A te pregăti de cele rele

22 martie 2020
A te pregăti de cele rele jpeg

Cel mai violent element al oricărui rău care se abate asupra noastră este apariția lui neașteptată. Cutremurul sau altă stihie, incendiul, epidemia, cum este aceasta cu coronavirus pe care o trăim, boala și, în cele din urmă, moartea vin cînd ne așteptăm mai puțin sau cînd nu le așteptăm deloc. De aceea, a fi pregătit pentru rele atenuează tocmai această brutalitate a apariției, chiar fracțiunea răului care produce cea mai mare angoasă, cea mai mare durere.

Rezultatul pregătirilor pe care le fac instituțiile românești să înfrunte extinderea infecției cu virusul CoViD-19 și să văduvească această epidemie de prea multe îmbolnăviri și vieți pierdute îl vom judeca la sfîrșit, dacă dimensiunea cifrelor și cantitatea suferinței nu va depăși puterea noastră de chibzuință.

Medic fiind, într-o familie de doctori, tatăl, soția și fiul meu sînt medici, observ aici, dintre pregătirile instituționale, doar pe cea a corpului medical și, apoi, cîteva din prevederile individuale, ale românului, pentru zilele grele ale acestei epidemii.

Premierul României exclama în urmă cu cîteva zile „avem nevoie, ca de aer, de cît mai mulți epidemiologi”. Presa britanică îi numește „oameni de aur” pe medicii specialiști în terapie intensivă, pe urgentiști, pe infecționiști, medici pe care e bine să-i ai și să-i păstrezi asemenea prețiosului metal, pentru că valoarea lor este uriașă; ei sînt cei care ar putea salva numărul extrem de mare, încă indeterminabil, al celor care sînt sau se vor îmbolnăvi cu CoViD-19.  Terapie intensivă, infecțioase, epidemiologie, urgență, nu sînt nicidecum cele mai căutate specialități medicale la examenele de rezidențiat din România. Nu prea poți lucra în cabinete private, tratezi mai ales pacienți acuți, nu poți să ai o clientelă de bolnavi cronici, sînt specialități „neconfortabile”. Toate ramurile medicale sînt importante, dar, în anarhia crizelor, capitalul unora crește imens, al chirurgilor în războaie sau cataclisme, iată, al epidemiologilor și ATI-știlor în această epidemie. A pregăti pentru rele corpul medical ar presupune încurajarea acestor specialități din timp, din vremurile bune, numărul acestor specialiști, competențele și prestigiul lor păstrate pentru vremuri rele. Secții adecvate și specialiști care să trateze marii arși mai întîi și apoi niciodată, să nădăjduim, incedii catastrofale. Visuri? În crize sociale, valoarea unor meserii, a unor lucruri crește exponențial, pentru a se deprecia după aceea, lăsînd din nou loc pe firmament starurilor sclipitoare ale vieții de toate zilele. A nu cădea în capcana acestor fluctuații e un alt fel de a pregăti pentru rele sistemul sanitar românesc.

Băiatul meu, medic specialist de cîteva luni, abia așteaptă să fie chemat să îngrijească pacienții infectați cu acest viclean virus. Are pregătire SMURD, din facultate, iar spitalul unde lucrează este în linia a doua, dacă epidemia se va extinde și numărul bolnavilor va crește, aceștia vor fi internați și aici. E încă tînăr și cunoaște boala și moartea doar ca probleme pe care trebuie să le judece și să le rezolve. Medicul bătrîn, din mine, cu înțelepciunea dată de unele istoviri ale trupului, îi cere îngrijorat să-și ia toate măsurile de protecție. Din cauza tinereții, abordarea lui este, în chip straniu, inocentă și profesională în același timp, eficientă. Valoarea medicilor tineri, alături de cea a celor experimentați, crește în crizele care solicită spitalele. A păstra medicii tineri este un alt fel de a pregăti pentru rele sistemul sanitar românesc.

Personalul medical este, după vîrstnici, o categorie periclitată de această boală. Supraexpunerea prin orele multe de lucru și numărul mare de pacienți, protecția adesea insuficientă îl face vulnerabil. În China și Italia au murit medici și asistenți medicali. În toate epidemiile mor medici. O pomenesc acum doar pe Peng Yinhua, o doctoriță de 29 de ani, care și-a amînat căsătoria planificată pe 1 februarie și apoi a murit în 21 februarie 2020, în Wuhan, tratînd pacienții cu CoviD-19. Pe rețelele de socializare am citit opinii care afirmă că medicii și asistenții medicali care tratează bolnavii în această epidemie nu trebuie supraestimați, pentru că nu își fac decît meseria și sînt plătiți pentru asta. Exact asta voiam să spun și eu. 

Cît privește pregătirile pe care le facem fiecare dintre noi pentru rele, le-aș împărți în unele pentru trup și altele pentru suflet. Trupul e greu să ni-l pregătim pentru boală. Privațiunile și autoflagelarea practicată de misticii creștini e un model ieșit din uz. Invazia magazinelor și stocarea alimentelor în cămară e mai degrabă un mod de a te pregăti de foame decît de boală. Sacoșele individuale în care ajung rafturile farmaciilor sînt pline cu preparate care întăresc imunitatea. Vracii au înflorit în epidemii, de-a lungul istoriei.

Cum ne pregătim sufletul? Ca întotdeauna, lăsînd răul să intre puțin în lumea noastră, domesticindu-l. Au apărut glume, bancuri pe seama acestui virus. Italienii izolați în blocurile din Napoli cîntă în cor, din balcoanele apartamentelor lor, melodii deșucheate. Devenind încet, încet familiară, epidemia devine mai inteligibilă și astfel mai puțin înspăimîntătoare. Dacă lăsăm epidemia să pătrundă în viața noastră ne-o putem învenina, dacă n-o lăsăm să pătrundă ne-o putem nenoroci. Rîsul de necaz pare să țină cel mai bine acest echilibru sufletesc. 

Ce poate face omul dilematic pentru semenii lui într-o epidemie? Ar putea să provoace, prin dispoziția lui rațională, dispoziția rațională a celuilalt sau, poate, să-i sugereze buna dispoziție în toate împrejurările, și în timpul bolilor, lucru pe care Marc Aurelius afirmă că l-a învățat de la un anume Maximus.

Nicolae Rednic este medic.

Foto: wikimedia commons

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.