Turişti întîrziaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Marea de altădată jpeg

Adăstam prin Viena deja de vreo zece zile şi tot amînam plecarea spre Parisul pe care urma să-l vizităm pentru prima oară în viaţă. În seara aceea hotărîserăm solemn că a doua zi vom pleca în sfîrşit, dar ne-am întins la un bridge care a durat pînă pe la 4 dimineaţa. A doua zi ne-am trezit tocmai pe la prînz, şi totuşi, consecvenţi hotărîrii luate, am plecat. Eram conştienţi că, în ciuda autostrăzilor occidentale şi cu toată maşina noastră mirobolantă de împrumut, nu aveam cum să ajungem pînă seara la Paris. De fapt, n-am ajuns decît pînă la Salzburg, unde, de la oficiul de informare turistică, ni s-a recomandat o pensiune din afara oraşului. O casă perfectă pe ale cărei geamuri mari se vedeau nişte dealuri verzi străbătute de ceţurile de după o ploaie destul de rece. Ne-am lăsat bagajele şi, seara tîrziu, ne-am dus să vedem oraşul. Din greşeală era să intrăm cu maşina în Germania. Din cauză că n-am văzut nici un vameş sau grănicer (noi fiind învăţaţi pe atunci cu vămuirile severe după nesfîrşite aşteptări), era să trecem graniţa. Pe vremea aceea, Austria nu era încă în spaţiul Schengen, iar viza noastră ne dădea dreptul la o singură intrare în acea zonă (din care Germania şi Franţa făceau parte). Bagajele ne-ar fi rămas în Austria şi, dacă ne-a fi întors după ele, riscam să ratăm Parisul. Noroc cu Emilia, care a văzut panoul mare şi verde pe care scria Deutschland şi mi-a strigat să opresc. Ce-am mai rîs atunci...

Dimineaţă, după un somn de puf, ne-am luat micul dejun sub privirile discretei noastre gazde salzburgheze. Brînzeturi fine, speck, pîine cu seminţe, lapte, miere şi suc de portocale, într-o marchiză rotundă cu un peisaj mirific. Am pornit apoi spre Germania, de data asta cu bună ştiinţă şi cu toate bagajele asupra noastră. Nu ne-am abţinut să mai dăm un tur prin Salzburg, să-l vedem şi pe lumină, şi, speram noi, pînă seara aveam să ajungem, în sfîrşit, la Paris. Numai că s-a nimerit să fie fatidica zi de întîi august, cînd toată Germania pleca în vacanţă şi autostrăzile erau pur şi simplu blocate. Pe lîngă lacul Chiemsee, am petrecut ore în şir, aşteptînd prosteşte deblocarea traficului. Coada de automobile se întindea cît vedeai cu ochii. Se puneau în mişcare doar din cînd în cînd şi doar pentru cel mult cîteva minute. Constatam că şi Occidentul îşi avea defectele lui. Cu prima ocazie, am încercat să ocolim pe drumuri lăturalnice, „să ne descurcăm“ cumva. N-am cîştigat nimic, doar că, la un moment dat, ne-am putut opri să mîncăm ceva la hanul unei mici localităţi – şniţel cu cartofi şi bere. Cum-necum, pînă seara tîrziu abia ajunsesem la Lindau, pe malul lacului Constanţa. Trebuia să înnoptăm acolo, dar nu găseam decît hoteluri pline şi, pe măsură ce trecea timpul, şansele să fim primiţi pe undeva scădeau. Cineva ne-a îndrumat pe o stradă în pantă, spunîndu-ne că la capătul ei vom găsi o pensiune, la „Frau Lisa“, unde cu siguranţă ar mai fi fost locuri, la un preţ rezonabil. Am înţeles şi că trebuia să insistăm cu soneria pentru că Frau Lisa, fiind în vîrstă, auzea mai greu.

Ajunşi în faţa pensiunii (care ne amintea de căsuţa de turtă dulce din povestea cu Hansel şi Gretel), am descoperit că trecuse deja de miezul-nopţii şi luminile erau stinse. Am sunat de cîteva ori, jenaţi. După secunde bune de suspans, am auzit ceva mişcare înăuntru. În mijlocul uşii de la intrare s-a deschis o ferestruică şi o voce ascuţită a întrebat ceva în germană. L-am împins în faţă pe Bogdan, că el mai ştia cît de cît limba. Proprietara întreba cine sîntem. „Ne scuzaţi, sîntem nişte turişti întîrziaţi“, i-a răspuns Bogdan. „Woher kommst du?“, a întrebat cucoana. „Mi se pare că ne întreabă de unde venim“, a zis Bogdan. „Rumänien“, am zis noi. „Ach, Zigeuner!“, a exclamat baba, închizînd brusc ferestruica. Ne-am uitat unii la alţii năuciţi. „Ce ne facem?“ „Kein Zigeuner“, am strigat ciocănind în uşă. Am tras-o pe Adriana în faţă să se vadă că ea era foarte blondă. Ferestruica s-a deschis din nou. Dindărătul ei ne sfredeleau doi ochi spălăciţi. Ne-a dat prin cap să arătăm spre maşina cu care venisem, din faţa porţii. Nu prea nouă, totuşi un Mercedes german. „Eee“, a făcut Frau Lisa, în sfîrşit impresionată, „Ist es ein gutes Auto?“ „Sehr gut, sher gut“, am zis noi în cor. Atunci ne-a deschis uşa şi ne-a primit în hol scrutîndu-ne pe rînd, din cap pînă-n picioare. Ne-a spus că are două camere la mansardă, dar că preţul e mai mare fiindcă am venit tîrziu. Oricum, nu aveam de ales. În camerele mici şi curate am găsit pe noptieră cîte o carte pe care scria Die Bibel.

Dimineaţă am luat micul dejun într-o sală destul de încăpătoare, alături de un număr neaşteptat de mare de clienţi. Pe pereţi erau fotografii vechi cu militari îmbrăcaţi în uniformele germane pe care le ştiam din filmele de război. Am mîncat ochiuri şi cîrnaţi. Spre sfîrşit a apărut şi Frau Lisa, mult mai zîmbitoare. Să tot fi tot avut vreo 90 de ani, dacă nu şi mai bine. Ne-a întrebat cum am dormit şi dacă mai dorim ceva.

La plecare, am vrut să facem o poză – toţi patru în faţa pensiunii. L-am rugat pe micul bucătar durduliu, care se tot învîrtea pe-acolo, să ne fotografieze. Nu ştiu ce-o fi înţeles, cert e că a chemat-o şi pe proprietăreasă, care s-a aşezat împreună cu el, alături de noi. Voiau să ne pozăm cu ei, aşa că tot eu a trebuit să fac fotografia. Înainte să apăs pe buton însă, Frau Lisa a scos din buzunarul de la piept un batistoi enorm, alb, pe care a început să-l fluture în semn de adio. Abia ţinîndu-ne rîsul, ne-am suit în Mercedes-ul nostru cel mare şi cam vechi, care a pornit sub exclamaţiile admirative ale bucătarului, în timp ce Frau Lisa continua să-şi fluture batistoiul, mai făcîndu-se şi că-şi şterge cîte o lacrimă de pe obraz. Speram din nou ca, pînă seara, să reuşim să ajungem la Paris.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.