cuvîntul din contextul cu pricina. Da l știe toată lumea. O pînză fină, o țesătură invizibilă de nervozitate și neastîmpăr pune stăpînire pe tot spațiul. E o senzație în care nevoia presantă de satisfacție coexistă cu șirul de mici nemulțumiri. E ca o combinație de apă cu ulei. Nu se combină deloc. Rezultă o succesiune de stări contrastante. Cea mai prezentă e aceea de vagă nervozitate, dublată de o umbră de neliniște. E o insatisfacție pe care ți-e greu să o accepți. Ai plătit niște bani buni ca să fii acolo sau ai primit o invitație. Te-ai îmbrăcat cu atenție, le-ai spus multora că o să fii prezent/ă, dar acum ești cam dezvrăjit. Sau dezvrăjită. E plin. Și te enervează. Și multora dintre cei aflați acolo le trece prin cap exact ce-ți trece și ție. Gîndul că nu toți se califică să aibă acces în acel spațiu. Și, din cauza celor în plus, nu te vezi tu sau n ai suficient loc, sau nu vezi prea bine scena. Oricum, e un pic enervant și zgîndăritor. Dar te miști în ritmul muzicii, să uiți de starea asta. Bei un spumant, fredonezi, te chinui să faci abstracție, să uiți un pic. Și să te distrezi. Trebuie!

Dar starea asta se regăsește, destul de asemănător în felul în care te zgîmîie, și la ceilalți. La cei foarte mulți, care umplu, cu zecile de mii, spațiul acela scăldat în sunete, tehnologie și lumini colorate. Are alte dimensiuni, dar produce același fel de neastîmpăr. Pentru că, da, cu cît progresează detaliile spectacolului în care te găsești și calitatea lui, cu atît cresc așteptările mai greu de satisfăcut. E un joc subtil și pervers, în care jucăm toate rolurile, dar n-am recunoaște nici picați cu ceară că noi sîntem în spatele unora dintre măști. De fapt, simțim că sîntem, cumva, ca o pradă – e forțată comparația, dar funcționează – pentru universul acela în care ideea e să ți se vîndă ceva, să consumi cît mai mult. Dar ai și tu armele tale în povestea asta. Ești client. Știi că fără tine nu se poate. De-aia mustăcești și cînd nu e cazul. Preventiv. Știi că asta îi alarmează pe cei care te vînează să-ți vîndă ceva. Iar cînd prinzi un detaliu care nu e la locul lui, atunci e jale. Profiți cît poți de treaba asta. Și-i aneantizezi cu critica și cu sudalmele. Întorci cuțitul în rană, cu sadism. Ai o satisfacție mare, pe care n-o recunoști. Știi că ești o pradă de preț. Și poți să-l chinui serios, la rîndul tău, pe prădător.

Însă senzația cea mai prezentă, cea care înghite tot, e mulțimea însăși. Oceanul de oameni. Zeci de mii de oameni. O prezență energetică imensă. Un univers de fire invizibile care unesc zeci de mii de puncte, trasee fragmentate uneori de scurtcircuite, curenți de toate felurile, care palpită în rețeaua asta vastă. Energia are o vibrație generală în care intri. O frecvență largă, care te înghite. În războiul cu stările de spirit, cu gîndurile, cu bombănelile și cu mustăcelile, cu dispozițiile de moment și cu cîrcotelile, chiar și cu buna-dispoziție și cu satisfacția, învingătoare iese, întotdeauna, mulțimea. Forța colosală a acestei vibrații care e mulțimea însăși. Satisfacția noastră contemporană e un șir de cifre. Un Excel de dimensiuni fabuloase. Doar el ne spune cît de bine ne-am simțit. Cum ne-am distrat. Senzațiile reale amorțesc. Tabelul cu cifre devine unica voce.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.