Un mic desant liric

● Noua poezie basarabeană, Antologie şi prefaţă de Dumitru Crudu, Editura Institutului Cultural Român, 2009.
Cea mai importantă contribuţie basarabeană la cultura română este pop-ul: mai întîi Doina şi Ion Aldea Teodorovici, apoi Zdob şi Zdub, O-Zone, Alternosfera, Trigon, Anna Lesko, Pavel Stratan şi Alexandrina Hristov. Acest lucru fiind stabilit, putem trece şi la literatură.

Zairezada

● Cătălin Dorian Florescu, Zaira, traducere de Mariana Bărbulescu, Editura Polirom, 2010.

Toate cele patru romane scrise pînă acum de Cătălin Dorian Florescu în limba germană au subiect românesc şi sînt construite în jurul temei călătoriei, a plecării şi a întoarcerii acasă.

Teatrul morţii

● Dora Pavel, Pudră, Editura Polirom, 2010.

Al treilea roman al poetei clujene convertite definitiv la proză are o premisă teribilă: tînărul de 27 de ani Vlad Carasiniu, restaurator de artă, se trezeşte din moarte clinică, noaptea, pe catafalc, în capela bisericii.

Totuşi, infernul

● Constanţa Buzea, Creştetul gheţarului. Jurnal 1969-1971, Editura Humanitas, 2009.

„Impresie de intimitate, de spaţiu apărat“ acestea sînt cuvintele cu care îşi începe jurnalul tînăra poetă de 28 de ani retrasă în camera unei cabane de la Sinaia în ajunul Revelionului.

Citeşte-o!

Opus & adevărat

Andrei Cornea se numără printre foarte puţinii intelectuali adevăraţi pe care-i avem.

Perfecțiunea neputinței

Puţini poeţi români au reuşit de-a lungul a peste zece cărţi să ofere o imagine de sine atît de coerentă ca Angela Marinescu, o poetă singulară nu doar ca limbaj, dar şi ca atitudine, mereu în priză cu propriul eu dintotdeauna bolnav, sălbatic, problematic.

Cuvinte căznite

Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare (poeziar), Editura Polirom, 2009.

Colecţia „Ego. Publicistică“ este interesantă chiar şi numai citindu-i sumarul, în măsura în care spune destule despre publicistica de la noi. Nu mai puţin de opt autori şi-au strîns în volum articolele publicate în Dilema veche, lucru care denotă nivelul prea puţin perisabil al textelor apărute aici. Apoi, scriitorii (Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu, Radu Pavel Gheo, Ileana Mălăncioiu, Tudor Octavian, Dorin Tudoran) sînt mult mai prezenţi decît jurnaliştii sau oamenii de radio/televiziune. Iar cînd zic jurnalişti mă refer la nume precum Marius Tucă şi Robert Turcescu, fireşte, nu la cineva gen Ruyszard Kapus´cin´sky, Oriana Falacci, Bill Bryson sau Jeremy Clarkson. De altfel, nu trebuie confundată publicistica cu jurnalismul: majoritatea volumelor apărute în această colecţie adună rubrici, adică texte de opinii/editoriale, mici eseuri, cronichete, pastile, uneori şi interviuri, dar niciodată corespondenţe sau reportaje de investigaţie ori de călătorie (din lipsă sau din dezinteresul editorilor?). Singurele volume cu adevărat speciale, care sînt şi jurnalism, sînt cele semnate de Eugen Istodor; concluzia fiind că avem nenumăraţi publicişti, dar jurnalişti, în sensul tare al termenului, mai deloc.