Am greșit, omoară-mă

În balenă trăiesc, de altfel, cetățeni ai multor triburi (din care unii evadează, zice Lucian, ca un școlar sigur pe el, prin „branhiile“ balenei…).

Science-fiction à l’ancienne (I)

Antichitatea are cîțiva ironiști de primă mînă, al căror staroste e Aristofan și al căror jeune turc (de limbă greacă) e Lucian din Samosata. Abia Renașterea recuperează integral registrul spiritual al ironiei și cînd o face, prin Erasmus, este tocmai datorită frecventării lui Lucian. Am recitit de curînd Istoria adevărată, un fel de parodie turbonucleară a Odiseii, scrisă acum 1800 de ani.

Pierdut client

Pentru a scurta perioada în care tînărul poate fi vindecat de fascinația lui, aș face alte cîteva recomandări. De îndată ce lucrurile ies din rutină, ia-i sculele din mînă și treci tu la treabă. Ai lăsat studentul să muncească pînă în clipa cînd se conturea

Cum să ghicești viitorul cînd plouă

Un ghicitor etrusc – numit Aule Lecu – a ținut cîndva să fie reprezentat pe urna lui funerară tolănit, ținînd în mînă ficatul pe care îl examinează cu un aer învățat. Și probabil că multe din simbolurile de azi ale statutului vor părea altora – după ce va

Estimp, în Alaska…

Ipiutak e practic singura cultură arctică care a renunțat complet la ceramică. În atîtea case săpate nu există nici un ciob de vas sau de opaiț. N-aș vrea să cad într-un stereotip, dar acest abandon voluntar al unei tehnologii de mare preț miroas

Oameni și zgărzi

Unele obiecte plăcute la vedere sînt neplăcute la gîndit. Acum doi-trei ani, cineva a adunat cam tot ce se știe despre cele 45 de zgărzi de pus la gîtul sclavilor păstrate din antichitate. Nu-mi vine în minte cum s-ar putea numi în română aceste inele de fier sau plumb; cred că ar merge eventual franțuzismul „carcan“. Rolul lor nu era, ce-i drept, să fie legate de u

O mie și una de antichități

Drumul emirului musulman, puțin după anul 700, printr-un tărîm plin de vestigii ale lumii grecești și romane (și egiptene, și berbere…) este punctat de întîlniri cu obsedanții idoli, statui clasice, inacceptabile în civilizația aniconică a islamului,

O mie și una de antichități

Atît califul, cît și emirul sînt personaje istorice, Abd al-Malik ibn Marwan, respectiv, Musa ibn Nusair, ambii morți în 715. Mussa, eroul din 1001, e chiar un nume-cheie în cucerirea și administrarea de către arabi a Magrebului și a Spaniei vizigote. Bineînțeles, emirul fusese trimis de omeiazi în campanie ca să ia Africa de Nord de la bizantini și de la berberi, nu ca să caute butoaie cu demoni. Activitatea lui coincide cu perioada în care începe treptat să se formeze nucleul povestiri

Un anti-triumf în Evanghelia după Marcu

Noul Testament e plin de coduri. Asta nu înseamnă altceva decît că în spatele multora din paginile lui sînt la lucru mecanisme interculturale mai fine decît ne-am aștepta de la un text în care lucrurile par spuse pe șleau – „a venit“, „a făcut“, „a zis“. O le