Victor MOROZOV
Două filme de văzut la Festivalul Filmului Francez
Victor MOROZOVÎn Barbara, Mathieu Amalric este Yves Zand, regizor căzut în admirație față de Brigitte (jucată strălucit de Jeanne Balibar), actrița destinată să o încarneze pe cîntăreața Barbara în biopic-ul imaginat de Zand. Dar a pune astfel problema înseamnă a întoarce spatele adevăratei esențe a filmului,
» Citește tot
Mica Jeanne d’Arc
Victor MOROZOVIoana d’Arc este figura mitologică centrală a Franței. Însă interesul cineastului nu îmbrățișează în Jeannette aura monumentală a personajului – documentată în repetate rînduri, cele mai cunoscute exemple aparținînd lui Carl Dreyer sau Robert Bresson.
» Citește tot
Fără iubire şi fără nuanţe
Victor MOROZOVFără iubire nu este însă despre dispariția lui Alioșa (jucat de Matvei Novikov) – ci despre felul în care cei doi părinți ai săi, surprinși în plin divorț, încearcă să coopereze spre soluționarea incidentului.
» Citește tot
Fotbal şi filozofie
Victor MOROZOVNu ideea de fotbal-ca-marfă-expozabilă primează în Fotbal infinit, ci dezvăluirea unei noi gramatici a jocului: „Se poate juca fotbal după alte reguli?“
» Citește tot
Poezia rutinei
Victor MOROZOVJarmusch cultivă competent repetiția unor situații (zilnic, Paterson îndreaptă căsuța poștală din fața casei, pentru ca a doua zi să o găsească din nou strîmbă), șarmul filmului constînd în dejucarea așteptărilor. Spectatorului îi revine sarcina de a observa reacțiile subtile ale personajelor (de pildă, Paterson se arată dibaci cînd vine vorba de a dezarma un bărbat vădit tulburat, care flutură un pistol prin aer, comportament justificat ulterior de un cadru cu o fotografie din vremea cînd era în armată).
» Citește tot
„Pe Ferentari“
Victor MOROZOVPentru Soldații – un debut remarcabil din numeroase motive – marginalitatea (fie ea gay, romă etc.) funcționează mai subtil: deopotrivă ca decor sine qua non și ca obiect central de studiu.
» Citește tot
Reprezentare la scară
Victor MOROZOVCu doar șapte lungmetraje realizate din 1996 pînă acum, Alexander Payne este un caz interesant: agreat de marile studiouri americane de film, dar și de piața festivalieră europeană, Payne și-a construit o reputație de regizor la periferia cinema-ului de autor, prin interesul constant, infuzat cu oarecare subtilitate, pentru o Americă departe de reflectoare, cea a rataților simpatici și a dramelor intime de familie.
» Citește tot
Parcul copiilor
Victor MOROZOVPororoca, deși nu duce la capăt toate promisiunile reperabile după prima oră de rulare, e cel mai bun film al lui Constantin Popescu.
» Citește tot
Burghezi şi canibali
Victor MOROZOVFaptul că Ma Loute a revenit în unele cinematografe din țară, la mai mult de un an de la premiera de pe Croazetă, poate însemna și un prilej de revizitare a operei francezului Bruno Dumont.
» Citește tot
Turul ghidat al lagărului
Victor MOROZOVÎn toată mulțimea turiștilor există și oameni care, puși în fața acestei bucăți carbonizate de istorie, apar transfigurați; pe chipurile lor se citesc groaza, uimirea, durerea. O clipă. Apoi, în acord cu ritmul societății, trec mai departe.
» Citește tot