Oftica şi alte ofuri

Oftica

Oftica, diversitatea și Unirea

Mircea VASILESCU

Validați ca deplini europeni –, pizma, oftica și invidia fac încă jocurile. Dau cîteva exemple, pornite din același îndemn că „trebuie să fim uniți“, la care adaug oarecari elemente de modernitate, precum ideea asociativității pe criterii raționale, dincolo de sentimentele și de resentimentele (pizmă, invidie etc.) personale. Și mă refer – demonstrativ – la ceea ce ar trebui să reprezinte „elitele“ noastre de azi și de mîine.

» Citește tot

Oftica

O boală națională

Marina CONSTANTINESCU

Ftizia este cuvîntul grecesc pentru tuberculoza pulmonară. Pentru oftică, altfel spus. Faci febră mare, transpiri, scuipi sînge, te topeşti pe picioare şi mori. Ca Violetta, cum spunea bunica mea. Bacilul care provoacă această boală se numeşte

» Citește tot

Oftica

Mic tratat de ofticologie

Florin BICAN

Nici personajele feminine nu reușesc să-și depășească oftica în basme. Surorile Cenușăresei, mama lu’ Albă ca Zăpada, Fata babei cea urîtă – toate cad victime ofticii cu care caută (zadarnic) să-și anihileze rivalele.

» Citește tot

Oftica

Un bacil rezistent

Răzvan PETRESCU

Oftica este cea mai răspîndită boală infecţioasă la nivel mondial, care, spre deosebire de tuberculoză, nu este tratabilă. Bolnavii din fazele finale vor fi înmormîntaţi în cimitire în formă de Rupicapra rupicapra. 

» Citește tot

Oftica

Deochiul, invidia și capra care pune ordine în lume

Răzvan PAPASIMA

Teama de deochi era larg răspîndită, iar mecanismele de protecție implicau procedee complexe. Posesor al unei perechi de ochi de culoare deschisă, am fost pus în dese rînduri în situația agresorului, gata oricînd să arunce o privire aducătoare de ghinion, de necazuri și de catas

» Citește tot

Oftica

De ce sînt românii așa supărăcioși?

Theodor PALEOLOGU

Multe supărăcisme românești provin din lipsă de rigoare intelectuală, de gîndire critică, de antrenament dialectic. E foarte interesant cum argumentele falacioase merg mînă în mînă cu amorul propriu hipertrofiat și nestrunit prin studiu. Folosim

» Citește tot

Oftica

Scrisorile anonime

I.L. Caragiale

Este aproape imposibil, crez eu, să se găsească un român, indiferent de sex, care să nu fi scris – chiar dacă nu știe să scrie –, care să nu fi primit, sau despre care să nu se fi scris măcar o scrisoare anonimă.

» Citește tot

Oftica

Vecinul sau „La capra”

Radu PARASCHIVESCU

Invidia te pune adeseori într-o situaţie delicată: te uiţi în oglindă şi vezi pe altcineva. Pe unul mai bun, mai de succes, mai şarmant şi mai căutat de presă, de reflectoare, de premii şi de femei. Psihologii mută discuţia în planul elevat unde stăpîn este jargonul.

» Citește tot

Oftica

Oftica

Alex. Leo ŞERBAN

În afară de Amor, există un domeniu în care sentimentele sînt exacerbate, dau în clocot şi se poate ajunge la omor deosebit de grav: Arta. Artiştii sînt, se ştie, acei indivizi „de excepţie“, care întăresc regula că nu toţi avem ceea ce au unii – adică talent…

» Citește tot

Noul în politică

O chestiune de încredere

Matei MARTIN

Nou nu înseamnă întotdeauna bun. Ascensiunea populismului în Europa se datorează, într-o măsură deloc neglijabilă, tocmai acestei lehamite de politica făcută de oamenii vechi: cetăţeni frustraţi sau dezamăgiţi votează candidaţi noi, orice fel de candidaţi car

» Citește tot

Noul în politică

Marea Britanie nu e un loc primitor pentru partidele noi

Petru CLEJ

Sistemul politic din Marea Britanie este dominat de aproape 75 de ani de două partide: conservatorii și laburiștii. Dominația celor două partide izvorăște din sistemul de vot utilizat predominant în această țară, majoritar uninominal sau First Past The Post (FPTP). FPTP constă 

» Citește tot

Noul în politică

Omul nou şi omul vechi în politica germană

Petre M. IANCU

Pioasa speranţă a liderului Hexagonului fusese şi o fierbinte dorinţă a elitei care a pus bazele Constituţiei germane din 1949. Cu zel neînfrînat a rîvnit-o şi cea progresistă, care a ajuns la putere, în Germania, în siajul revoltelor studenţeşti din 1968. 

» Citește tot

Noul în politică

Și cum mama dracului să le explici la ăștia?

Daniel VIGHI

Totul părea – și putea fi – nou imediat după Revoluție. Desigur, cea mai mare și mai copleșitoare noutate era libertatea de exprimare, era atît de năucitoare după decenii de cenzură, atît de deosebită, încît nu mai făceam nimic altceva decît să ne înfruptăm din e

» Citește tot

Noul în politică

Politica după Științe Politice

Oana-Valentina SUCIU

Unde sînt miile de absolvenți de științe politice ai Universității din București? Răspunsul, care la rîndul lui creează o altă dilemă, mi-a fost dat în urmă cu două săptămîni de un student din anul II (el însuși coordonator de programe la Freedom 

» Citește tot