bazar - Dilema veche

Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.

» Citește tot

bazar

Global-local, pe viu

Iaromira POPOVICI

Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...

» Citește tot

bazar

Şcoală pentru soţi - depăşită

Iaromira POPOVICI

Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.

» Citește tot

bazar

Predicții și conspirații

Iaromira POPOVICI

„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)

» Citește tot

bazar

Groaza şi oraşele mici

Iaromira POPOVICI

Ţin minte că am scris, demult, un articol despre un oraş nu foarte mare din România: ideea era că, deşi respectivul loc era îngrijit şi plin de flori, te simţeai ca un leu în cuşcă atunci cînd te plimbai, seară de seară, în lungul şi în latul aleii principale, care era singurul loc sigur de promenadă. Senzaţia descrisă atunci s-a perpetuat în multe alte orăşele: unica soluţie, din cîte am înţeles eu, de supravieţuire în acele locuri era să fii capabil de o viaţă interioară… bogată. O soluţie valabilă, de fapt, oriunde. Strîmtoarea oraşului mic e, de fapt, cea a propriilor noastre gînduri şi sentimente.

» Citește tot

bazar

Sculaţi, gazde…

Iaromira POPOVICI

La trecerea dintre 2009 şi 2010 am fost, recunosc, cel mai puţin – din întreaga şi destul de lunga mea viaţă – bîntuită de spiritul sărbătorilor. Explicaţii ar fi multe, care de care mai romantice (pe linia depresivă…). Există însă şi una mai pragmatică: gazdele alese, anul acesta, pentru revelion au fost ele însele prea puţin străbătute de spiritul în cauză.

Mi-am petrecut noaptea de 31 spre 1, ca în fiecare an, într-o „pensiune agroturistică“. Denumire relativă: partea de „turistică“ se justifică, evident. Cea de „agro“ – de la caz la caz. În primul sat în care am fost, acum vreo doi ani, Cernat, din judeţul Covasna, partea în cauză îşi avea rost sută la sută: proprietarul pensiunii la care am stat, dl Bela, ne-a dat mîncare tradiţională, ne-a plimbat cu sania cu cai, ne-a făcut foc în curte şi ne-a adus lăutari în noaptea de revelion. Pe scurt, şi-a făcut cu vîrf şi îndesat datoria faţă de orăşenii veniţi în vacanţă, plini de clişee despre viaţa rurală pe care ţin morţiş să şi le şi verifice. În final, ambele părţi s-au despărţit mulţumite.

» Citește tot

bazar

Oferte în 2010

Iaromira POPOVICI

De pe 31 decembrie pe 1 ianuarie: „în sat, noaptea aceasta este o verigă, mijlocul unui lanţ compus din 12 zile şi 12 nopţi, perioadă în care oamenii lasă totul deoparte şi se ocupă cu toată seriozitatea de timp. Îl restaurează, îl regenerează, într-un cuvînt fac tot ce se poate ca să-l repare – pentru că există semne clare că timpul s-a stricat. Dacă n-ar face-o, s-ar sfîrşi lumea. (...). Satul tot e în mişcare. (...). Varietatea obiceiurilor e foarte mare – (...) – oamenii (...) ung pragul casei, al grajdului şi al şurii cu usturoi, tinerii umblă din casă-n casă cu urări, ţiganii colindă cu Vasilica, fetele şi feciorii încearcă să-şi cunoască ursitul, bătrînii iscodesc cum vor fi lunile anului şi recoltele...

» Citește tot