Știm deja prea bine cazul Gheorghe Ursu, inginerul și poetul omorît în arestul Miliției din Calea Rahovei, în anii ’80. O poveste în care libertatea și apoi viața unui om au fost luate, la ordinul Securității, pe simplul motivul al descoperirii unui jurnal intim care era critic la adresa conducerii politice a vremii. Lupta perseverentă dusă de fiul inginerului – Andrei Ursu – pentru a face dreptate în acest caz a durat decenii și a fost mereu în atenția opiniei publice.

Mai puțini români știu, poate, că lucruri similare s-au petrecut chiar și la mult timp după căderea comunismului, în Rusia lui Putin. Un asemenea caz a devenit celebru în toată lumea. E vorba de omorîrea în închisoare a avocatului Serghei Magnițki, care descoperise și dezvăluise schema prin care niște angajați ai Ministerului de Interne de la Moscova furaseră 230 de milioane de dolari, bani depuși pe post de impozite către statul rus, din partea unui fond de investiții american. Dacă n-au putut pune mîna direct pe banii investitorilor americani, așa cum se pare că avuseseră intenția, printr-o manevră aiuritoare, funcționarii corupți au obținut banii cuveniți bugetului Rusiei. Directorului american al fondului de investiții, Bill Browder, i s-a interzis intrarea în Rusia, iar avocatul său rus Serghei Magnițki a fost arestat. A fost ucis în bătaie de o echipă de gardieni, după ce anterior, timp de aproape un an, a fost supus la rele tratamente și nu i s-a acordat îngrijire medicală, deși era grav bolnav. De aceea spun că se compară cu povestea inginerului Ursu. În detenție, avocatului Magnițki i se cerea să mărturisească o inventată evaziune fiscală la care ar fi luat parte împreună cu Bill Browder. Un scenariu demn de vremurile lui Stalin. Spre deosebire de cazul Ursu însă, nu problemele ideologice îi mînau pe anchetatori împotriva lui, ci propria lor hoție. Magnițki a dovedit însă un caracter și o rezistență ieșite din comun și nu a cedat torționarilor. A plătit cu viața pentru că nu a vrut să mintă și să-și acuze clientul. A luptat de fapt pentru adevăr și pentru cauza cetățenilor privați de impozitele ce li cuveneau.

După metode binecunoscute, propaganda rusească a întors însă totul pe dos. Corupții au fost identificați cu interesele naționale rusești și apărați în mod oficial. Magnițki a fost făcut vinovat de infracțiunea pe care de fapt el a descoperit-o. Și, culmea absurdului, procesul ce i-a fost intentat a continuat în mod grotesc și după moartea lui. Autoritățile de la Moscova au încercat să-l dea în urmărire internațională pe Bill Browder. Într-un gest cu totul excepțional însă, Interpolul a refuzat să pună în aplicare mandatul.

În urma acestei întîmplări, finanțistul de succes de pînă atunci Bill Browder s a transformat într-un aprig luptător pentru drepturile omului. Și-a pus în joc întreaga energie și toate relațiile pentru a-i face dreptate post-mortem avocatului său rus și pentru a atrage atenția și asupra altor nedreptăți care se petrec în Rusia. După ani de eforturi a reușit să obțină din partea Congresului și a executivului american adoptarea așa-numitei „legi Magnițki“. E acea binecunoscută listă a unor persoane din Rusia care au primit interdicții în Statele Unite. Actul a fost adoptat apoi și de Parlamentul European, iar lista începută cu cei dovediți a fi fost implicați în cazul Magnițki a continuat și cu persoanele direct răspunzătoare de atacarea Ucrainei, în 2014. Legea se extinde acum (fiind adoptată de tot mai multe parlamente ale țărilor civilizate) pentru toți cei care, la nivel global, săvîrșesc acte grave de corupție sau încălcări ale drepturilor omului. Cu alte cuvinte, se interzice potentaților care comit asemenea fapte în diverse colțuri ale lumii să se mai bucure și de „tentațiile“ lumii civilizate occidentale.

În urmă cu cîteva săptămîni, „legea Magnițki“ a fost introdusă și în Parlamentul nostru de către USR. Așadar, tragica moarte a lui Serghei Magnițki nu fost chiar în zadar. Dar nu e de uitat că a mai existat și un alt colaborator rus al lui Bill Browder, care a murit în Anglia, în condiții suspecte. Bill Browder se păzește și astăzi, prin toate mijloacele, de mîna lungă a FSB-ului. Printre altele, spre aducerea la cunoștința cît mai multor oameni din întreaga lume despre cele întîmplate, a scris o carte, tradusă și la noi, la Editura Humanitas, sub titlul Alertă roșie – cum am devenit inamicul numărul unu al lui Putin. O carte impresionantă, care dă o idee despre cît e de greu să te pui cu partea rea a lumii. Chiar și acolo unde te-ai aștepta să găsești înțelegere și solidaritate la dezvăluirea unor nedreptăți flagrante poți întîmpina obstacole nebănuite. Adevărul nu iese la lumină decît cu mari eforturi. Dar cartea relevă și cît de mult pot face cîțiva oameni hotărîți, cinstiți și perseverenți. În finalul ei, autorul spune că „nimic nu poate aduce mai multă mulțumire decît conștiința faptului că ai obținut o fărîmă de dreptate într-o lume foarte nedreaptă“. Asemeni lui Andrei Ursu, cel întors din America pentru a-i face dreptate tatălui omorît în România, și americanul Bill Browder a reușit să obțină un fel de dreptate în memoria lui Serghei Magnițki. Greu de omis însă observația că dreptatea asta pare să fie mai mereu obținută dinspre America, în vreme ce, după cum a aflat Browder, în partea cealaltă, „poveștile rusești nu se termină niciodată cu bine“.