ultimele articole
Un vis improbabil
Joachim NETTELBECKNEC se confrunta cu următoarea dilemă: să se supună statului sau să-și înceteze activitatea. A hotărît să susțină pe mai departe libertatea științifică, riscînd să nu-și mai poată acoperi cheltuielile. În lumea de azi, care aduce în prim plan utilita
» Citește tot
Contribuția elvețiană la înființarea New Europe College
Heinz HERTACHCăutarea unui sediu a luat, la începutul anului 1996, o întorsătură neașteptată. La sfîrșitul anului 1995, ambasadorul elvețian la București a fost rechemat. Succesorul său desemnat, -Jean-Claude Joseph, s-a informat la Ministerul de Externe din Bern
» Citește tot
O punte între Vest și Est – interviu cu Valentina SANDU-DEDIU, rectorul Colegiului Noua Europă
Valentina SANDU-DEDIUVorbim de anii ’90, într-o Românie în care cercetarea fusese pînă de curînd planificată strict, iar angajații trebuiseră să își îndeplinească planul cu teme impuse și obligatorii. NEC a încercat din răsputeri să păstreze această libertate a alegerii
» Citește tot
Primul pas în Europa – interviu cu Andrei PLEȘU, președintele Fundației Noua Europă
Andrei PLEŞUPartea mai puțin amuzantă e cînd, după cîțiva ani, niște inși s-au gîndit că poate noi spălăm bani pentru campaniile electorale. A venit o echipă de la Curtea de Conturi să ne verifice. Evident, ce puteau găsi? Dar cea mai urîtă întîmplare s-a petrecut prin 1998, cînd eram ministru de
» Citește tot
La aniversare: NEC, după 25 de ani
Există însă, undeva, în București, un loc care funcționează diferit. O heterotopie. Cu adresă, bibliotecă, cafele, mese, covrigi, scaune, burse, oameni și discuții. Spațiul intelectual al Colegiului creează o subtilă contra-ierarhie cu lumea „din afară“. Se dest
» Citește tot
Ideea latină
Wolf LEPENIESNe-am adaptat la normalitate atît de repede încît am uitat îndată cît de stranii fuseseră lucrurile înainte. Cînd a devenit evident că instituțiile științifice din Europa Centrală și de Est erau amenințate de o masivă scurgere de creiere, ne-am hotărît să facem ceva pentru a ajuta la crearea unor Institute de Studii Avansate cu un potențial de excelență, care să stopeze migrarea creierelor, atrăgînd în același timp minți strălucite din afară. Astfel, în 1994, a fost creat New Europe Colle
» Citește tot
Un exercițiu de admirație
Adina POPESCUCum poți să faci din limba și literatura română o „profesie“ și mai ales de ce această alegere? Înțeleg cînd e vorba despre engleză, franceză, germană, limbi universale, totuși de ce tocmai limba română?
» Citește tot
Cărțile traduse și-au început viața lor și în limba bulgară
Lora NENKOVSKAFiecare traducere e o retrăire a textului literar – îl lași să te umple, îl duci în tine și după aceea îl redai / îl naști în limba ta. Fiecare traducere cere multă muncă, cercetare, documentare și dedicare. După aceea, opera tradusă devine o parte din
» Citește tot
O lume foarte cunoscută mie
Steinar LONECînd l-am tradus pe Gellu Naum, nu s-a întîmplat nimic. Cărțile – un volum cu poezii alese și romanul Zenobia – au ajuns în librării și au fost puse pe raft. S-au trimis la redacții de ziare și reviste literare, dar nu au fost recenzate.
» Citește tot
Am adus cu mine în Ungaria și literatura română
Gabriella KOSZTATraducătorul este „un combatant într-un spaţiu al nimănui (no man’s land), spaţiu plasat între două culturi care se contaminează şi se influenţează reciproc“. Dar numai dacă ajung la cititori cărțile traduse. Este dificil să plasezi cărțile într-un
» Citește tot
Românii și brazilienii ratează cel puțin o mare plăcere estetică, ignorîndu-se reciproc
Fernando KLABINM-am apropiat de activitatea traducerii într-un mod informal și spontan atunci cînd încercam să învăț mai bine limba germană. Aveam vreo 18 ani și am cunoscut o vecină pictoriță care avea o bibliotecă cu titluri alese în limba portugheză, în germană, engleză și franceză care ocupau toți pereții sufrageriei. Mi-a arătat odată o carte a unui poet care fusese foarte iubit de cumnatul ei decedat, un mare intelectual de origine grecească ce studiase la Viena și se stabilise
» Citește tot
Traduc fiecare carte cu convingerea că ne va schimba lumea
Sean COTTERDevin entuziast pentru cărţile pe care le traduc. Ţin foarte mult la cele două de poezie ale Lilianei Ursu, o stea ascunsă a poeziei româneşti. Cu ampla sa cunoaștere legată de Statele Unite şi de poezia americană, traducînd o am simţit că stăm de vorbă, că schimbăm între noi anecdote şi uneori poeme. Ţin şi la poezia şi proza lui Nichita Danilov, o combinaţie mişcătoare între umor şi profunzime. Cu Blinding, m-am gîndit mult la ritmul stilului, efectul halucinant, magnetic.
» Citește tot
Traducătorilor, ca și scriitorilor, unele texte le ies mai bine decît altele
Jan CORNELIUSEu am avut privilegiul să nu trebuiască să trăiesc din traduceri, ceea ce e foarte dificil, și de a-mi alege eu însumi textele traduse. Am ales, desigur, texte care mi-au plăcut și, dacă îți place ceva, atunci nu se mai pune problema dificu
» Citește tot
Există doar traduceri mai grele și mai puțin grele
Jan Willem BOSAdevărul este că nu există nici o traducere ușoară, pentru că orice carte prezintă greutățile sale proprii; există doar traduceri mai grele și mai puțin grele. Însă viața are prostul obicei să te pună în fața unor provocări pe care ai fi vrut să le eviți, dar pe care uneori ești obligat să le înfrunți. Ca să vă dau un exemplu, eu, unul, am încercat să-l evit pe Creangă. Limbajul său atît de colorat, specific și legat de acea parte a lumii mi s-a părut imposibil de transpus în limba neerlandeză. Cîn
» Citește tot