Cine cu cine

România s-a împărţit în două tabere în aceste zile, o fractură care va trebui inevitabil reparată în viitor de cei care vor deţine puterea. Deocamdată, Parlamentul întinde coarda mult dincolo de limitele bunului-simţ şi chiar de litera Constituţiei în numele căreia acţionează. E posibil ca în viitorul apropiat, acest Parlament să voteze o lege cu un singur articol: "Le este interzisă candidatura pentru funcţii publice acelor cetăţeni care au activat în marină şi care au chelie". Ca să ştim un lucru cert. Bătălia politică atît de izolată de obicei se întinde acum de la televizor pînă la piaţă şi pînă la scara blocului meu (un vecin m-a întrebat dacă îl suspendă şi acum pare supărat pe mine, pentru că a luat pronosticul drept semn de aprobare). Nu cred să mai fi existat o vreme în istoria României în care atît de mulţi oameni să citească Constituţia sau măcar să ştie ce scrie acolo. Am auzit celebrele vorbe "fapte grave" pe unde nu mă aşteptam şi poate că iese şi ceva bun din toată agitaţia asta. Pînă una-alta, constat că celebrul proverb "spune-mi cu cine te însoţeşti..." nu prea mai funcţionează. M-a trecut un fior cînd Gabriel Liiceanu l-a întrebat pe György Frunda la TVR cum poate să se alieze în Parlament cu Vadim Tudor şi cu PRM, iar senatorul maghiar i-a dat un răspuns atît de sofisticat încît nici măcar nu l-am reţinut. Dar ulterior m-a trecut alt fior cînd mi-am dat seama că la fel de uşor Frunda l-ar fi putut întreba pe Liiceanu: "Dar dumneavoastră, domnule profesor, cum de sînteţi de aceeaşi parte cu Victor Roncea?". Şi ar fi avut dreptate să întrebe, pe aceeaşi logică pe care Liiceanu i-a aplicat-o în acea emisiune (poate singura în care s-a discutat civilizat despre subiect, poate şi pentru că lipseau obişnuitele brute de idei care ne-au umplut televizorele, de gen Şerban Nicolae, Ludovic Orban şi mulţi alţii). Asta este, nu îţi alegi aliaţii şi partenerii cînd societatea se împarte în două şi numai două tabere. În redacţia Ziua s-a produs poate cea mai spectaculoasă ruptură dintre toate. Sorin Roşca Stănescu i-a reproşat lui Victor Roncea că a semnat (eu cred că şi scris, după stil) o petiţie în care îl susţinea pe Băsescu, pe motiv că acesta se luptă cu oligarhii prin care Rusia încearcă să preia controlul la Bucureşti. Ulterior, Roncea l-a acuzat pe şeful său că, izolat în vila de simplu ziarist de la Snagov, s-a îndepărtat de redacţie, care este majoritar pro-Băsescu. Iată un conflict cu totul spectaculos. Două tipuri de presă se confruntă direct: cea coruptă şi cea isteric-paranoidă. Un divorţ neaşteptat, pentru că pînă acum s-au înţeles de minune. Altfel, Roncea are dreptate formal: nu se face să dai oameni afară pentru că îşi exprimă public opiniile. Nu e de mirare că Roncea visează conspiraţii ruseşti. Cînd doar cu asta te ocupi, e lesne de găsit o conspiraţie care să explice orice. Şi cu cît ţinteşti mai sus, cu atît te simţi mai important. Dar şi oameni serioşi vîntură explicaţia cu suspendarea lui Băsescu ca parte din confruntarea geostrategică dintre ruşi şi americani. L-am auzit pe Radu F. Alexandru spunînd asta la Realitatea TV, promiţînd chiar şi dovezi. Luat de focul emisiunii, a uitat pînă la urmă de dovezi. Iar Cătălin Avramescu s-a plîns că Cotidianul a renunţat la editorialele sale pentru că oligarhii proruşi erau deranjaţi de ele. Pînă acum două luni scriam şi eu la Cotidianul şi multe voci îngrijorate m-au plasat printre victimele conspiraţiei ruseşti, în rînd cu Avramescu. Trebuie să-i dezamăgesc: nu m-a alungat nimeni de la Cotidianul, am plecat din proprie iniţiativă şi dintr-un motiv mult mai pragmatic decît apărarea poziţiei strategice americane la Marea Neagră. Cum acum scriu la Adevărul, s-ar zice că am schimbat oligarhii proruşi între ei, motiv pentru care nici nu ştiu ce încredere mai pot să am în mine însumi. Altfel, ideea că Rusia e implicată în suspendarea lui Băsescu trebuie să fie încă o formă de autoamăgire: nu putem fi stupizi şi iresponsabili pe cont propriu. Dacă totuşi ne comportăm stupid şi iresponsabil, atunci e logic că trebuie să fie alţii de vină. Ceva tot nu înţeleg: de ce se miră Sorin Roşca Stănescu de teoria că Rusia e la mijloc? Doar a susţinut ani de zile că Iliescu este agent KGB, fără să aducă dovezi concrete, în afara mărturiilor unor oameni care erau de părere că Iliescu este agent KGB. Şi aceea a fost o formă de supraevaluare: noi, românii, nu sîntem în stare să producem politicieni de rău augur. Dacă totuşi apar şi mai sînt şi votaţi de popor, atunci musai că sînt agenţi ai altora. Ca să închei tot cu problema cine cu cine se adună, în cazurile particulare Frunda şi C.V. Tudor mai sînt două asocieri uimitoare. În primul rînd, PRM şi aparenţa sa civilizată, Lucian Bolcaş, se tot dau la TV apărători şi garanţi, aproape martiri, ai ordinii democratice împotriva tiranului Băsescu. Postura asta are un haz nebun. Acum cîteva luni, cînd se opunea măsurilor anticorupţie ale Monicăi Macovei, Bolcaş spunea că procedurile din justiţie trebuie respectate cu sfinţenie, deşi Macovei nu propunea nimic mai spectaculos decît posibilitatea ANI de a întreba demnitarii cum şi-au făcut averea. L-am întrebat atunci în direct cum ar respecta PRM procedurile şi ar reuşi totuşi să umple puşcăriile de corupţi în 24 de ore, cum promite C.V. Tudor. Onorabilul Bolcaş m-a făcut derbedeu. Pe de altă parte, e uimitor cum un partid antimafie cum este PRM e în aceeaşi tabără cu Frunda, un om care acum cîţiva ani mi se părea cel mai spălat politician din România, iar acum mi se pare cea mai spălată faţă a sistemului politic corupt, luptîndu-se de zor în Parlament pentru dreptul omului de a fi corupt şi nederanjat de nimeni.