Înainte să adorm
● S.J. Watson, Înainte să adorm, traducere din limba engleză de Laurenţiu Dulman, Colecţia „Fiction Connection“, Editura Trei, 2011.
În general, amintirile ne chinuiesc, amintirile ne răscolesc – cum bine zice hit-ul –, dar iată că, şi fără amintiri, tot chin şi răscoleală încălţăm. Cel puţin, asta vedem în acest roman englezesc de debut, foarte proaspăt şi foarte iute intrat în voga best-seller-urilor planetare.
Povestea de aici e cea a unei identităţi clădite pe nisipuri mişcătoare. E vorba de istoria unei Christine a cărei memorie se comportă cam ca Mănăstirea Argeşului: tot ce ziua reţinea... peste noapte se surpa. În fiecare dimineaţă, biata amnezică se trezeşte cu milioane de nedumeriri în minte: cine e necunoscutul din patul ei, unde se află, de ce arată cu 20-25 de ani mai bătrînă decît se credea, ce îndeletniciri, copii sau prieteni are etc.? Tot în fiecare dimineaţă, necunoscutul din pat o asigură că e soţul ei, Ben, iar un amabil doctor Nash o sună pe telefonul mobil ca să-i aducă aminte că într-o cutie de pantofi din dulapul ei găseşte un jurnal unde, de ceva vreme, îşi notează conştiincios ceea ce trăieşte peste zi şi ceea ce reuşeşte să afle despre trecutul său. Aceste lecturi matinale ale cioturilor ei de biografie o ajută să avanseze întrucîtva în recuperarea de sine, dar, în aceeaşi măsură, o fac să vadă în prevenitorul soţ Ben un personaj din ce în ce mai suspect. Fiindcă Ben are mai multe variante de răspuns la fiecare întrebare importantă a ei.
„Faptele“ ceţoase şi repetatele tîrcoale care li se dau bat spumă albuşul unui thriller cu palpit înalt şi deştept, susţinut de o scriitură electrizantă. Pare o carte făcută pentru cei mai amnezici cititori cu putinţă. Nu o poţi lăsa din mînă, n-ai cînd să uiţi ceva. Cel mult, uiţi să mai adormi.
