Ce știu scriitorii despre epidemii?

Simona REDNIC
22 martie 2020
Ce știu scriitorii despre epidemii? jpeg

Am declarat întotdeauna că am două meserii, sînt medic și profesor și mereu una o ia înaintea celeilalte. În ultimi ani, am afirmat că cea de dascăl e prima; acolo petrec cel mai mult timp, acolo investesc și îmi consum ideile creatoare, de acolo primesc cele mai multe mulțumiri. În ultimele zile însă, cea de doctor m-a luat în primire. Și oricine înțelege destul de ușor de ce.

Dacă boala este o problemă individuală și, de la Cartea lui Iov la Moartea lui Ivan Ilici, scriitorii descriu cel mai bine  această întrerupere a cursului firesc al vieţii personale, prilej de răsturnare a obiceiurilor și ierarhiei valorilor, motiv de introspecţie şi repoziţionare individuală, epidemia este prin excelenţă o problemă socială, anarhia supremă, prin anularea regulilor uzuale ale comunităţii. Epidemia de ciumă din Evul Mediu, care a ucis probabil peste un sfert din populaţia Europei, a început brusc în 1347 şi s-a încheiat fără un motiv precis în secolul al XVII-lea, reprezintă în istoria medicinei un punct esenţial, ridicînd pentru prima dată ideea că unele boli au un caracter public mai degrabă decît unul privat. Medicina s-a mutat într-o sferă de interes social şi civic pe care nu o avusese înainte, prestigiul medicilor crescînd mult în epidemii. 

Profesorul din mine, ca orice dascăl, nu doar predă, ci și învață. Am aflat, nu cu mult timp în urmă, premonitoriu oare, mai multe lucruri despre epidemii decît în toată facultatea, de la scriitori. Am fost invitată într-o comisie de doctorat interdisciplinară la Litere pentru că teza doctorandei în filologie se intitula „Imaginarul epidemic: reprezentări istorice si metaforice ale ciumei în literatură”. Interdisciplinaritatea tezei era prima calitate a ei, fiind aflată la intersecţia între literatură, medicină, istorie, artă şi ştiinţe politice. Profilul literar al ciumei era reprezentat în texte precum Decameronul lui Boccaccio, Jurnal din Anul Ciumei și Pregătiri necesare pentru ciumă atît pentru suflet cît și pentru trup de Daniel Defoe, Logodnicii și Istoria Coloanei Infame de Alessandro Manzoni. Perspectiva alegorică, reprezentările literare ale unor „ciume” sau epidemii politice, a fost ilustrată de Camus, cu Ciuma, Caligula și Stare de asediu, Eugen Ionescu, cu Rinocerii și Jocul de-a măcelul, și bineînțeles Saramago, cu Eseu despre orbire și Eseu despre luciditate.

Tot mai multe situații din viața pe care o trăim în această epidemie pot fi apropiate de scene din literatura citată. Fuga din Milano-ul lui Manzoni de frica ciumei din 1730 descrie perfect situația de acum cîteva zile din gara centrală a aceluiași oraș. Păstrînd punctul de vedere al medicului și dascălului de medicină, notez cîteva legături dintre literatură și medicină în acest subiect, în ce fel una poate să o ajute pe alta, în ce fel una învață de la alta.

O primă observaţie e legată de atenţia cu care unii scriitori, fără pregătire medicală, descriu semiologia bolilor, mai bine uneori decît medici experimentaţi. Importanţa semiologiei în medicină e covîrșitoare și e legată de spiritul de observaţie. Medicii care văd semnele sînt mai buni decît cei care le ignoră. Scriitorii și artiștii sînt prin definiţie observatori atenţi ai lumii, pentru că e nevoie de „antene” speciale către exterior (şi interior) pentru a fi un bun scriitor. Saramago spune undeva „dacă poţi privi vezi, dacă poţi vedea, observă”. Boccacio descrie ciuma, deşi probabil nu a fost martor al ei, iar Manzoni relatează boala lui Don Rodrigo ca într-un tratat de semiologie medicală. Descrierile lui Defoe din Jurnal din Anul Ciumei sînt atît de vii şi realiste, oferă cum singur o afirmă „observaţii de folos”, începînd cu manifestările clinice, măsurile şi tratamentele impuse, încît Richard Mead, medic englez celebru, în lucrarea sa despre ciumă apărută în 1722, esențială pentru înţelegerea bolilor trasmisibile, îl foloseşte pe scriitorul Defoe ca sursă de informaţii. Trecînd în zona metaforică, societățile care văd și recunosc „semnele” sînt mai bune și mai eficiente decît cele care le ignoră, le văd tîrziu sau nu le înțeleg sensul. Regatul lui Caligula și cetatea Oranului îşi pierd capacitatea de a vedea semnele răului și se ruinează. Camus afirmă că asta se întîmplă pentru că „azi nu mai crede nimeni in semne”, probabil un fapt care alterează mult o societate. Din această perspectivă, rolul doctorului nu mai e doar acela „de a lecui“ , ci „de a descoperi, de a vedea, a descrie, a înregistra”, de a fi un bun cititor al semnelor. În acest fel doctorii și scriitorii devine la propriu, dar și metaforic, „păzitorii cetății”.

Un alt aspect care merită subliniat este cel care se referă la importanța cuvîntului în procesul îmbolnăvirii, dar și în procesul vindecării, al cuvîntului care aduce boala sau care o îndepărtează. Boccaccio vorbeşte de „limba dulce și limba otrăvită”. Manzoni scrie că „la început era cu desăvîrşire oprit să şi pomeneşti acest cuvînt”, iar în Oranul lui Camus răul nu este nici el numit. Cei care doar vorbesc de el sînt pedepsiți de la începuturi, la fel ca si cei care „văd”, într-o lume a orbilor. Pe de altă parte, tot cuvîntul sau povestea „salvează”. Poveștile pot fi formulele terapeutice colective, fapt sugerat în Decameronul lui Boccaccio.  Contează  însă şi cine ascultă („pot fi ele de folos sau pot să dăuneze după persoana care le ascultă”). Textul, povestea, se oferă aici ca logoterapie, poveştile sînt contaminante pozitiv şi literatura devine un factor de igienă și terapie. Camus afirmă „Domnia ciumei nu poate fi combătută decît prin iubire şi cuvînt”. Realitatea medicală a observat efectul devastator al depresiei și anxietăţii asupra declanșării și evoluției unor boli, dar şi cel benefic al optimismului, controlului personal şi al „stării de bine” în determinismul şi evoluţia acelorași boli. Nu e ușor de demonstrat efectul cuvintelor în declanșarea, agravarea sau ameliorarea unor boli. În ultimii 20 de ani s-au făcut studii care au dovedit interacţiunile complexe între sistemul nervos central şi sistemul imun. Efectele benefice sînt însă tranzitorii, ceea ce înseamnă că prezența cuvîntului bun trebuie să fie constantă și susținută.

O ultimă observație se referă la utilizarea limbajului medical pentru a face oamenii să înțeleagă fenomene sociale mai greu de exprimat altfel. Boala face metafora răului evidentă pentru oricine. E mai uşor să ajungi la sensibilitatea şi înţelegerea oamenilor folosind limbajul bolilor, adică apropieri cu lucruri pe care toți le înțeleg. Boccaccio vorbeşte despre „puterile purgative ale ciumei şi puterile sedative ale poveştii”, Camus afirmă depre „stat care e ciuma” şi foloseşte metafora „oraşului contaminat” pentru descrierea unei societăți alienate. Sintagma „ciuma roșie” a fost folosită de protestatarii grupurilor Rezist în marșurile anilor trecuți. Ionesco vorbeşte despre „o rană fierbinte a lumii actuale”, „o boală ciudată care bîntuie sub diferite forme”.

La Camus, Ionescu și Saramago boala îndeplinește funcţia de liant între cele două perspective, cea medicală și cea ideologică, şi toată construcţia romanelor se bazează pe transpunerea unor termeni medicali în lumea ideilor („e mai bine să previi decît să lecuiesti”, „nimic nu e cu adevărat vindecabil”). Bolile din aceste opere, molima, „rinocerita” sau „orbirea albă” sînt articulate pornind de la structura ciumei, fie că este vorba despre o preluare a simptomatologiei și a evoluției bolii sau de o prelucrare a impactului ei epidemic. Transpunerea unor termeni medicali în lumea ideologică face dimensiunea dramei mai inteligibilă, oamenii înţeleg mai bine răul unei dictaturi, dacă îl compari sau îl prezinți in termenii unei epidemii. Sper să îl înțeleagă măcar acum. Și sper să trecem de răul de azi cum am trecut și de dictatura de ieri. Cu unele sechele și cît mai puține pierderi.

Simona Rednic este medic și profesor universitar la UMF Cluj.

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!
Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.