Micro-jurnalism instantaneu
(www.twitter.com), pentru cine încă nu ştie de unde trebuie apucat termenul, este un site de microblogging care îţi permite, în limita a 140 de caractere, să laşi bileţele pe Internet, în văzul tuturor. Poţi urmări alţi utilizatori făcînd acelaşi lucru ca şi tine, la fel cum alţii te pot urmări pe tine. E ca şi cu update-urile de pe mult mai popularul Facebook, care, apropo, a împrumutat pentru noul design foarte mult din funcţionalitatea Twitter. Diferenţa esenţială este că toate notiţele postate pe Twitter sînt disponibile oricui. Pe 21 martie, la ora locală din California 13,02, s-au făcut trei ani de cînd a fost lansat Twitter. Primele ştiri despre serviciu au apărut abia cîteva luni mai tîrziu, în iulie. De atunci şi pînă azi, site-ul fondat de Biz Stone, Evan Williams şi Jack Dorsey a fost perceput ca fiind copilul minune al Internetului, iar azi numără în jur de şase milioane de utilizatori în întreaga lume şi alţi 55 de milioane de vizitatori. "Este un nou pas către democratizarea informaţiei. Cred că facilitează schimbul de informaţii provocînd în acelaşi timp experienţe pozitive" " este de părere Evan Williams, care se află şi în spatele celebrei platforme Blogger, după care s-a şi inventat termenul blogger. Ca să creezi şi să întreţii un blog normal ia însă mai mult timp decît să tastezi 140 de semne spre tot Internetul. Pentru un serviciu cu un număr relativ redus de utilizatori, Twitter a reuşit într-un timp scurt să fie părtaş la evenimente dintre cele mai importante, luînd faţa presei tradiţionale în relatarea lor. Cutremurul din Los Angeles din iulie 2008 a scos pentru prima dată la iveală puterea de relatare în timp real de care este în stare Twitter. La cîteva minute după cutremur, cînd serviciul conţinea deja mii de update-uri pe marginea subiectului, au apărut şi ştirile oficiale despre calamitate. Reţeaua de ştiri de la Associated Press a dat prima ştire abia la 9 minute după Twitter (http://tinyurl.com/c352sk). Ziarist de primă mînă. La fel de prompt s-a dovedit acelaşi Twitter în timpul accidentului aviatic din fluviul Hudson (http://tinyurl.com/7bzf4h), petrecut în luna ianuarie a acestui an. Alături de serviciul de foto sharing Flickr, Twitter a luat din nou faţa agenţiilor de ştiri în relatarea evenimentelor. Înainte cu 15 minute ca pagina de Internet a The New York Times să pomenească ceva şi cu 15 ore înainte ca aceeaşi informaţie să ajungă şi în pagina de ziar a The New York Times. În cele din urmă, presa a sfîrşit prin a recunoaşte potenţialul Twitter, iar Sky News este prima instituţie media care are un corespondent Twitter (http:// tinyurl.com/ b6u5l9). Ruth Barnett a început să folosească oficial, începînd cu 16 martie, serviciul de microblogging în căutare de subiecte pentru postul de televiziune britanic. Iar munca ei nu va consta doar în a posta informaţii pe Twitter, ci şi în a sta la pîndă în căutarea de subiecte cu potenţial de breaking news. Obama, cel mai urmărit "ciripitor". Succesul Twitter ţine, dacă ar fi să îi dăm crezare lui Biz Stone, de faptul că serviciul "nu reprezintă un triumf al tehnologiei, ci mai degrabă al spiritului uman". Cert este că toate numele importante ale planetei sînt deja acolo (http://tinyurl.com/ c8g8qw): Barack Obama, cu peste 270.000 de urmăritori, Shaquille O’Neal, Britney Spears, Demi Moore, Arnold Schwarzenegger, Paulo Coelho. Iar cei care nu sînt, precum Dalai Lama, au fani de încredere care se ocupă să le facă conturi false pe Twitter (http://tinyurl.com/b5u2u6). Twitter va fi pentru căutarea în timp real ce este în acest moment Google pentru căutarea de zi cu zi de pe Internet " este predicţia cea mai des auzită atunci cînd se vorbeşte despre serviciul de microblogging. Pînă atunci însă, Twitter trebuie să găsească un model prin care să scoată bani din toate aceste "ciripeli" pe care le susţine cu entuziasm. Cei trei fondatori nu par să se grăbească prea tare, avînd în vedere că au refuzat pînă acum o ofertă de achiziţie din partea Facebook, în timp ce zvonuri despre interesul Google pentru serviciu au fost şi ele la tot pasul, pînă de curînd. În România, fenomenul Twitter capătă amploare în rîndul internauţilor, chiar dacă nu avem încă vedete de zi cu zi care să fi îmbrăţişat deja comunicarea în 140 de semne şi nici jurnalişti care să folosească cu toată convingerea Twitter ca o sursă alternativă de informare. Portretul utilizatorului român arată, în linii mari aşa, potrivit RoTwitter Survey (http://tinyurl.com/cxfprn), realizat la sfîrşitul lunii trecute: bucureştean, bărbat, pînă în 25 de ani. Confirmat la RoBlogFest. Unul dintre microbloggerii cei mai constanţi din România, Cristian Dorombach, alias "piticu" (http://twitter.com/piticu21), declara pentru coti dianul.ro că toţi oamenii importanţi din industria românească de online au cont pe Twitter. Piticu are în jur de 700 de oameni pe care îi urmăreşte pe Twitter, despre care crede că e o bună metodă de promovare "mai ales într-un cerc închis". Recunoaşterea maximă de care s-a bucurat în acest an Twitter în România vine din partea organizatorilor RoBlogFest, care i-au acordat o secţiune specială la gala din acest an. Iar deocamdată, VIP-ul într-ale Twitter-ului, încoronat la RoBlogFest, a fost Bobby Voicu, fostul reprezentant Yahoo în România. "Imersiunea classic media în Twitter e abia la început" " este de părere Iulian Comanescu. Analistul media a făcut recent o listă cu instituţii media care au început să comunice în mesaje scurte cu urmăritorii de pe Twitter. Adevărul, Cotidianul, Hotnews, Jurnalul Naţional, Mediafax sau Playboy sînt cîteva dintre ele, însă în următoarele luni previziunea lui Comanescu este că numărul acestora va spori considerabil. Ca jurnalist care scriu la Cotidianul şi pe tematica new media/Internet, relaţionarea mea cu Twitter este încă destul de capricioasă. Nu am căutat să-mi dezvolt o reţea de urmăriţi/urmăritori cu orice preţ şi sînt interesat în primul rînd să-i văd la lucru pe Twitter pe oamenii exclusiv din mediul online-ul românesc. Am însă nişte reţele de agregare de conţinut de pe Twitter care îmi arată subiectele fierbinţi din întreaga lume care îşi găsesc loc pe Twitter. Postez, în principal, link-uri la articolele importante pe care le public în Cotidianul, asta cu o regularitate de 3-4 ori pe zi. E o formă suplimentară de propagare a conţinutului meu pe care îl produc pentru ziar. Asta pe lîngă contul special de Twitter pe care îl are Cotidianul. Pe de altă parte, Cotidianul mă urmăreşte, mai nou pe Twitter. Nu ştiu însă cum trebuie să mă raportez la această nouă relaţie J.
