Există anumite zone ale Bucureștiului care îi fascinează pe vizitatori, iar acestea sînt tocmai acele părți ale țesutului urban vechi ce conservă structura rurală a orașului.
Natura de la Roșia Montană, cu un peisaj fabulos, punctat de lacuri artificiale, era mai importantă, pe termen lung, decît puținătatea aurului care ar mai putea fi extras de acolo.
Arhitectura rămîne principalul produs cultural care dă seama, cu acuratețe, de spiritul unei epoci, materializat în spațiu construit, capabil să modeleze viața celor cărora le este destinat.
Pierduse spectacolele de teatru, comuniunea cathartică cu actantul, concertele tămăduitoare și evenimentele stradale care adunau pe loc o mulțime curioasă în jurul unui mim sau păpușar, muzica de pe stradă și procesiunile, restaurantele și cafenelele.
Urbea renunță senin la orice ar putea să o înalțe, alegînd să se zbată în loc să zboare, uitînd cu desăvîrșire că, odinioară, făcea asta cu naturalețe.
Se ajunge și la religie, iar marțianul spune că există multe rituri, dar că unii marțieni sînt creștini și s-a bucurat că și pe Pămînt lucrurile stau la fel.
Pe măsura conștientizării importanței a-ceea-ce-se-vede-în-Zoom, fiecare dintre noi a făcut oarece efort pentru a arăta măcar o cameră ordonată, dacă nu mai mult.
Nimeni nu pare să se gîndească la aceia care nu mai pot ridica și îndoi bine picioarele, care au probleme de echilibru, care trebuie să se deplaseze în scaun cu rotile.
Cînd, în 1850, Michel Thonet inventă scaunul din lemn curbat, lumea întreagă răsuflă ușurată, căci visul de aur al omenirii, și anume să aibă mobilă ușoară și în care să nu te poți accidenta, se împlinise.
Pietrele dure înmagazinează urmele utilizării. Un prag călcat frecvent se șlefuiește asemeni unei albii de rîu, acolo unde milioane de pași s-au oprit, de-a lungul secolelor.
Nu te poți opri și preda un proiect mediocru, dacă, între timp, ți-a venit o idee mai bună, dacă ai creat ceva superior din punct de vedere estetic și funcțional.
Indiferent cîtă realitate măsluită putea ajunge la noi, fiecare ne luam porția de ontologie prin relație cu orașul, cu natura și cu ceilalți, pe care îi vedeam în fața noastră și cu care vorbeam.
Bucuria lui fu molipsitoare și ceilalți copii, care zăceau destul de plictisiți pe șezlonguri, se priviră scurt și săriră și ei în bazin, împroșcîndu-se și făcînd o hărmălaie generală.
Odată cu măsurile de autoizolare a populației, pe rețelele de socializare au început să abunde știri festive, unele adevărate și multe false, referitoare la animale sălbatice care, iată, au curajul să se aventureze prin oraș.
Gospodăria tradițională conține matricea traiului sănătos, în care casa unde se doarme, se mănîncă iarna și se spun povești la gura sobei este înconjurată, la cel mult o azvîrlitură de băț, de celelalte spații ale existenței zilnice, adică de spațiile pentru activități.
Pe stradă bat mingea cîțiva băieți. Deși aflate în centrul orașului, casele sînt vechi și sărăcăcioase. Tencuielile au căzut, balcoanele au ruginit, soclurile au putrezit, iar din subsoluri vine un aer fetid.
Pe 20 iulie, venețienii celebrează ajutorul lui Dumnezeu în combaterea ciumei care le-a luat o treime din suflete, iar frumoasa bazilică Il Redentore privește protector spre Veneția.
