Am invitat preşedinţii celor mai mari festivaluri literare de la noi să ne răspundă la aceste şapte întrebări: 1) La ce foloseşte un festival literar? 2) Care este elementul specific al festivalului, conceptul lui, şi spre ce ideal tinde? 3) Cine îl finanţează, la cîte ediţii a ajuns şi care a fost cel mai mare număr de participanţi la un singur eveniment? 4) Ce mari scriitori, deopotrivă români şi străini, au participat la ediţiile trecute; ce invitaţi de marcă au venit / vor veni la ediţia din acest an (selectiv)? 5) Există şi alte evenimente organizate sub egida festivalului în restul anului? 6) Ce lipseşte pieţei literare din România? 7) Care este festivalul literar din străinătate care v-a impresionat cel mai mult?

Tudor CREŢU (LitVest, Timişoara)

1) Cam la aceleași lucruri la care folosește și literatura.

2) Lecturile publice experimentale și pictorialele cu scriitori în ipostaze inedite, fotografiați, de pildă, ca polițiști, hipnotizatori etc. sînt „amprente“ ale LitVest. De referință rămîn, printre altele, imaginile cu Ion Pop, imortalizat ca rege… înarmat, alături de saltimbancii Radu Andriescu și Romulus Bucur, pe scena Teatrului Maghiar. Sînt cele mai avangardiste „versiuni“ ale marelui specialist în avangardă. Promovăm, așa zicînd, ineditul ca monedă forte: cu cît mai inedită o acţiune, cu atît mai acut impactul şi valoarea documentară în/peste timp. Realizăm un album foto și, începînd cu 2017, o antologie a festivalului. Încercăm, deci, să generăm, deopotrivă, spectacole de lectură și documente estetice.

3) Festivalul este finanțat integral de către Consiliul Județean Timiș, organizarea revenindu-i Bibliotecii Județene Timiș „Sorin Titel“. Cea de a șaptea ediție a LitVest se va desfășura în perioada 26-29 septembrie 2018 și va reuni scriitori de pe patru continente. Au fost mai multe evenimente cu cca trei sute de participanți fiecare. În treacăt fie spus, la prima ediție a ConCentricii (mai 2016) au participat cca 1000 de persoane.

4) Fiona Sampson (Marea Britanie), Pia Tafdrup (Danemarca), Ioan Es. Pop sînt doar trei dintre numele mari care au participat la ediția din 2017. Aș fi putut alege și altele. În 2018 vin George Szirtes (Marea Britanie), Alice Notley (SUA), Rosie Goldsmith (Marea Britanie), președinta European Literature Network. M-am oprit, iarăși, la cifra „magică“ 3 (trei), ca să nu vîr prea tare mîna în joben.

5) Încercăm să organizăm, în orașele din care provin invitații, vernisaje ale pictorialelor și lansări ale albumului și antologiei.

6) Nu pune limite de semne cînd pui întrebări precum cea de mai sus. 2500 (limita de semne) de chestii. Cel puțin…

7) Am o slăbiciune, un fel de, pentru Festivalul Internațional de Poezie de la Rotterdam.

Ioan CRISTESCU (FIPB, București)

1) În primul rînd, folosește scriitorilor. În condițiile unei piețe de carte de poezie destul de bogată în produse editoriale, dar săracă din punct de vedere al vizibilității, un festival pune față în față scriitorul și publicul său. În al doilea rînd, prezența fizică a scriitorului în fața publicului creează o atmosferă benefică de interactivitate.

2) Festivalul Internațional de Poezie București s-a conturat firesc, Bucureștiul fiind printre puținele capitale europene care nu organizau și găzduiau un festival de gen de mare amploare. FIPB a suplinit, la scurt timp de la apariția sa pe scena culturală românească, acest deficit, iar astăzi aduce poezia, ca gen literar major, dar și poeții și vocile lor distincte, în atenția unui public larg, pasio-nat de diferitele forme de expresie poetică. Ca organizator, MNLR nu își propune o valorizare ierarhică a poeților, ci mai ales diversitate și interactivitate. Poeții participanți sînt selecționați din alte festivaluri internaționale din întreaga lume, dar și din propriile investigații. Avem un consiliu consultativ format din profesioniști cunoscuți în domeniul poeziei (poeți, critici literari, traducători și profesori de cultură și literatură comparată). Ca ideal, tindem să devenim cel mai atractiv și diversificat festival de poezie la nivel de creativitate și expresie.

3) FIPB este finanțat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, dar și de Ministerul Culturii și Identității Naționale și de Institutul Cultural Român. În 2019, va aniversa zece ediții, zece ani de poezie. Cel mai mare număr de participanți a fost înregistrat la Maratonul de Poezie și Jazz, eveniment ce se suprapune în fiecare an cu Noaptea Muzeelor. Aula BCU a fost acoperită la maximum cu un public extrem de variat, Maratonul desfășurîndu-se pe un interval de aproximativ șase ore, între ora 20 și ora 2. În ultimii trei ani, la fiecare Maraton au participat peste 1000 de persoane, prin rotație.

4) În ultimii ani, FIPB a reușit să aducă la București scriitori tot mai importanți pe piața literară contemporană din toată lumea, iar numărul acestora va crește în mod semnificativ, vom uimi publicul bucureștean în poate cel mai important an cultural datorită celor două evenimente esențiale care vor marca țara noastră anul viitor: președinția României la Consiliul Uniunii Europene, în prima jumătate a anului, și Sezonul încrucișat Franța-România, în perioada 18 aprilie – 14 iulie. Dintre scriitorii care au acceptat pînă acum provocarea FIPB enumerăm aici pe Ko Un, Yang Lian, Renato Sandoval Bacigalupo, Rómulo Bustos Aguirre, Victor Rodriguez-Nuñez, Jan H. Mysjkin, Anne-James Chaton, Douglas Kearney, Enzo Minarelli, Jean-Michel Espitallier, Adam Puslojic, Marco Luchesi, Jiji Majia, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop, Ion Mureșan, Florin Iaru, Filip Florian, Nora Iuga, Bogdan Ghiu, Adrian Alui Gheorghe, Daniel Bănulescu, Liviu Ioan Stoiciu, Octavian Soviany, Dan Coman, prozatorii António Lobo Antunes, Dumitru Țepeneag, Gabriela Adameșteanu, Virgil Tănase. În 2019, vom invita alături de noi mari scriitori europeni și americani, pornind de la trei direcții principale care vor da plusvaloare acestui proiect cultural, astfel încît să marcăm cele două axe culturale menționate: o secțiune dedicată relației dintre scriitori și putere, importanța scriitorilor în societatea contemporană (președinția UE), o secțiune specială dedicată scriitorilor francezi, dar și traducătorilor de poezie română în limba franceză și editorilor deschiși spre publicarea acestor traduceri (sezon), lecturile propriu-zise din cadrul FIPB. Vom avea alături de noi peste 50 de scriitori din toată lumea, primele nume urmînd a fi anunțate spre sfîrșitul acestui an.

5) Există lecturi publice, serile de jazz și poezie, dar nu sînt incluse sub egida festivalului.

6) Cred că ar fi nevoie de două lucruri: o mai puternică și solidă colaborare cu agențiile literare și o polarizare a interesului către scriitor. El spune prin creația sa ce are de spus, dar prin prezență are un rol potențat social.

7) Serile de Poezie de la Struga.

Un Cristian (CDPL Fest, Bucureşti)

1) E forma cea mai la modă din întregul sistem literar actual. După etapa revistelor, a editurilor, festivalul e cea mai vizibilă formulă de (re)grupare. Astăzi, festivalurile pot obţine finanţări locale şi naţionale serioase, pot asigura/creşte un public, după cum pot fi un paravan pentru deconturi inutile şi mici reglări financiare.

2) Bănuiesc că despre CDPL Fest ar fi vorba. E mult spus festival, chiar dacă noi aşa-l denumim: festivalul Casei de pariuri literare. Întîlniri neconvenţionale, fără buget, fără mofturi, fără găşti. Specific este faptul că nu se limitează la autorii unei singure edituri (cum se practică prin marea industrie) şi sînt tratate subiecte mai puţin abordate (istoria editurilor, a publicaţiilor literare, proiecţii de filme documentare cu specific literar). Nu tinde decît să rămînă independent, departe şi detaşat de găştile zilei.

3) 99 de ediţii de cînd a fost denumit CDPL Fest, înainte au existat 30 de ediţii una şi una, în Club A. La început era lunar (de-aici numărul relativ mic de ediţii), apoi a devenit bilunar, în ultimul an am avut… (motivat) zece ediţii. Au fost şi ediţii cu șase spectatori, şi ediţii cu peste o sută. Au fost ediţiile dedicate cărţilor colecţiei muzicale, mai toate peste 40 50 de inşi, dar şi lecturi cu 40-60 de oameni în club.

4) Au fost peste zece edituri invitate (unele foarte mari, le mulţumesc c-au venit să-şi spună povestea la un festival de buzunar), peste 80 de scriitori (nu fac clasamente), cîteva reviste (Observator cultural sau Iocan au avut ediţii).

5) Proiecţiile de film documentar rulează prin licee. Unele discuţii se transformă în interviuri publicate-n Observator cultural.

6) E mult de discutat. 1) Lipsa fairplay-ului, incapacitatea organizatorilor de-a trece peste critici şi-a reuni vîrfurile, blocajul în meciuri de grup; 2) rabatul mare al librăriilor (care sufocă jucătorii -mici); 3) lipsa unei politici naţionale a lecturii; 4) absenţa agentului literar; 5) lipsa unei evaluări editoriale. Nu m-ar deranja să intru în liga a IV-a editorială, dar să nu mai văd cărţi fără descriere CIP pe piaţă; 6) premiile literare compromise de interese obscure; 7) lipsa biletului de intrare la o lectură publică (oricît succes ar avea un festival finanţat, diferenţa faţă de teatru şi film e făcută de gratuitatea prost înţeleasă); 8) căderea presei culturale şi mixul ăsta cu blog-uri/influencer-i greu de catalogat; 9) incapacitatea pieţei de a susţine meseriile literare (de la haosul din facultăţile de Litere şi piaţa doctoratelor, e prea amplu ca să dezvolt, pînă la greutatea de a plăti un profesionist: scriitor, PR, DTP-ist, grafician); 10) năravul autorului român, care se lasă prea uşor prostit, dus de nas, combinat în formule ba de rezistenţă, ba de dependenţă (iarăşi, multe de punctat).

7) O să rîzi. N-am ajuns. De 21 de ani n-am primit decît o invitaţie şi am pasat-o altcuiva, pe care l-am considerat mai potrivit. Altfel, sigur, am văzut tineri şi mai puţin tineri care-au bifat cam tot ce mişca şi cred că am rămas în urmă. N-am avut această şansă de-a reprezenta ţara, deci pot fi considerat un frustrat. Pe banii mei am zis să investesc aici, nu-n deplasări pe-afară, ce e acolo văd pe net. Nici aici n-am ajuns la cîteva festivaluri foarte mari. Nu mă pot autoinvita, totuşi, chit că nu le cer nici masă, nici cazare, nici transport. Aştept să văd la cînd ajung la 1000 (ştii, cele mari se-mpăunează cu ideea asta că au reunit cei mai importanţi, nu ştiu, 500 de scriitori, jurnalişti sau editori; probabil că mă-ncadrez după 1001).

Lia FAUR (SAD, Arad)

1) Un festival literar împrospătează aerul unei comunități și ideea creației în sine poate schimba percepția vieții cotidiene. Cîștigul, dacă nu se măsoară în stimularea emoției oamenilor și a curiozității literare, nu există.

Am pornit festivalul SAD în 2015, pe marginea unui amplu proiect cultural al Aradului, cînd lumea se întreba dacă în afara lui Slavici mai putem discuta despre un scriitor reprezentativ al urbei. Mi l-am imaginat ca pe un maraton de lectură, însă, încă de la prima ediție, dincolo de literatură am vorbit despre cenzură, colaborări și colaboratori.

2) Elementul specific al festivalului ar putea fi pătrunderea scriitorului în spațiul intim, profund al orașului Arad, prin organizarea Saloanelor literare în case, preponderent istorice. Conceptul este de a-i aduce pe scriitori în cele mai neașteptate situații de comunicare literară și afectivă între ei și împreună cu cititorii. De a schimba idei. De a combina artele. De a lărgi publicul de poezie. De a stimula emoția cu orice preț.

3) Visez la desfășurarea festivalului în familii interesate să susțină material prezența unor scriitori în mijlocul lor, să existe un premiu SAD și un public din ce în ce mai educat în degustarea, sponsorizarea și valorizarea creației literare.

4) Festivalul este la ediția a IV-a și a fost finanțat de Centrul Municipal de Cultură, Centrul Cultural Județean, prin asociațiile care au depus proiectul, Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol“, prin sponsorizări, și de familiile care au organizat Saloanele literare. Cel mai numeros public la un eveniment a fost între 150-200 de persoane.

5) La prima ediție au participat: Emil Hurezeanu, Adrian Cioroianu, Victor Neumann, Daniel Șandru (redacția Timpul). La următoarele, scriitorii invitați, în afara arădenilor (să mă ierte cei neamintiți, din lipsă de spațiu): Marin Mălaicu-Hondrari, Radu Vancu, Dumitru Crudu, Marius Chivu, Svetlana Cârstean, Simona Antonescu, Alina Ledeanu, Ștefania Mihalache, Mircea Pricăjan, Liliana Corobca, Diana Bădică, Ana Alexandrescu, Iulia Gherasim, Robert Șerban, Alexandru Potcoavă, Șerban Axinte, Miruna Vlada, Cosmin Țupa, Tudor Crețu, Bogdan Munteanu, Adrian G. Romila, Vlad Gheorghiu, Matei Hutopilă, Cristian Fulaș, Tara Skurtu, Tiberiu Neacșu, Cristina Stancu, Bogdan Crețu, Bianca Cernat, Paul Cernat. Deocamdată, online există doar o pagină de Facebook a festivalului unde apar informații despre scriitori, imagini, poeme, dar lucrez la un blog, unde să poată fi urmărite înregistrări din timpul recitalurilor, cronici ale cărților care se prezintă în festival și multe altele.

6) Văd o problemă în lipsa managerilor literari, stimularea interesului, vinderea produsului literar și cultural.

7) În organizarea festivalului m-a inspirat cel din Marsilia: „Oh, les beaux jours!“ Mi s-a părut compatibil cu Aradul. Francezii au constatat că locuitorii orașului nu prea citesc, că au prea puține librării și sînt prea puțin implicați cultural. Sînt multe de adăugat, dar le mulțumesc invitaților mei care, prin participarea lor, au înfrumusețat privirea orașului Arad.

Adrian JICU (Bac-Fest, Bacău)

1) La ce foloseşte un festival literar? La ce folosește poezia? La ce folosește literatura? Dar arta sau cultura?

2) Bacovia. Bacovia. Bacovia.

3) Festivalul Național „G. Bacovia“ este organizat de Biblioteca Județeană „C. Sturdza“ din Bacău, cu finanțare de la Consiliul Județean Bacău. El continuă Festivalul Bacovia, inițiat de Consiliul Regional de Cultură Bacău, în 1971, cînd au avut loc manifestări de amploare, care au culminat cu dezvelirea statuii lui Bacovia, realizată de sculptorul Constantin Popovici. Aritmetic, sîntem la ediția a 47-a, dar trebuie precizat că, de-a lungul vremii, festivalul a avut diferite forme de organizare. În formula actuală, ne găsim la a doua ediție. Cît privește „recordul“ de participare, el datează din 1971, cînd orașul Bacău a fost „invadat“ de Bacovia, mii de băcăuani participînd la evenimentele de atunci.

4) Nu mi-e foarte clar ce înseamnă „mari scriitori“, dar am avut bucuria de a-i avea ca invitați pe Angela Marinescu (laureata Premiului Național Bacovia), Mircea Cărtărescu, Nora Iuga, Ioana Nicolaie, Radu Andriescu, Magda Cârneci, Doris Mironescu, Paul Cernat, Petru Cimpoeșu, Lucian Vasiliu, Adrian G. Romila, Șerban Axinte, Grațiela Benga, Constantin Călin etc. Plus un juriu format din: Radu Vancu, Alex Goldiș, Bogdan Crețu, Bianca Cernat și subsemnatul. Anul acesta se pare că va fi și mai bine, celor prezenți anul trecut urmînd a li se adăuga Emil Brumaru, Claudiu Komartin, Ștefan Manasia, Ion Mureșan, Cătălin Dorian Florescu, Adrian Alui Gheorghe etc. Plus artiști ca Maia Morgenstern, Ada Milea, Proconsul, Alexandra Ușurelu, Cristina Dăscălescu etc. Detalii pe www.bjbacau.ro. Vor fi scriitori și artiști din toate generațiile, ceea ce ne bucură întrucît încercăm să reunim, în jurul lui Bacovia, autori valoroși. Iar pentru asta mizăm pe un singur criteriu: cel estetic.

6) Multe. Prea multe pentru a le analiza într-un răspuns de doar cîteva mii de semne.

7) Fiind un provincial din urbea lui Bacovia, nu am participat la asemenea festivaluri, dar, pe surse, înțeleg că e grozav Rochester Dickens Festival.

Marin MĂLAICU-HONDRARI („Poezia e la Bistriţa“)

1) Cred că un festival literar ar trebui să promoveze literatura contemporană, cu precădere literatura română, dar, firește, și pe cea străină. Un festival literar bine organizat poate să ajungă o marcă înregistrată, ca marile festivaluri de muzică. Cred că festivalul internațional de poezie și muzică de la Bistrița „Poezia e la Bistrița“ și-a căpătat un loc anume în peisajul festivalurilor literare din țara noastră. Cred că lumea se bucură să vadă poeți în carne și oase și drept dovadă e faptul că în timpul festivalului se vînd foarte multe cărți de poezie.

2) „Poezia e la Bistrița“ chiar are cîteva elemente specifice, gîndite de organizatori, adică de domnul Gavril Țărmure, directorul festivalului, și de restul echipei, adică Dan Coman, Alina Pop și eu. În primul rînd e combinația de muzică de cameră și de poezie, apoi la fiecare ediție poeții invită un singur prozator, ar mai fi faptul că dăm un premiu pentru librarul anului și acest premiu se îndreaptă spre librarii care chiar promovează literatura română contemporană, apoi mai e și faptul că invităm să citească un poet încă nedebutat în volum. Plus, poate, cel mai important lucru, noi tratăm egal poeții la Bistrița, nu facem nici o diferență între Anastasia Gavrilovici sau Ioan Es. Pop, să zicem.

3) „Poezia e la Bistrița“ este finanțat în principal de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud prin Centrul Județean pentru Cultură și de Societatea de Concerte Bistrița. Am ajuns la a X-a ediție (a avut loc în iulie) și la majoritatea edițiilor am avut parteneri financiari pe ICR și AFCN, Flemish Foundation, iar la ediția din 2015 am atras fonduri de la Ambasada SUA. Plus un sponsor privat, din 2017, care organizează o lectură privată la Colibița. Cred că numărul cel mai mare de participanți s-a înregistrat la ediția de anul acesta, între 250 și 300 de persoane pe seară. Și s-au vîndut peste trei sute de cărți de poezie pe întreaga durată a festivalului, adică în trei zile.

4) Chiar cred că de-a lungul celor zece ediții au participat cei mai importanți poeți și prozatori români contemporani, de la Angela Marinescu la Mircea Cărtărescu, iar dintre poeții și prozatorii străini e suficient să-i amintim pe Attila Bartis, István Kemény, Elena Medel sau Pablo García Casado.

6) Cred că lipsesc agenții literari și librarii de calitate.

7) Cosmopoetica, din Córdoba, Andaluzia, unde am participat în 2016, împreună cu Mircea Cărtărescu. E cu adevărat senzațional.

Simona POPESCU (Festivalul „Gellu Naum“, Bucureşti)

1) La ce foloseşte un festival literar? Depinde. Era unul la Sighişoara înainte de ’90 (au mai fost cîteva ediţii şi după). Deloc oficial (or fi fost şi din astea, cu siguranţă). Dimpotrivă! Se aduna acolo – cum să spun? – viitorul. Asta a fost senzaţia mea cînd s-a nimerit, ca studentă, să ajung la una dintre ediţii. Erau optzeciştii – cred că aveau în jurul vîrstei de 30-35 de ani – din toată ţara: „lunedişti“, „echinoxişti“, poeţii de limbă germană de la Aktionsgruppe Banat. Inteligenţă, subversivitate, Klartexte (vorba poeţilor de limbă germană), atitudine, literatură alternativă. După ’90 nici nu cred că au fost alte festivaluri, nu erau bani. Azi sînt multe, mai mici, mai mari, după buget. Mi se pare importantă şi întîlnirea dintre poeţi de vîrste diferite, poetici diferite. Îndeobşte ei sînt împărţiţi în generaţii, grupuri, direcţii, femei, bărbaţi. De la un anumit nivel – de autenticitate, înainte de toate – în sus, pereţii cuştilor de orice fel care separă oamenii dispar.

Cred că e importantă şi acea vibraţie care se creează între poeţi, locul acţiunii şi public.

2-4) În 2015, cu ocazia centenarului naşterii lui Gellu Naum, chiar la sfîrşitul anului, mi-a venit ideea să organizez o întîlnire cu poeţi, la capătul evenimentelor desfăşurate cu acea ocazie. Cu gîndul la Gellu Naum, pentru Gellu Naum. Criteriul de selecţie a fost acela ca invitaţii să fi avut o legătură cu tot ce înseamnă Gellu Naum. Am găsit, potrivit „criteriului“, mult mai mulţi poeţi decît mă aşteptam. Cafeneaua de la Cărtureşti Verona s-a umplut pînă la refuz. Eu zic ca a fost o seară foarte, foarte frumoasă. Ne adunase acolo, scriitori şi ascultători, numele lui Gellu Naum. Entuziasmul meu, văzînd sala aia de oameni frumoşi, a fost atît de mare, încît am spus că ar fi grozav dacă am putea să ne întîlnim, cei prezenţi, la Comana, la casa unde Lygia şi Gellu Naum se retrăgeau vara, primind acolo prieteni. Ideea a ajuns la Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române. Şi aşa s-a pornit Festivalul „Gellu Naum“, ajuns la a treia ediţie. Un festival care tinde spre… firesc. Firescul vieţii. Şi al poeziei!

7) Cel mai ataşant festival de poezie la care am fost e unul din Slovenia, „la ţară“: atmosferă flower-power, poeţi foarte buni (selecţionerul fiind un poet, foarte bun), oameni interesanţi. Nimic oficial, nimic din povestea aia cu o sală în care se adună ceva public amorţit. Nimic stînjenitor. Ar merita să spun mai multe despre locul acţiunii, o grădină, şi despre public, ţărani din sat (vorba vine, că erau deja urbanizaţi!) care, după cîteva ediţii, deveniseră experţi în evaluare, cu păreri foarte drastice. Dar şi toată studenţimea – aveam impresia, după numărul de corturi deschise peste noapte – din micuţa şi surprinzătoarea Slovenie. În materie de festivaluri, iată visul!

Liubiţa RAICHICI („Porţile Poeziei“, Caraş-Severin)

1) La restaurarea, punctual, limitat şi adeseori hilar, a unui climat spiritual normal, la scoaterea de sub blestemul lucrurilor finite, vorba lui Cioran. La reîmprospătarea convingerii că frumosul va salva lumea. O arcă a lui Noe care pluteşte pe apele lumii vechi şi înecate, pregătindu-se pentru coborîrea cuvîntului cu putere multă. La crearea unei patrii poetice sau, dacă vă place mai mult, a unui stat poeticesc paralel.

2) Promovează valorile tradiţionale româneşti. Monumente istorice de factură religioasă şi industrială, obiceiurile, ortodoxia, tradiţia, gastronomia, bucuria de-a schimba mentalitatea invitaţilor noştri referitoare la România. Dacă vii la festival, din lumea largă, şi ţii la piept banii, fiindcă aşa ai auzit tu că-i în România, şi pleci înduioşat, emoţionat, cu lacrimi în ochi, scuzîndu-te fiindcă ai trăit o altfel de Românie, una profundă. Una dintre poetele japoneze, prezente la festival, a zis că acesta se deosebeşte de toate celălalte fiindcă ,,lustruieşte faţetele Dragostei“.

3) Este finanţat de o companie străină producătoare de energie şi-n România, CEZ GROUP ROMÂNIA, şi de administraţia judeţeană şi administraţiile locale, după caz, fără a avea caracter permanent. Festivalul a ajuns la a noua ediţie. O sală de spectacole de 500 de locuri, ocupate şi-n picioare, de obicei la deschiderea festivalului, la meeting-ul internaţional de poezie!

4) Au fost poeţi din Japonia, Israel, Coreea, Ungaria, Franţa, Lituania, Monaco, Elveţia, Spania, Grecia, India, Marea Britanie, Serbia, Cipru, Cehia, Rusia, Macedonia, Italia, Croaţia, Suedia, SUA, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Slovenia, Turcia, Belarus, Polonia şi România.

5) Participanţii străini la festival sînt publicaţi în reviste în ţară.

6) Lipseşte statul cu desăvîrşire. Distribuţia. Promovarea. Susţinerea coordonată. Evident, este un dezinteres nedisimulat. Scriitorul român îşi aparţine sieşi şi, eventual şi păgubos, unui grup presupus mai valoros altui grup. Churchill ar fi zis de ce-am mai luptat…

7) „Nopţile albe ale poeziei“ de la Bari, Italia.

Robert ȘERBAN (FILTM, Timișoara)

1) Nu știu alte festivaluri ce-și propun, dar Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM) a fost creat ca să pună față în față cititorii și scriitorii și să demonstreze că literatura de calitate este o punte directă și solidă între unii și ceilalți. Să arate lumii cum e raiul literaturii.

2) „La Vest de Est la Vest / La Est de Vest“ este conceptul FILTM, iar el pleacă de la situarea geografică a Timișoarei (cel mai mare oraș vestic din România), de la istoria acestui loc, de la cultura sa polifonică și multietnică, dar și de la o realitate ce a generat o curiozitate: nu prea știm ce și cum scriu vecinii noștri, n-ar fi cazul să aflăm? Iar festivalul de la Timișoara asta a făcut: a adus scriitori originali din literaturile ce se fac în Europa Centrală și de Est și i-a pus în contact direct cu publicul. Anul acesta propunem tema „Țară. Țară de adopție“, iar o parte dintre scriitorii invitați vin din țările care i-au adoptat și în care trăiesc, nu din cele în care s-au născut ori în care își au originile. Vor fi discuții și dezbateri dense, căci, ca în fiecare an, în afara lecturilor, există un dialog deschis atît cu publicul, cît și între scriitori.

3) Primăria Timișoara este principalul finanțator al festivalului. Pentru ediția din acest an, a 7-a, Consiliul Județan Timiș are și el un aport, în bani, mult mai consistent decît în anii trecuți, cînd, împreună cu cîțiva sponsori din zona privată, a ajutat FILTM. În jur de 400 de participanți a fost vîrful de participare. E mult? Vor fi și mai mulți!

4) Toți scriitorii care au participat pînă acum la FILTM sînt mari. Nu toți au aceeași notorietate, dar scriu excelent. Și cum numărul lor bate suta, iar numărul nostru de semne pentru răspuns e prea limitat ca să îi numesc pe toți, vă dezvălui invitații de la ediția din acest an, ce va avea loc între 22-27 octombrie și unde vă invit: Horia-Roman Patapievici, Juan Gabriel Vásquez (Columbia), György Spiró (Ungaria), Thomas Glavinic (Austria, Bosnia), Dimitré Dinev (Bulgaria, Austria), Marin Mălaicu-Hondrari, Vladimir Lorcenkov (Canada), Alexandru Vakulovski (Republica Moldova), Andrei Mihăilescu (Elveția), Goran Mracici (Serbia, România), Leire Bilbao (Țara Bascilor), Jitka Srbová (Cehia), Ana Ristovici (Serbia), Lavinia Bălulescu, Moni Stănilă, Elena Vlădăreanu.

5) Fiindcă FILTM a fost de la început sub semnul eficienței financiare (un festival bun, cu bani puțini; prima ediție s-a desfășurat, miraculos, doar cu o finanțare privată, mică, mititică), nu am avut uverturi: nu ne-a permis cuvertura să ne întindem. Cu eforturi, am reușit să extindem FILTM de la trei zile, cît a avut la primele ediții, la patru zile, anul trecut, în 2017, iar anul acesta să sărim la cinci zile. Cum spuneam, sîntem o echipă eficientă, secretul fiind faptul că ea e formată din patru fete (Ioana Gruenwald, Oana Boca-Stănescu, Oana Doboși-Potcoavă, Raluca Selejan) și un băiat. Să mai zică cineva că în lumea literară din România nu este egalitate între sexe!

6) Sec spus: marketingul și imaginația lipsesc.

7) Festivalul de la Solothurn, Elveția. Acolo am văzut, în 2002, cînd am participat, sute și sute de oameni în public. Mii de cititori au plătit bilete ca să audă literatură și să fie în preajma autorilor preferați, sau să-și satisfacă o parte din curiozitatea literară și să știe pe cine vor citi în viitorul apropiat.

Lucian Dan TEODOROVICI (FILIT, Iaşi)

1) Spațiu de întîlnire, înainte de toate. Întîlnire între scriitori și scriitori, iar în cazul nostru mai mult de-atît, căci FILIT propune și întîlnirea între scriitori, traducători, manageri culturali, critici, jurnaliști, artiști plastici, muzicieni ș.a.m.d. Dar, mergînd pe ideea asta, cea mai importantă întîlnire e, evident, aceea dintre publicul cititor și oamenii din lumea cărții.

2) Miza e a apropierii dintre public și scriitori, traducători etc. Pare puțin, poate, dar în România ne-am obișnuit, din păcate, ca asemenea manifestări să se desfășoare într-un cerc restrîns. Or, FILIT s-a vrut de la început o sărbătoare a comunității. Ediția de anul trecut a adunat, la cele peste o sută de evenimente, în jur de 30.000 de participanți în public. Idealul? Deja ne vin numeroși vizitatori din țară, dar am observat că vin și străini special pentru festival. Ar fi grozav ca FILIT să atragă tot mai mulți asemenea „turiști literari“.

3) Sîntem la a VI-a ediție, iar finanțator e Consiliul Județean Iași, prin Muzeul Național al Literaturii Române din Iași. Dar avem un sprijin și din partea Primăriei, precum și, pe evenimente, din partea unor societăți private. Cît privește numărul de participanți la un eveniment, din păcate nu avem în Iași un spațiu mai mare decît Sala Mare a Teatrului Național Iași, care are peste 800 de locuri și care, la multe evenimente, a fost plină.

4) S-au adunat deja multe nume care ar trebui pomenite, dar o să amintesc doar doi laureați Nobel, Herta Müller și Gao Xingjian. În ceea ce-i privește pe scriitorii români, cred că au fost și vor veni în continuare aproape toate numele importante ale literaturii române contemporane. La ediția de anul ăsta, deși avem lista completă, dat fiind că pregătim o conferință de presă la începutul lui septembrie, dau doar două nume deocamdată: Jonathan Franzen și Jón Kalman Stefánsson.

5) Da. Avem rezidențele FILIT pentru scriitori și traducători, întinse de-a lungul anului, precum și Atelierele FILIT pentru traducători, desfășurate la Ipotești.

6) Ne lipsește înainte de toate un public cititor proporțional cu numărul populației totale. Stăm foarte slab, din păcate, la raportul ăsta. Dar semne bune sînt.

7) Festivaletteratura din Mantova. Pentru că a reușit să creeze o sărbătoare a orașului.

Radu VANCU („Poets in Transylvania“, Sibiu)

1) La nivelul cel mai general, folosește întregii comunități: începînd cu efortul colectiv al organizării și sfîrșind cu oamenii prezenți efectiv la lecturi, strînge în jurul literaturii tot felul de categorii sociale și tipuri umane (inclusiv oameni care, în principiu, n-ar fi avut nimic de-a face cu literatura); are, așadar, o utilitate socială imediată. La un nivel mai specializat, folosește publicului consumator & cunoscător de literatură – care verifică ceea ce știa deja & descoperă ceea ce nu știa; e un fel de utilitate profesională, de breaslă. Și, în ultimul rînd, folosește scriitorilor înșiși – din astfel de întîlniri ies întotdeauna prietenii, idei, proiecte noi. E utilitatea creatoare, cea mai puțin vizibilă, dar poate cea mai importantă.

2) E cel mai cosmopolit festival de poezie de la noi – cam 80% din poeți sînt străini, cît mai diverși, de pe cît mai multe continente poetice & geografice, cît mai diferiți între ei. Conceptul lui cel mai general e așadar diversitatea, sau diferența, dacă vreți – și tinde spre cartografierea cît mai completă a alterității. 

3) Îl finanțează Consiliul Județean (prin muzeul ASTRA) și Primăria Municipiului Sibiu. A ajuns la șase ediții, vin cam 150 de oameni la o singură lectură. Poate că pare puțin, dar n-am văzut nicăieri în Europa publicuri de poezie mai mari. Poezia e o artă de avangardă – și are un public mai nișat, însă foarte creativ & prețios. E important să îl creștem cît mai mult.

4) Dintre români, de la Mircea Cărtărescu și Nora Iuga pînă la Claudiu Komartin și Svetlana Cârstean, cu Florin Iaru invitat permanent. Dintre străini, aș aminti pe Robert Pinsky, unul dintre marii poeți americani de azi, pe Lloyd Schwartz, laureat al premiului Pulitzer, pe Matthew Sweeney, unul dintre marii poeți europeni, mort luna trecută, pe Jacek Podsiadlo, extraordinarul poet polonez. Nedreptățesc multă lume, de fapt toți cei care au citit la Sibiu sînt poeți minunați.

5) Există o tabără de poezie tînără, cu zece poeți de liceu sau în primii ani de facultate, care scriu vreme de o săptămînă împreună, iar apoi își desenează poemele pe zidul splendid & arhicelebru al lui Dan Perjovschi. De la anul, vrem să extindem & diversificăm numărul de evenimente sub egida festivalului – dar vom vorbi atunci.

6) Genurile comerciale ale literaturii. Pînă cînd nu vom avea scriitori meseriași de literatură polițistă, sentimentală, thrillere etc., nu vom avea nici publicul acela cititor care, prin număr, să poată susține cu adevărat industria de carte. 

7) Cred că cel de la Rotterdam. Cel mai mare festival de poezie din Europa, organizat extraordinar de Bas Kwakman, cu un buget de cîteva milioane de euro. Cu zeci de evenimente întinse pe o săptămînă, cu un număr relativ mic de poeți invitați (19 în fiecare an), dar atît de dens, încît nu e un altul mai sofisticat & mai complex. Un model din toate punctele de vedere.

anchetă realizată de Marius CHIVU