Zona (crepuscu) doctorală

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Marilena devenise doctoranda impozantei profesoare M. Deşi era o fată foarte bine pregătită, se simţea cumva datoare proaspetei sale îndrumătoare ştiinţifice. Ştia prea bine că doamna M. făcea faţă cu greu numeroaselor solicitări de coordonare doctorală, aşa încît faptul de a o fi selectat pe ea, la complicatul examen de admitere, îi crease un apăsător sentiment de îndatorare. A-şi arăta recunoştinţa prin cadouri costisitoare nu intra în discuţie. Nu avea situaţia finanaciară potrivită pentru un astfel de comportament şi, în plus, credea cu toată convingerea că o savantă de talia doamnei M. nu s-ar fi pretat la o asemenea situaţie stînjenitoare. Ar fi dorit să vorbească deschis cu profesoara şi să-i spună, onest, cît de onorată se simţea să lucreze sub îndrumarea ei, dar o anumită austeritate comportamentală a doamnei M. o inhiba din start. Trăia cu spaima copleşitoare că gestul său de gratitudine ar fi fost interpretat drept incalificabilă linguşire.

La prima întîlnire cu îndrumătoarea, doctoranda hotărî, prin urmare, că singurul lucru firesc pe care-l putea face rămînea achiziţionarea unui frumos buchet de flori. Se prezentă, din timp, în faţa cabinetului profesoarei. Cineva care tocmai ieşea (şi care, avu senzaţia, privi cu suspiciune vizibilul colorat buchet floral!) îi spuse să aştepte puţin, întrucît doamna M. se afla într-o convorbire cu doi masteranzi. Marilena se postă dinaintea uşii, destul de îngîndurată. Dacă greşise, cumpărînd aceste flori, de un roşu strident, ce i se păreau acum, deodată, vulgare? La florărie, dădeau impresia de rafinament, dar aici, în Universitate, dezvăluiau ceva insolent şi ieftin, vecin cu trivialitatea pură. Dacă profesoara o va repezi, considerîndu-se jignită? Dacă momentul va arunca o umbră de suspiciune asupra întregului doctorat? Dacă ea, Marilena, nu e, în fond, decît o cercetătoare mediocră, care simte nevoia să se salveze academic prin aceste acte perverse, de „îmblînzire a scorpiei“? Se repezi deodată, într-un impuls iraţional, la coşul metalic de la capătul culoarului şi îngrămădi, brutal, buchetul acolo. Fu invitată să intre, după o vreme, iar profesoara dădu dovadă, neaşteptat, de o naturaleţe reconfortantă. O ascultă cu atenţie, îi oferi sugestii bibliografice utile, îi explică anumite chestiuni tehnice şi o încurajă. Făcu chiar şi vreo două glume. „Austeritatea“ inhibitorie din trecut se dizolvase complet. „Mai ai treabă în Universitate?“ o întrebă, într-un tîrziu, îndrumătoarea. „Nu, am venit doar pentru întîlnirea cu dumneavoastră“, răspunse Marilena. „Bine, atunci hai să ieşim împreună pentru că şi eu mi-am terminat activităţile pe azi!“ Plecară amîndouă în aceeaşi notă relaxată în care decursese întreaga conversaţie. Trecură pe lîngă micul container igienic, unde buchetul floral roşu-ţipător trona abandonat, plin încă de forţă picturală. „Vai – zise doamna M., oprindu-se – ce flori frumoase! Le-a adus precis un student vreunui profesor şi el (ori ea!) l-a aruncat ulterior la coş, deoarece, nu-i aşa, noi, universitarii, nici nu bem, nici nu fumăm flori. Mare, mare ruşine!“

Mutatis mutandis, tînărul şi valorosul anglist Mircea primi îndrumare de doctorat. Multe filoloage năvăliră pe el, solicitîndu-i „un loc“. Cu precădere, o masterandă de an terminal îl tortura cu insistenţele. Femeia se califica intelectual, cu mare dificultate, chiar şi pentru postura masterală, cea doctorală excluzîndu-se de la bun început. Şi totuşi, tînărului anglist i se părea imposibil să zică aşa ceva unui om. Ambiguitatea comportamentală a profesorului o împingea însă pe aspiranta doctorală la gesturi tot mai stranii, menite să-i smulgă celui dintîi mult-doritul accept. Odată, îl zări pe coridor şi se porni să alerge, idiotic, înspre el. Îşi dădu seama, pe parcurs, că galopul ei era, în esenţă, inexplicabil, aşa încît, atunci cînd frînă în faţa speriatului coordonator de doctorate, nu reuşi decît să-i întindă brînzoaica din care luase deja cîteva îmbucături şi să-i spună: „Domn’ profesor, e prînz şi poate n-aţi apucat să mîncaţi. Vă ofer această plăcintă!“. Mircea, desigur, nu avu puterea să refuze, deşi cerul căzuse peste el. Mulţumi confuz, luă aluatul ronţăit pe jumătate şi se îndepărtă mai degrabă şleampăt. Femeia îl însoţi, prelung, cu privirea. Destul cît să-l zărească, la capătul culoarului, cum aruncă brînzoaica la coş. Decise, de aceea, să-i scrie pe seară un mesaj nefericitului anglist. Titlul misivei electronice era e-mail apologetic (fapt care-i accentuă lui Mircea disperarea profesională – masteranda credea că, în limba română, cuvîntul apologetic se leagă semantic de englezescul to apologize/„a se scuza“!) şi suna în felul următor: „Stimate domnule profesor, vă rog să mă iertaţi pentru la prînz! N-am ştiut că nu vă plac brînzoaicele! Cu deosebită stimă, I.B.“. Coordonatorul de teze – intrat în vria unei nebunii temporare – avu cea mai paradoxală reacţie cu putinţă. Dădu reply pe loc: „Lăsaţi brînzoaica! Vă primesc la doctorat. În toamnă, să veniţi să vă semnez fişa de înscriere la admitere“. Zis şi făcut. Doamna se prezentă la colocviul de selecţie în şcoala doctorală. Comisia era formată din trei profesori importanţi, cărora li se adăugă şi Mircea. Fosta masterandă îşi introduse, încrezător, tema de cercetare: „Eu vreau să scriu o istorie a retoricii, stilisticii, lingvisticii anglo-americane, de la origini pînă în prezent“. Preşedintele comisiei o privi pe sub ochelari: „Nu e totuşi cam mult?“. „Pentru mine, nimic nu e prea mult!“ replică tăios candidata. Finalul fu inevitabil. Comisia o pică pe „istorica“ în devenire, iar preşedintele îi zise anglistului: „Nu vă supăraţi pe noi. Tipa pare psihopată. Vă facem un bine că o respingem“. Mircea se prăbuşi în genunchi şi se repezi să sărute, plîngînd, mîinile membrilor comisiei: „Vă mulţumesc din suflet, fraţilor!“.

Morala? Previzibilă, ca de obicei: în universul doctoral românesc, nu este loc pentru cei slabi de înger.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.