Surpriza din mormîntul Ceauşeştilor

Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Deshumarea pripită a soţilor Ceauşescu – reparată printr-o reînhumare tot grăbită – a pus naţia pe jar şi a dat naştere unui teribil taifun mediatic în paharul de şampanie ieftină ce însoţeşte obişnuita noastră beţie de cuvinte. Văd aici o victorie a deshumatului: la peste 20 de ani de la moartea-i, N. Ceauşescu a dat iarăşi breaking news televiziunilor şi a blocat, în ţară, orice altă dezbatere. Evident, dezgroparea a două corpuri ornamentate de o inconfundabilă căciulă şi de un palton foarte feminin şi foarte găurit n-a convins chiar pe toată lumea. Unii încă mai cred, poate, că cei doi Ceauşeşti se bronzează în Cuba şi îşi petrec revelioanele în luxul orbitor de la Phenian. Dar iată că sînt în măsură să vă spun – în exclusivitate, se înţelege – ce anume s-a descoperit, săptămîna trecută, în mormîntul Ceauşeştilor. 

Mai întîi de toate s-a descoperit, sub forma unui tanc petrolier gol şi ruginit, un imens rezervor de violenţă care zace sub aparenţa paşnică a ţării ce sîntem. Nu prezic aici că ţăranii îşi ascut coasele pentru un nou 1907 sau că proletarii îşi apretează salopetele pentru un nou Lupeni ’29. Vreau doar să spun că, de ceva vreme, România – pe orizontală şi pe verticală în fibra sa – e vizibil frămîntată de o incredibilă agresivitate ţîfnoasă, de o harţă constantă şi fără leac. Se iscă o ceartă între un bărbat şi o femeie într-un vagon de metrou (cei doi necunoscîndu-se pînă atunci), el se ia după ea cînd femeia coboară şi-i sparge nasul pe scările staţiei. Un şofer prins în trafic trage la un moment dat pe dreapta, coboară şi ia la bătaie un bunic sub ochii nepotului acestuia (bunicul va cădea lat patru paşi mai încolo). Recent, într-un studio de televiziune, la finalul unei emisiuni, fusei martor la încăierarea verbală dintre două notorii personaje publice, un el şi o ea. Nu ştiu care era motivul şi nu pot bănui nici miza, din moment ce respectivii nu erau în competiţie – el fiind un actor ajuns parlamentar, iar doamna fiind doctor oftalmolog. Porniri animalice, pumni, bîte şi măscări zbierate, ţipete şi ochi expandaţi exoftalmici – dacă nu v-aţi acomodat cu acest peisaj ar fi cazul s-o faceţi, vom tot avea parte de aşa ceva. Ceauşescu ar zîmbi dacă ar vedea aceasta, pentru că ar deduce că doar frica de el ne-a ţinut cuminţi pe cînd el era în viaţă. 

Tot în mormîntul Ceauşeştilor, sub forma unei cutii de chibrituri fără beţe, s-a mai descoperit şi o infimă încredere pe care românii o au în statul numit România. Un stat omnipotent cînd e vorba să se lase jefuit de unii cetăţeni, dar cu totul impotent cînd e vorba să-şi apere toţi cetăţenii. Recent, localul aflat în litigiu al unei edituri de primă mînă din Bucureşti (Curtea Veche) a fost ocupat (cu avizul Poliţiei – căreia i s-a spus că imobilul respectiv e gol, iar ea n-a verificat!?) de un comando în toată regula şi, deşi toţi vorbesc pe la colţuri de o mafie a retrocedărilor imobiliare cu o cifră de afaceri de sute de milioane de euro, cei în drept să acţioneze asistă pasivi. Ceauşescu ar fi încîntat la auzul acestei veşti şi ar deduce că simţul de proprietate – împotriva căruia el a luptat feroce – a căpătat la noi malformaţii atît de monstruoase încît nu-i de mirare că aproape jumătate dintre românii urbanizaţi regretă vremurile în care plăteau chirie statului pentru apartamentele de la bloc. 

În fine, tot în acest mormînt al Ceauşeştilor au mai fost descoperite, sub forma unei pilituri de fier părăsite de orice magnet, un milion de enigme intacte. Enigme erau acum 20 de ani... enigme erau acum 10 ani... tot enigme au rămas şi azi. Teroriştii din decembrie. Miza Revoluţiei şi iniţiatorii ei reali. Inspiratorii mineriadelor. Artificierii de la Tîrgu Mureş, din martie ’90. Profitorii băncilor fraudate. Diplomele calpe şi complicităţile de castă, care au făcut din foşti politruci actuali formatori de opinie. Carierele şi averile dubios fundamentate ale celor ce n-au suferit sub vechiul regim din simplul motiv că ei erau regimul. Societatea civilă teleghidată azi de personaje care, la o adică, nici nu ştiu cît de civile sînt. Ceauşescu ar juisa dacă ar afla că moartea lui nu ne-a limpezit, ci – dimpotrivă – ne-a complicat istoria recentă. Şi ar deduce de aici că noi degeaba l-am omorît pe el dacă tot noi am fost cei care l-am şi creat – şi cei care, la o adică, am mai putea oricînd crea unul asemenea lui, ca o clonă recompusă a sumei răului din noi. 

Pe lîngă acestea, în groapa Ceauşeştilor au mai fost descoperiţi doi bătrînei stafidiţi şi nu cu mult mai inestetici decît erau ei în seara zilei de 24 decembrie 1989. Dar, surpriză: cînd am văzut cît de mult am ajuns să semănăm cu ei în aceşti ultimi 20 de ani, am pus repede capacul peste deshumaţi şi am bătut la loc cuiele. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.