Contactul justiţiei ruseşti cu "oligarhii"

Publicat în Dilema Veche nr. 332 din 24-30 iunie 2010
Contactul justiţiei ruseşti cu "oligarhii" jpeg

- interviu cu Denis CENUŞĂ -

Care este relaţia dintre politică şi justiţie în Rusia? 

Reformarea justiţiei este un obiectiv asumat de preşedintele rus, Dmitri Medvedev, îndată după alegerile prezidenţiale de la 2 martie 2008. Funcţionalitatea şi aplicabilitatea necondiţionată a literei legii este unul dintre laitmotivele principale ale demersurilor făcute pînă acum de Medvedev, atît pe plan intern, cît şi extern. Pe 20 iunie, preşedintele rus a subliniat importanţa dezvoltării unui sistem juridic eficient, deschis şi independent faţă de alte puteri în stat, după ce pe 21 mai, la iniţiativa sa, au fost puse bazele Comisiei pentru combaterea corupţiei, pe lîngă preşedinţia rusă. Acţiunile date nu sînt nici pe departe direcţionate către eradicarea corupţiei în interiorul eşaloanelor de vîrf ale statului, ci sînt elaborate pentru funcţionarii publici de ranguri inferioare. Declaraţia făcută de Medvedev privind necesitatea separării justiţiei de alte puteri descrie situaţia de ingerinţă păstrată din perioada preşedinţiei lui Putin. În acel timp, prin intermediul justiţiei obediente, au fost „puse la zid“ acele cercuri de antreprenori care se opuneau puterii centrale. Hodorkovski şi partenerul lui de afaceri, Platon Lebedev, sînt principalele victime ale politicilor de „segregare“ şi „răfuială“ politică aplicate de regimul lui Putin. 

În condiţiile de criză, dar şi din nevoia de investiţii străine, Medvedev pune şi mai mult accentul pe schimbarea reputaţiei Rusiei şi apropierea ei de condiţiile din Occident, la capitolul stat de drept, justiţie şi combaterea corupţiei. Cele trei obiective sînt cuprinse cu precădere în „Parteneriatul pentru Modernizare“, semnat la summit-ul UE-Rusia, desfăşurat la începutul lunii iunie. Cu intenţia de a spori atractivitatea economiei ruseşti pentru investiţii occidentale, Medvedev încearcă să introducă garanţii legale pentru antreprenorii ruşi implicaţi în procese pe motive economice. Modificările în codul de procedură penală din Rusia rămîn în continuare confuze, condiţionate şi selectiv aplicabile. Or, în mod intenţionat, Hodorkovski şi Lebedev sînt excluşi din lista potenţialilor beneficiari ai amendamentelor lui Medvedev, fiind trataţi drept „comercianţi“, deşi ambii au făcut parte din categoria antreprenorilor. În continuare, judecata asupra celor două personaje are loc în circumstanţe neconforme prescripţiilor lui Medvedev, caracteristice acuzaţilor de crime extrem de grave. Potrivit redactării propuse de liderul rus, persoanele acuzate de infracţiuni de ordin economic se pot afla în detenţie doar atunci cînd nu sînt identificate numele bănuiţilor, sau aceştia încearcă să se eschiveze de la procesul de urmărire penală, sau încalcă condiţiile de arest preventiv etc. Ignorînd noul specific al legislaţiei, diferitele componente ale justiţiei ruse rămîn implacabile, exercitînd un abuz şi deservind interesele sus-puşilor care nu pot renunţa la propaganda despre lupta cu „oligarhia“ rusească.

Hodorkovski spune în corespondenţa sa că n-a făcut nimic ilegal, ci pur şi simplu a exploatat „spaţiile albe“ din sistemul legislativ, aşa cum au făcut şi alţi „oligarhi“. Este plauzibilă o asemenea explicaţie? 

Argumentele lui Hodorkovski rezultă din faptul că autorităţile încearcă să aplice retroactiv normele legale privind evaziunea fiscală, adoptate după 2001. Această explicaţie figurează în cazul „Yukos vs Federaţia Rusă“, examinat din anul 2004 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Or, Hodorkovski şi Lebedev au subliniat că autorităţile ruse apelează la mecanismele „justiţiei selective“. Reprezentanţii fostei companii petroliere a lui Hodorkovski atacă statul rus pentru încălcarea a trei articole ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului: art. 6 privind dreptul la proces de judecată echitabil; art. 1 cu privire la obligativitatea respectării drepturilor omului şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv. Faptul că s-a ajuns la Curtea de la Strasbourg dovedeşte contextul juridic lacunar în care au fost judecaţi şefii companiei petroliere. Amintim că, în 2007, la CEDO, în cazul împotriva Rusiei, Platon Lebedev a cîştigat. În continuare, cei doi se judecă în instanţa europeană de judecată, care evită să se pronunţe tranşant în cazul Moscovei. Deşi le-a mai rămas aproximativ un an de ispăşire a perioadei de detenţie de opt ani, cei doi antreprenori sînt incluşi într-un nou proces pentru faptul că ar fi sustras volume imense de ţiţei în valoare de 890 de miliarde ruble ruseşti. Sînt voci potrivit cărora autorităţile „fabrică“ noi dosare împotriva celor doi deţinuţi pentru a-i ţine cît mai mult timp după gratii, dorind astfel să elimine subiectul de pe agenda publică şi să găsească o soluţie definitivă pentru cei doi oligarhi. Stoparea acţiunilor de judecată poate conduce la potenţiala întărire a opoziţiei politice, în prezent ciopîrţite şi prigonite de autorităţile ruse. În opinia lui Tom Lanthos, avocatul lui Mihail Hodorkovski, clientul său „este primul om de afaceri din Rusia care a creat o companie transparentă, conform standardelor internaţionale“, dar a fost înlăturat de Putin pentru că reprezenta un rival puternic. Într-adevăr, întemniţarea sa a fost decisă după ce omul de afaceri a început deschis să finanţeze postul de televiziune rusesc NTV la începutul anilor 2000 şi să se pregătească de lansarea în politică. 

Şi în cazul lui Hodorkovski şi în alte arestări ale unor persoane cunoscute (oameni de afaceri, jurnalişti etc.) s-au semnalat încălcări ale drepturilor omului. Mulţi lideri de opinie şi comentatori occidentali deplîng lipsa de reacţie a guvernelor occidentale (faţă de perioada Războiului Rece, cînd Occidentul era foarte activ pe acest plan). Cum se explică acest fenomen? Doar prin „robinetul de gaze“ aflat la îndemîna lui Putin şi Medvedev? 

În luna iulie 2009, preşedintele american, la întrevederea cu omologul său rus, a ridicat problema „inexplicabilei“ detenţii a lui Hodorkovski. Totodată, începînd cu anul 2004, cazurile celor doi directori ai Yukos sînt analizate de judecătorii de la CEDO. Interminabilele procese au atras atenţia întregii comunităţi internaţionale. Iar în condiţiile diverselor mărturii pe care urmează să le rostească în faţa instanţei ruse partenerii externi ai fostei companii petroliere Yukos, discuţiile pe marginea lor vor internaţionaliza şi mai mult aceste cazuri. Lipsa de acţiuni concrete şi puternice din partea occidentalilor se datorează apropierii fragile de Rusia realizată de SUA şi UE, după situaţia tensionată din Georgia şi în contextul intensificării cooperării internaţionale şi bilaterale (problematica armelor nucleare, Iranul, Coreea de Nord, Orientul Apropiat etc.). Nici măcar europenii, în baza pîrghiilor aflate la dispoziţia Consiliului Europei (CEDO) nu reuşesc să influenţeze deciziile de la Moscova în privinţa dosarului Yukos. În primul rînd, cazul lui Hodorkovski este unul intern şi extrem de politizat, ceea ce contravine principiului de neimixtiune a statelor membre ale UE în afacerile interne ale statelor terţe. Mai mult, Rusia s-a oferit să contribuie la reformarea CEDO, pînă acum blocată din cauza Moscovei. Totodată, indiferent de faptul că sînt înregistrate regrese în domeniul drepturilor şi libertăţilor omului, Uniunea Europeană continuă să avanseze în relaţiile cu Rusia, oferind asistenţă necondiţionată părţii ruse în realizarea unor proiecte economice strategice.

Ce fel de regim politic are acum Rusia? Cum poate fi definit şi caracterizat? 

Reacţia împotriva mediului de afaceri incomod începută sub conducerea lui Putin este esenţială pentru menţinerea „democraţiei suverane“, care se bazează inclusiv pe eliminarea actorilor economici incontrolabili, cu declararea lor drept inamici interni ai poporului. În practică, statul rus foloseşte şantajul şi presiunile politice asupra mediului de afaceri autohton pentru implementarea diverselor proiecte economice şi sociale, în situaţia insuficienţei de resurse sau de capacităţi administrative personale. 

Sondajele arată că mulţi cetăţeni ai Rusiei nu cred că democraţia le aduce avantaje şi nici nu înţeleg necesitatea unei justiţii independente. Există cu adevărat o opinie publică în Rusia? 

Opinia publică din Rusia este dedublată. Pe de o parte, aceasta nu este satisfăcută de calitatea actului de guvernare, dar nu face nimic pentru a o schimba. Problema constă în gîndirea paternalistă, înrădăcinată preponderent în perioada sovietică, perpetuată de stagnarea democraţiei din ultimii zece ani, ceea ce asigură un nivel de autoritate necesar pentru supravieţuirea regimurilor „pseudo-democratice“ din Rusia. Prin aceasta se explică şi „nihilismul juridic“ alarmant resimţit în societatea rusească, care împiedică maturizarea relaţiilor dintre guvernaţi şi conducători. Lipsa de atitudine faţă de cazul lui Hodorkovski din partea opiniei publice largi demonstrează nivelul scăzut de cunoaştere a drepturilor individuale la nivel comunitar, ceea ce anulează sau diminuează rostul intervenţiilor civice ale cetăţenilor. Fără o democratizare autentică nu este posibilă schimbarea profilului comunităţii ruseşti, din obiect într-un subiect plenipotenţiar al interacţiunilor socio-politice. Ca urmare, în locul unei opinii publice conştiente şi reactive, putem observa o manifestare comunitară credulă şi tardivă, manipulată după bunul plac al guvernanţilor ruşi.

Denis CENUȘĂ este politolog, redactor-șef/coordonator al portalului www.europa.md, lansat la 5 iunie 2006 în cadrul programului Inițiative europene al Fundației Soros-Moldova. Detalii pe blogul său.

a consemnat Mircea VASILESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

constanta  gif gif
Șoferul de TIR care a provocat accidentul din Constanța, tratat cu cruzime de poliția locală. Lovit cu piciorul și stropit cu spray lacrimogen
Șoferul de TIR care a provocat luni, 8 iunie, accidentul rutier din Constanța, ar fi fost la un pas de comă hipoglicemică. În momentul în care polițiștii locali au încercat să-l scoată din mașină, au început să-l lovească, după care să-i dea cu spray iritant lacrimogen în faţă.
Ion Luca Caragiale
Astăzi se împlinesc 114 ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale. Povestea de viață a celui mai mare mare dramaturg român
Puțini scriitori români au reușit să surprindă atât de exact mecanismele societății românești precum Ion Luca Caragiale. Satira sa, umorul rafinat și capacitatea de a observa slăbiciunile umane au transformat opera sa într-un reper fundamental al culturii române.
Porțelan chinezesc în noroiul de pe fundul mării (© Espen Saastad; Norsk Maritimt Museum)
„Epava Porțelanului” – o descoperire excepțională, la o adâncime de 600 de metri, în largul coastelor Norvegiei
Arheologii de la Muzeul Maritim Norvegian au descoperit o epavă, la o adâncime de 600 de metri, care conține o cantitate uriașă de porțelan chinezesc din secolul al XVIII-lea. De asemenea, pe nava scufundată au mai fost descoperite fragmente de candelabre luxoase și pahare elegante cu picior.
atac cu drone in harkov foto x @TWMCLtd jpeg
Atac rusesc cu drone și rachete asupra regiunii Harkov: trei persoane au murit și 18 au fost rănite
Rusia a lansat un atac cu drone și rachete în noaptea de marți, 9 iunie, asupra regiunii Harkov, în urma căruia trei persoane au fost ucise și alte 18 au fost rănite.
Angelina Jolie și fiul său Knox Jolie-Pitt FOTO EPA 12634935 jpg
Fiul Angelinei Jolie a urcat în ring. Knox Jolie-Pitt impresionează într-un sport care îi consumă tot timpul
Knox Jolie-Pitt, fiul celebrilor actori Angelina Jolie și Brad Pitt, atrage tot mai mult atenția prin performanțele sale sportive.
Donald Trump FOTO Profimedia
Donald Trump, primit cu huiduieli la finala NBA de la Madison Square Garden din New York
Președintele SUA, Donald Trump, a fost huiduit puternic în timpul finalei NBA de luni, 8 iunie, care s-a desfășurat la Madison Square Garden din New York.
igor volobuev3 jpg
„Există suficienți ruși care îl urăsc pe Putin”. Grupul „Scânteia Neagră" revendică atacuri împotriva infrastructurii strategice a Rusiei
Un grup rus de rezistență pro-ucraineană, cunoscut sub numele de Scânteia Neagră, susține că desfășoară o campanie de sabotaj împotriva infrastructurii militare, energetice și de transport din Rusia, în scopul slăbirii regimului de la Kremlin din interior.
Eugen Tomac FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Eugen Tomac continuă discuțiile pentru formarea unui nou Guvern. Când va fi prezentat Cabinetul
Premierul desemnat, Eugen Tomac, continuă, marți, 9 iunie, discuțiile cu partidele, grupurile parlamentare și parlamentarii neafiliați în vederea obţinerii numărului necesar de voturi pentru învestirea Guvernului.
masini fabrica
România și schimbarea de direcție din industria auto europeană. Care sunt semnalele de alarmă
Industria auto europeană și, implicit, cea din România traversează una dintre cele mai accelerate perioade de transformare din ultimele decenii, între presiunea tranziției către electric și concurența tot mai agresivă a producătorilor chinezi.