E fotbalul doar o infamie?

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
După 40 de ani jpeg

Doamnelor şi domnilor microbişti (şi nu numai) din orice servicii multilateral specializate, azi, cu cîteva zile înainte de finala Mondialului, ţin să vă aduc la cunoştinţă, fie şi într-un rezumat cît mai obiectiv, ideile de bază ale unui interviu acordat, la 10 iunie, ziarului Le Monde de către filozoful Fabien Ollier, directorul revistei „Quel Sport?“.

Titlul este demn de un penalty: „Cupa mondială, o alienare planetară“. Se porneşte de la următoarea idee: istoria Cupelor Mondiale este „o îndelungă infamie politică, economică şi socială, de la care turneul final din Africa de Sud nu face excepţie“. FIFA şi multinaţionalele care o sprijină au pus la cale o afacere financiară de mari proporţii, cu enorme beneficii. Nu e un secret pentru nimeni indecenţa cu care s-au ridicat construcţii luxuoase, „curăţîndu-se“ cartierele nevoiaşe, expulzîndu-se sărăcimea, o desfăşurare de bogăţii care urmau să convingă o populaţie aflată în majoritatea ei la nivelul a doi euro pe zi că va profita de o mană financiară. Politic s-a asigurat, printr-o mobilizare a forţelor militare şi poliţieneşti, o aşa-zisă pace civilă, în fapt o stare de asediu „pentru a proteja luxul şi a parca mizeria“, pentru a permite pseudopasionaţilor de fotbal „să vibreze“. Această mobilizare de masă în jurul echipelor naţionale a indus „o isterie colectivă obligatorie“. Diversiunea politică este evidentă: „în plină criză economică, singurul subiect care trebuie să ne intereseze este sănătatea dragilor noştri fotbalişti; e înduioşător“. În fond, asistăm la a face, printr-un proces de idealizare, din fiecare cetăţean un analist de cafenea. Este un suporterism obligatoriu, deghizat în „gîndire critică“ în orice moment, căci fiecare reclamă porţia sa de „opium sportiv“.

De aceea (şi aici, vă rog, atenţie!) filozoful declară negru pe alb: „Doresc ca echipa Franţei să nu treacă de primul tur al grupelor“, „fiind o echipă de mercenari milionari care joacă prost, dar etalează indecent un ritm greţos de viaţă, încălcînd principii morale elementare“. Nici intelectualii nu-s trataţi mai blînd. Ei sînt acuzaţi pentru că, în loc să se manifeste şi să domine în domenii socio-politice importante, „au ales să coboare în vestiare, să judece caricatural, idealizînd valorile pozitive ale sportului, justificînd ororile lui generalizate: violenţa, dopajul, escrocheriile, cretinismul suporterilor (nota mea: nici un filozof nu m-a făcut vreodată cretin). În ce priveşte violenţa, Fabien Ollier vede în fotbal „un generator de violenţă socială“, un „model de darwinism social“, căci logica lui o constituie competiţia şi înfruntarea: „A juca în acest spectacol ca actor supraplătit în faţa unor şomeri este şi aceasta o formă de violenţă“, după cum la fel de valabile în violenţa lor sînt „exacerbările naţionaliste, emoţiile patriotice, de-o vulgaritate şi absurditate dezgustătoare“. Filozoful refuză ideea unui proces de civilizaţie în sport. „E doar o formă de violenţă diferită, mai puţin evidentă, dar în nici un caz un recul al violenţei.“Nu v-am rezumat ideile acestui interviu pentru a le combate punct cu punct, spre a slăvi – intrînd în aceeaşi provocare a absolutelor – binele din fotbal; prima mea reacţie, citindu-l pe domnul Ollier, a fost amintirea acelui an 1958 cînd Partidul Comunist Brazilian a demascat cu toată energia ca pe „o diversiune de la lupta de clasă“ extraordinara sărbătoare „a întregului popor“, am putea spune, primirea fastuoasă a naţionalei care cucerise în Suedia titlul de campioană mondială. Cît eram de stîngist pe atunci, m-a şocat această denigrare a fotbalului şi am intrat într-o dureroasă şi nemărturisită confuzie politică: cum poate fi o diversiune jocul lui Pelé? Diversiune la ce?

De atunci, oricîte dezlegări mi s-au oferit, de cîte ori aud de diversiuni, încă imatur filozofic şi ideologic, îl văd pe Pelé. Adunînd aici toate păcatele fotbalului – incontestabile pentru orice om de dreapta sau de stînga – filozoful nu a spus tot. Ca în orice pasiune omenească, nu totul e infam, cretin, scandalos – şi pînă la urmă ce facem cu olimpiadele greceşti ale unei democraţii în plin sclavagism? Toată înverşunarea redactorului-şef de la „Quel Sport?“ (într-adevăr, care sport?) îmi este profund antipatică, fiindcă domnia sa îmi apare ca unul dintre acei gînditori, serioşi pînă la ridicol, cărora le stă pe cap soarta lumii, pînă şi atunci cînd văd o fază într-un careu de 16 m. E prea mult atît pentru soarta lumii cît şi pentru „coţofana“ aceea care nu vrea să intre în aţe. Îl prefer pe filozoful acela care conducea ziarul Combat şi între două articole fugea pe stadion şi se aşeza în spatele porţii lui Vignal (căci şi el fusese portar...) ca să-i audă respiraţia după un plonjon. Albert Camus.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.