Oferte în 2010
De pe 31 decembrie pe 1 ianuarie: „în sat, noaptea aceasta este o verigă, mijlocul unui lanţ compus din 12 zile şi 12 nopţi, perioadă în care oamenii lasă totul deoparte şi se ocupă cu toată seriozitatea de timp. Îl restaurează, îl regenerează, într-un cuvînt fac tot ce se poate ca să-l repare – pentru că există semne clare că timpul s-a stricat. Dacă n-ar face-o, s-ar sfîrşi lumea. (...). Satul tot e în mişcare. (...). Varietatea obiceiurilor e foarte mare – (...) – oamenii (...) ung pragul casei, al grajdului şi al şurii cu usturoi, tinerii umblă din casă-n casă cu urări, ţiganii colindă cu Vasilica, fetele şi feciorii încearcă să-şi cunoască ursitul, bătrînii iscodesc cum vor fi lunile anului şi recoltele... Tot acum pomii care nu au rodit sînt ameninţaţi cu tăiatul, cerul se deschide, vitele vorbesc între ele, comorile ard... Se spune că în noaptea de Sfîntul Vasile cerul se deschide de trei ori pentru o clipă. Oamenii cu noroc apucă să-l vadă pe Dumnezeu aşezat, împreună cu Sfîntul Nicolae, la o masă luminată“.
Aşa sună o parte din descrierea nopţii dintre ani în cartea Irinei Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti (Humanitas, 1998). Trecerea în noul an, la sat, era diferită de revelionul de la oraş, cu „şampanie, artificii, exuberanţă, paiete“. Sau, mai bine zis, era altfel – lumea rurală împrumutînd şi ea destule caracteristici ale fastului urban. Or, din contră, cea urbană devine, peste noapte, „tradiţională“ pe alocuri. De pildă, oferta hotelului As din Borşa este un exemplu relevant de „pachet mixt“ ruralo-urban: „29.12.2009 – welcome coctail (sic!) (cu gustare rece maramureşeană cu diverse băuturi tari şi fine, palincă, afinată, cozonac), urmată de cina tradiţională maramureşeană (muzica DJ) / 30.12.2009 – mic dejun (bufet suedez); cină maramureşeană / 31.12.2009 – mic-dejun (bufet suedez); masă festivă de Revelion, muzică cu orchestră + DJ / 01.01.2010 – dejun specific zonei, specialitatea bucătarului şef; palincă / ţuică maramureşeană; seară maramureşeană cu cina de Sf. Vasile/ 02.01.2010 – mic dejun (bufet suedez); cină tradiţională / 03.01.2010 – mic dejun (bufet suedez)“. (www.revelion2009.org)
Amestecul dintre „welcome coctail“, „bufet suedez“ şi „cină maramureşeană“ e deja ceva firesc.
Ideea de tradiţie se păstrează, într-o oarecare măsură, şi în locuri exotice: „Sharm el Sheik este o destinaţie foarte populară pentru iubitorii de sporturi acvatice şi vacanţe de diving. Turiştii împătimiţi de shopping pot vizita mall-urile oraşului, unde pot găsi atît produse importate, cît şi obiecte locale tradiţionale: bijuterii, produse din piele naturală, ceramică egipteană (…). Sharm el Sheik este una dintre cele mai dezvoltate şi mai accesibile resorturi turistice din Egipt; oriunde, te uiţi vezi beduini, corturi multicolore, munţi şi mare“ (www.eturia.ro).
Imaginea beduinilor răspîndiţi peste tot, printre corturi, munţi şi mări e grăitoare în sine, fără alte comentarii. De la Borşa la Sharm el Sheik, amestecul dintre consum şi tradiţie pare să rămînă caracteristica principală a ofertelor. Asortat şi cu o oarecare preocupare ecologică, oglindită, de altfel, şi în filmele momentului.
Recentul Avatar, în regia lui James Cameron, o grandioasă producţie excelînd în trucaje şi efecte speciale, lansează un astfel de mesaj: un mod de viaţă mai în acord cu lumea înconjurătoare, cu natura privită animist, ca o zeitate atotputernică (înglobînd şi istoria…), nonviolent, armonios este singurul posibil. Şi nedistrugător al lumii noastre, sau al lumii altora, al resurselor în general. Altfel, se va întîmpla ca în celălalt film apărut de curînd, 2012 (în regia lui Roland Emmerich): omenirea se va distruge complet, cu excepţia… Africii.
Anul care vine se anunţă, pare-se, mai puţin vesel decît altădată, mai radical… Şi totuşi…
