Mi-e ruşine

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Mi-e ruşine de felul în care călcăm în picioare sau măscărim orice fel de etichetă, orice fel de protocol. Nu ştiu cum se face, dar, cînd sîntem puşi în situaţii de acest fel, ne comportăm ridicol. Devenim mici, umili, încurcaţi, adevărate definiţii ale neadecvării. Asta dacă nu reacţionăm invers, simţind neadecvarea şi răspunzînd agresiv, necontrolat, printr-o mitocănie care ar vrea să arate ca o frondă, ca o demonstraţie de nonconformism, sfidînd rigiditatea etichetei. În fapt, mitocănia nu poate arăta decît ca ea însăşi, oricîte straturi de machiaj ar pune pe dînsa. Momentele solemne ne prind mereu scărpinîndu-ne pe la locurile ascunse, în văzul lumii. Denunţăm mojicia şi sîntem criticii cei mai aspri ai lipsei de etichetă. Nimic nu ne scapă cînd identificăm stîngăcia pe la alţii. Dar, cînd vine vremea să traversăm un moment solemn, toată supleţea spiritului nostru de observaţie, toate capacităţile de dribling şi acrobaţie retorică dispar ca prin minune. În locul lor se instalează o jenă cumplită. Jena cea mai jenantă, atunci cînd te ruşinezi de propria ruşine pe care n-o mai poate ţine nici o barieră. Tot ce-a fost caterincă şi ironie tăioasă, cînd a fost vorba de miştocărirea altora, se transformă în cea mai cumplită fîstîceală. Penibilul devine un ocean care înghite tot. Cu cît mai mare gura care i-a făcut troacă de porci pe alţii, cu atît mai mare potopul cînd sîntem puşi în situaţia de a da exemplul personal. Ni se pare că eticheta face parte din substanţa noastră, că eleganţa şi degajarea s-au născut prin părţile astea, dar, cînd e nevoie să le exersăm, începe un spectacol total al nepotrivirii. Nimic nu e la locul lui. Hainele cad inexplicabil de prost, pantofii sînt din alt film, mîinile o iau razna, gesturile care se vor degajate şi elegante sfîrşesc prin a fi fatale beţe-n baltă. Şi ne transformăm ca prin farmec, fulgerător, în cei mai înfocaţi inamici ai etichetei, ai convenţiilor de protocol, care devin brusc nişte idioţenii, nişte chestii depăşite, lipsite de orice noimă.

Mi-e ruşine de felul în care arată şi se comportă mulţi dintre cei desemnaţi să reprezinte lumea care vieţuieşte pe aici. Spectacolul neadecvării capătă, în cazurile astea, o dimensiune incredibilă, egalată doar de penibilul vederii acestor scene. Vrînd-nevrînd, oricît ai relativiza treaba asta cu reprezentarea, pînă la urmă, oricît i-ai dilua relevanţa, tot te-ajunge o senzaţie de jenă. E imposibil să scapi de atingerea raţionamentului care spune că, oricît te-ai scoate din contextul care nu-ţi place, cîtă vreme eşti, fizic, în mijlocul lui, e inutil să te dai exterior. Cazi într-un penibil şi mai mare.

Mi-e ruşine de felul în care ne înghesuim şi ne călcăm în picioare la expunerea moaştelor. Şi mi-e ruşine că prea puţini preoţi fac, în comunităţile pe care le păstoresc, orice formă de exerciţiu al demnităţii. Cît de greu o fi să explici limpede că e o tîmpenie să freci cardul bancar de racla cu oseminte sfinte? Ce greutate cumplită o fi să le explici unor oameni necăjiţi, afectaţi de lipsuri şi umiliţi de-a lungul unor vieţi, că n-o să aibă nici un efect faptul că freacă de raclă un portofel gol, un carnet de note sau căciuliţa unui copil bolnav? O fi un efort colosal să le explici oamenilor pe care îi păstoreşti că există şi o dimensiune spirituală a lucrurilor? Păi, nu tocmai despre treaba asta e Biserica? Altminteri, totul se transformă în cea mai îngrozitoare lipsă de adecvare. Totul eşuează într-un primitivism dezolant, într-o manipulare ieftină sau într-o complacere condamnabilă în bezna superstiţiei, departe de orice exerciţiu spiritual şi de orice şansă a găsirii unui drum spre întîlnirea cu divinitatea. Umilirea la cozi şi călcarea în picioare nu are nici o legătură cu umilinţa în faţa Atotputernicului.

Mi-e ruşine de ignoranţa în care ne scăldăm şi de agresivitatea cu care vrem să rămînem aşa, ţinînd cu dinţii de nişte mari „adevăruri“, despre care ştim, pe ascuns, că sînt calpe. Cu cît mai mare e senzaţia că ne fuge de sub picioare un fundament identitar, despre care ştim că a fost confecţionat ideologic, cu atît mai mare agresivitatea şi rezistenţa la orice tentativă de prezentare a unei alternative.

Mi-e ruşine de faptul că transformăm orice moment important într-o caricatură. Fie îl anulăm, porcăind şi împroşcînd cu noroi, fie îl aducem pînă la golirea totală de conţinut, sufocîndu-l în ditirambi, hiperbole şi superlative cu motoare de rachetă. Avem oroare de orice formă de măsură. O cîntăm în toate proverbele şi zicătorile, dar în ascuns o urîm cu toată fiinţa. Suferim de un sindrom al profundei nefericiri dacă nu sîntem fundamental împotriva, sau radical pentru ceva anume. Între astea nu e nimic interesant. Spaţiul dintre alb şi negru e teritoriul infernal al plictiselii. Orice nuanţare e pierdere de vreme. Orice îndoială e îngrozitoare slăbiciune. Lucrăm doar cu certitudini absolute.

Mi-e ruşine de felul în care caricaturizăm, de fapt, tot ce ne iese în cale, sfîrşind prin a deveni nişte caricaturi. Sîntem gata oricînd să denunţăm orice, oriunde. Sîntem gata să fim arbitrii bunei-cuviinţe, ai democraţiei, ai civilizaţiei, ai toleranţei, oriunde pe planeta asta. De parcă am fi traversat cu brio fiecare dintre aceste experienţe, în urma cărora am fi ieşit cu o istorie comunitară demnă de invidiat. Prin urmare, facem un mişto crunt de toată lumea. Avem un banc despre oricine şi despre orice. Întotdeauna ştim tot. Absolut tot. Dacă nu ştim pe loc, am ştiut cîndva şi am uitat.

Şi mi-e ruşine că am generalizat. Dar îmi asum lucrul ăsta, cu speranţa că am greşit.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.