Revoluţia libertariană din Georgia

Promiteam săptămîna trecută detalii despre ideile şi politicile care au lăsat Georgia fără un serviciu de control al alimentelor. Adică ceea ce European Stability Initiative a numit „Revoluţie libertariană“. Este vorba despre un o serie de rapoarte adunate sub titlul „Reinventing Georgia: The story of a Libertarian Revolution“, pe care le puteţi citi pe site-ul lor. Deocamdată sînt trei documente acolo, cele care spun povestea de pînă acum, rece, fără opinii. Cel de-al patrulea este doar anunţat că va urma, se numeşte „The future of Georgian libertarianism“ („Viitorul libertarianismului georgian“) şi autorii promit că vom găsi şi judecăţi de valoare plus critici la adresa proiectului.

Pînă cînd vom citi judecăţile şi predicţiile, cîteva detalii despre poveşti. Este în primul rînd povestea mare a unui stat aproape eşuat: Georgia pînă în 2004. Integrată în economia sovietică, a căzut rapid economic după obţinerea independenţei (din exemplele de acolo, asemănarea cu Republica Moldova este constantă, inclusiv pe ramuri economice). Corupţia era atît de răspîndită, încît poliţiştii, plătiţi oficial cu 15 dolari pe lună, trăiau exclusiv din şpăgi. Veniturile statului din PIB erau undeva la 14% (în statele dezvoltate media este de 45%), economia neagră era 67% din PIB. Bandele de crimă organizată controlau pur şi simplu bucăţi din teritoriul naţional, în asemenea măsură încît Rusia anunţase ONU că s-ar putea să intervină militar pentru a stopa crima organizată şi bandele care destabilizau situaţia la graniţă. Revoluţia oarecum paşnică, condusă de Mihail Saakashvili e destul de cunoscută, aşa că autorii nu insistă mult pe subiect. Interesant este că îşi propunea democratizare şi luptă cu corupţia, mai puţin reforme economice. Şi tocmai la capitolul democratizare suferă Georgia acum – crizele politice interne, manifestaţii violente şi intervenţii în forţă ale poliţiei plus situaţia presei au afectat mult imaginea lui Saakashvili, de campion al democraţiei în Caucaz. Însă povestea economică este mai puţin cunoscută, de mai mare succes şi cu atît mai uimitoare.

Aici intervine povestea lui Kakha Bendukidze. Născut la Tbilisi, a făcut carieră la Moscova. Doctorat în biologie, cercetător în biologie moleculară, dar şi autor de manual de economie. A creat unul dintre primele fonduri de investiţii din Rusia. Se descrie pe sine ca un „oligarh mai mic“ şi cam are dreptate, cu o avere de 50-70 de milioane de dolari nu ieşi în evidenţă în Rusia lui Elţîn. Dar a fost în cercurile care au gîndit reformele liberale din primii ani ai lui Elţîn. L-a sprijinit pe Putin la început, cînd acesta părea că impune ordine şi face reforme economice, dar din acele reforme promise doar cota unică de 13% s-a materializat. Prin 2004 s-a nimerit într-o delegaţie economică rusească la Tbilisi (era pe cînd Saakashvili şi Putin se înţelegeau bine). După patru ore de conversaţie cu preşedintele şi premierul ţării, a fost numit ministru, trebuia doar să-şi ia cetăţenia georgiană. În anii următori a ocupat funcţiile formale de ministru al economie, apoi al reformei şi şef al Cancelariei, dar de facto a fost mereu omul din spatele reformei economice. Pentru a înţelege ce a urmat mai trebuie spus că Saakashvili a avut grijă ca, imediat după alegerile din 2004, cînd a cîştigat 94% din voturi, să schimbe Constituţia făcînd din Georgia o republică superprezidenţială, unde şeful statului controlează direct Guvernul şi poate dizolva Parlamentul cînd doreşte. Cu alte cuvinte, Bendukidze a primit pe mînă o economie devastată, un stat obez şi corupt şi, avînd totala încredere a şefului celui mare, nimic nu-l putea opri să-şi pună în aplicare ideile. Cred că niciodată, niciunde, un liberal radical nu a fost într-o poziţie mai bună.

Omul nostru şi-a luat pe lîngă sine o echipă de la un think tank libertarian şi s-a pus pe treabă. Plecînd de la premisa că „totul e de vînzare, mai puţin conştiinţa“, au scos la privatizare cam tot ce au mai găsit la stat. Cum avea de dat o lecţie celor care făcuseră privatizarea de jaf din Rusia, au pus tot ce era de vînzare pe un site, cu licitaţii publice. Apoi au trecut la barierele administrative. Au chemat oamenii din instituţiile care dădeau licenţe şi autorizaţii şi le-au cerut să justifice pentru fiecare în parte de ce era necesară. Premisa era că statul trebuie să fie micşorat şi scos din afaceri. Oricum nu controla nimic, de fapt. Deşi legal pentru orice construcţie era nevoie de 18 autorizaţii date de 9 instituţii diferite, în practică mai puţin de jumătate dintre clădirile în construcţie în capitală aveau vreun document. În final, 85% din autorizaţii şi licenţe au fost desfiinţate. Din cele 90 de licenţe date anterior de Ministerul Agriculturii au mai rămas doar 9. Apoi s-au pus pe dat oameni afară. Din cei 3424 de funcţionari de la acelaşi minister au mai rămas 600.


Pe unele le-au desfiinţat cu totul, în ideea că decît o instituţie coruptă, mai bine fără acea instituţie. Cum zice el: „Dacă închizi lumina într-o cameră fără bec nu se întîmplă nimic“. A desfiinţat inspectoratul sanitar pentru alimente, oricum inspectorii nu controlau, doar luau şpagă. Dintre toate controalele privind alimentele în Georgia au rămas doar două: cele privind mîncarea pentru copii şi regulile de ambalare. Şi-a propus pur şi simplu să marcheteze ţara la nivel internaţional ca cea mai prietenoasă pentru afaceri. Şi nu era doar un slogan, a luat metodologia după care Banca Mondială întocmea clasamentul Ease of Doing Bussines şi a făcut tot ce spuneau oamenii ăia. Georgia a sărit de pe locul 100 în lume pe locul 11. Are unele dintre cele mai mici taxe din lume (12% cotă unică pe venit), unul dintre cele mai laxe coduri ale muncii, taxe vamale aproape inexistente, la concurenţă cu paradisuri fiscale. De fapt, scopul lui Bendukidze nu este să copieze reformele liberale din Estul Europei, ci pe cele ultraliberale din Asia de Sud-Est, în ideea că Georgia nu are timp să se dezvolte încet ca Ungaria şi Polonia, trebuie să facă totul mult mai repede. Bineînţeles, asta naşte coşmaruri în Uniunea Europeană (cum ziceam săptămîna trecută), Bendukidze consideră planul de acţiuni Georgia – UE o prostie dăunătoare şi oricum perspectivele aderării Georgiei sînt departe.

Interesant este că, deşi ESI vorbeşte despre libertarianism ca ideologie de stat, Bendukidze însuşi nu este un ideolog şi nici nu se omoară după dezbateri de acest gen. El îşi vinde revoluţia ca pe o necesitate. Pur şi simplu un stat cum era Georgiei în 2004 nu poate fi reformat, el trebuie redus la minim şi scos din economie