Gînd despre învăţarea religiei

Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Criza economică acoperă tot spaţiul mediatic. E normal, dar nu e bine. Copleşite de veşti proaste, urechile cetăţii nu mai pot auzi dezbaterile extrem de interesante care au loc în Parlament, pe marginea unor legi. E păcat. Nu din alt motiv decît acela că asemenea dezbateri pe marginea unor acte normative rar se pot auzi sub cupola imensă a Parlamentului. Dezbaterile de la comisii sînt mai relevante, cele din plen sînt, pentru multe gusturi, mai savuroase. În orice caz, întîlnirea parlamentarilor cu proiectele Legii educaţiei naţionale şi ale Legii lustraţiei a fost stimulantă. Oricine se îndoieşte de necesitatea şi de utilitatea parlamentarismului ar fi putut să vadă bine, cu ocazia „trecerii“ acestor legi, cît de bine poate lucra Parlamentul nostru. Fie şi pentru că, în mai toate cazurile, se poate vedea numai cît de disfuncţional şi pervertit este Parlamentul.

Mă voi referi, aici, la dezbaterile care au avut loc în cadrul discuţiei asupra Legii educaţiei naţionale cînd a venit vorba despre ora de religie. Se ştie, Constituţia spune că „În şcolile de stat, învăţămîntul religios este organizat şi garantat prin lege“ (art. 32, alin. 7, teza a II-a). De mulţi ani, această normă a fost implementată prin apariţia orelor de religie în şcoli. Fireşte, orele de religie sînt organizate asigurînd deplina libertate de conştiinţă – pentru cei care nu doresc să le urmeze există posibilitatea nefrecventării lor, iar pentru cei care doresc să le urmeze, există posibilitatea frecventării lor după convingerile religioase ale fiecăruia. De cîţiva ani însă, se aud voci în societatea civilă care contestă atît validitatea regulii constituţionale cît şi felul în care această regulă apare în legislaţia subsecventă şi, apoi, se implementează.

Mai întîi, se spune că o atare normă se află în contradicţie cu principiul laicităţii statului. După părerea mea, principiul laicităţii statului înseamnă cu totul altceva decît principiul ateismului statului. Un stat laic nu este un stat care reprimă religia sau restrînge spaţiul de manifestare publică a religiei, ci un stat care tratează egal, nediscriminatoriu, orice religie şi, pe cale de consecinţă, respectă egal credinţele religioase ale cetăţenilor săi. Laicitatea este o formulă de toleranţă religioasă, şi nu o formulă anti-religioasă. Prin urmare, statul trebuie să fie laic dar, în calitate de principal administrator al spaţiului public, trebuie să permită accesul religiosului în spaţiul public. Spaţiul public este un spaţiu al tuturor – deci şi al persoanelor religioase. Dacă persoanele religioase sînt majoritare sau minoritare într-o societate, cred că spaţiul public trebuie să reflecte acest lucru. La fel, şcoala ca spaţiu public trebuie lăsată să transmită mesajul toleranţei faţă de religie, şi nu mesajul excluziunii intolerante.


Pe alt palier, se spune că în cadrul orelor de religie se face catehizare, apologetică sau, mai tare, adevărat misionarism. Şi nu e în regulă. Cu alte cuvinte, se spune că orele de religie nu sînt ceea ce ar trebui să fie – cel puţin în viziunea unora. Mă întreb, numai, de ce să nu facem ceea ce este de făcut ca profesorii să fie adecvaţi şi materia să însemne ceva pentru elev, aşa cum e firesc, şi credem că eliminarea orelor de religie este soluţia? Este ca şi cum ai spune că, pentru cîteva mere stricate care evident dăunează unei digestii dezinhibate, cineva ar decide să nu mai vadă mere în faţa lui toată viaţa. Am, fireşte, şi în aceste chestiuni cîteva păreri. Mai întîi, o spun deschis, nu-mi pot imagina cum anume se poate preda o oră de religie altfel decît din interiorul unei religii. Aceasta pare a fi şi viziunea legiuitorului, de vreme ce permite oricărui elev să urmeze ora de religie în conformitate cu propria-i credinţă sau să n-o urmeze deloc, dacă ar fi lezată, de orice oră de religie, conştiinţa părinţilor.  Mi se va spune că există posibilitatea de a face ore de istoria religiilor sau ore în care religiile să fie prezentate, povestite, şi nu promovate. Acest argument poate veni numai de la cei care nu prea ştiu ce este istoria religiilor. Cei care cred că este o poveste despre religii se înşeală.

Detaliul cel mai amuzant în acest context este că prezenţa unui înalt prelat la dezbaterile din comisie au avut un efect inhibitoriu asupra celor care au o asemenea viziune. Au votat cum au ştiut ei mai bine. Şi-au muşcat buzele ori şi-au înghiţit vorbele, dar argumente împotriva orei de religie nu am auzit. Cei mai progresişti s-au mulţumit doar să spună că nu li se pare în regulă ceea ce se petrece la ora de religie. Mă întreb de ce convingerile antireligioase, altfel extrem de bine conturate, n-au mai găsit voci să se facă auzite. Există varianta unei convingeri slabe. Dar nu cred că se aplică, pentru că oamenii despre care vorbesc au tăria opiniunilor lor. Atunci rămîne ca explicaţie varianta, plauzibilă pentru un politician, a inhibiţiei electorale. Vrei să mai cîştigi alegeri şi nu vrei, în nici un caz, să ai Biserica împotrivă-ţi. Poate că printre colegii mei deputaţi care, nefiind vreun prea sfînt părinte pe-aproape, mărturisesc în gura mare voltairismul, sînt şi dintre cei care pun amendamente an de an la Legea Bugetului prin care cer bani publici pentru biserici în colegiile lor. Poate... 
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.