⬆
cioran
100 x Cioran
100 de ani de Cioran. Vor fi şi 200, şi 300, timp în care E.M. va avea grijă să ne întreţină insomniile, să ne neliniştească speranţa şi să ne ascută lucidităţile. 100 de ani, şi încă sîntem în plină dezbatere, Cioran e un „caz“ pe care ne străduim să-l lămurim cu cîteva artificii morale bine plasate.
Dosarul de Securitate al lui Emil Cioran
Am fi tentaţi să credem că Emil Cioran a fost o personalitate suficient de importantă pentru a fi şi pentru Securitate un obiectiv de primă mărime. Judecînd după dosarul de Securitate al lui Emil Cioran, lucrurile nu se prezintă însă chiar aşa.
Pesimismul jubilatoriu - fragmente dintr-un colocviu
Institutul Cultural Român din Paris a invitat 19 specialişti europeni să-l gîndească pe Cioran la o sută de ani de la naştere, în cadrul colocviului internaţional „Cioran – pesimismul jubilatoriu“, organizat pe 18 şi 19 martie 2011. Fragmentele care urmează reprezintă un decupaj subiectiv a trei dintre intervenţiile din colocviu.
„...a fost, moralmente vorbind, vinovat” - interviu cu Marta PETREU
"Cioran a practicat contradicţia şi paradoxul cînd a scris filozofie lirică, nu cînd a predicat colectivismul naţional, dictatura şi revoluţia naţională. El şi-a declarat poziţia politică în mod ardelenesc, adică serios, cu patos şi participare…"
Kitsch bombastic, operă valoroasă
În Germania, numele său e binecunoscut, eseurile sale au intrat în bibliografiile obligatorii la clasele cu profil filologic, opera îi este studiată în toate universităţile importante, numele său figurează, alături de Ionesco, Eliade şi, mai nou, de Herta Müller, pe lista (de altfel, scurtă) a autorilor de origine română prezenţi în peisajul literar german.
E.M. scrie pe forum, românii răspund
Chinuit de insomnie, cufundat în lumina albastră a monitorului, condamnatul E.M. continuă să-şi ispăşească luciditatea într-o mansardă pariziană. Tastează cu sete, iar căsuţa comentariului se umple de un gînd nou. Internetul – tărîm al singurătăţilor puse laolaltă, imperiu al strigătului nocturn, al inutilităţilor, al nepotrivirilor, al obsesiilor şi al profeţiilor – pare locul în care E.M. Cioran ar intra ca la el acasă.
„Două vieți și două identități”
Cine-l mai citeşte pe E.M. Cioran în ziua de azi? Cineva trebuie să o facă, dat fiind că majoritatea cărţilor sale au fost traduse şi sînt publicate. La universităţile la care doctoranzii şi profesorii sînt familiarizaţi cu fiecare filozof şi teoretician literar francez recent, Cioran este practic necunoscut, deşi a fost un gînditor mult mai fin şi a scris o proză mult mai bună decît mulţi dintre aceştia.
Nimic nou în Alaska
Cioran, într-un articol de-al său din Le Monde, nota: „Vin dintr-un colţ de Europă unde efuziunile, lipsa de reţinere, confesiunea, mărturisirea imediată, nepoftită, impudică sînt de rigoare, unde toţi ştiu totul despre toată lumea, unde viaţa în comun se reduce la o spovedanie publică, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizează delirul."
„Ne-am pierdut iluziile, am ajuns deci în situația lui Cioran”
Eugène van Itterbeek (n. 1934) este poet şi critic literar de expresie franceză din Belgia. Este doctor în litere şi în drept şi a predat cursuri de literatură franceză la Facultatea de Litere şi Arte din Sibiu. Conduce Centrul de Cercetări Cioran de la aceeaşi Universitate şi organizează, începînd din 1992, Colocviul Internaţional Emil Cioran.
Toată lumea l-a citit în adolescență
Am vrut să aflăm dacă, dincolo de discuţiile interminabile despre Cioran, dincolo de omagii şi aniversări, cineva chiar îi mai citeşte cărţile. Aşa că i-am întrebat pe cîţiva tineri intelectuali de la noi: „Mai citiţi Cioran? Dacă da, ce? Dacă nu, de ce?“ Răspunsurile lor s-ar putea să vă surprindă.