Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte!

Radu MAGDIN
17 mai 2020
Țineți minte trei cuvinte: Criză, Premier, Președinte! jpeg

Nu e ușor, ca nervi și optimism, să observi politica românească, dacă urmărești mai multe clase politice în paralel din cluburile de bază - UE/ NATO - din care face parte România. Și asta nu pentru că politicul de peste tot nu ar avea păcate, sau caragialisme, ci pentru că rar se vede așa o autosuficiență ca la noi. Tot vizibilă e o lipsă de apetit, aproape transpartinică, cu cîteva excepții, față de perfecționare, profesionalism și predictibilitate, trei P-uri cheie dacă vrei să faci - o minimă - istorie Politică. Sigur, populismul, prostia și (atacul la) persoană sînt trei P-uri mai ușoare și mai la îndemînă politic, dar perioadele de criză, ca și cea pe care o traversăm, au alte trei P-uri care le definesc: protecție, progres, respectiv pericol. Fie oferi protecție populației, progresezi și ești văzut(ă) ca progresînd, fie ești în pericol, ca persoană publică, ca popularitate și nu numai, crizele aducînd și mișcări de stradă. 

Dar, lăsînd pe moment P-urile deoparte, e util să ne puțin la trei V-uri și trei D-uri, cu ultimele de altfel și ajungînd la motivul și argumentul de bază al acestui articol. Un Lider, cu atît mai mult unul politic, și cu atît mai mult în criză, trebuie să aibă voință, valori și viziune. Să fie puternic(ă), hotărît(ă), să creadă în ceva sau măcar să pară că are o cauză, respectiv să ofere un plan, de preferință către o destinație anume. Măcar să ne sară criza, cum ar fi sau ar veni. De asemenea, un lider nu trebuie să uite trei D macro și anume democrația (se presupune că trăim într-una, dincolo de stări de urgență sau de alertă, nu?), demnitate (umană și inter-umană) și decalogul (10 măsuri bune parcă sună mai bine ca 4, 6 sau 8, note luate de mulți din foștii și actualii mari ai zilei, la liceu sau facultate, cel puțin din perspectiva aparențelor comunicaționale). 

Alături de trinitate, și decalogul poate fi privit atît simplist (rimează sau sună bine, frate/soro!), științific („sînt studii, e mai bine să zici 3 sau 10”) sau mistico-religios, românul fiind mîndru că e român și, slavă Domnului (alt D!), și creștin. În continuare, într-o lume care vorbește des de comunicare (vs atîta vorbă) vă propun niște vorbe, poate bune, sau un pic mai bune, ca cele folosite, haotic, în prezent. Vorba aceea, dacă nici în criză nu spui „o vorbă bună”, atunci cînd?! Iată, așadar, 10 cuvinte care pot ajuta, în umila mea opinie, trecerea cu bine peste crizele care vin (cea de sănătate nu a trecut, cea economică încă nu a izbucnit masiv), ajutînd cu răbdarea populară sau mobilizarea la acțiune: 

● Plan - apropo de el și de punerea lui în aplicare, a se vedea și face apel constant la cei ce se pricep (o să rîdeți sau nu, dar toți cetățenii înțelegem „priceput”, însă nu toți pricepem „expert” sau „specialist” - asta e România Educată în 30 de ani, deci, să evităm cuvintele prea complexe și neologismele). Termenii nu trebuie abuzați, căci dacă zici mereu că ai soluții/ un plan, la un moment dat lumea va verifica dacă Împăratul e gol sau nu;

● Demnitate (fața „pozitivă” a protecționismului/ naționalismului în creștere în crize) - trebuie să trecem prin criză, dar e important să mergem cu fruntea sus. Putem: și bunicul a putut la război, și mama s-a descurcat în anii ’80 cînd făceam cu toții foamea și stăteam în frig, asta e, mergem înainte. Prin noi înșine, cum ar spune liberalii istorici, dacă ar mai trăi, nu așteptînd ce ne zic sau ce fac alții; 

● Împreună (Unitate și Comunitate) - trecem printr-o criză din care nu ne putem salva individual, trebuie - și, apropo, e plăcut și bine - să cooperăm. Cei de lîngă noi au influență directă asupra noastră și a calității vieții noastre. Nu poți fi bine dacă vecinii tăi de stradă, sat sau oraș stau rău; 

● Încredere - în sine, în mine, în tine, în fabrici, agropensiuni și uzine! Avem nevoie de încredere, de cea dată de modele, de preferință politice, dar dacă e vid, atunci să îl umplem cu exemple de afaceri, societate civilă, și individuale, de oameni și organizații care ajută sau de oameni care au reușit. Ajutorul și succesul cresc încrederea, motivează;

● Ajutor (dacă tot l-am menționat mai sus) - e normal și e drept, ca să nu folosesc mai sofisticatul legitim, să fim ajutați, dacă sîntem nevoiași în criză. Respectiv să ajutăm, dacă putem. Omul sfințește locul, iar dacă locul sărăcește, haideți să ajutăm pe cei care au nevoie, dacă nu putem imediat să îl îmbogățim - vom fi astfel o țară mai de Doamne ajută, mai solidară;   

● Reușită - frumoasă e țara noastră, reușita e a voastră! Vrei o țară ca afară? Hopa sus, nu sta pe bară. O criză e reușită dacă reușim cu toții să trecem cu bine de ea, nu dacă ne împărțim social în oameni grași și oameni slabi (aviz 2010!), în oameni răi și oameni buni. Apropo, și afară e coronavirus, și e criză, deci, să ne calmăm, corona nu e „reușita” noastră; 

● Construcție - e plăcută de toți și e dorită; e clar mai bună decît producție, care sună fie prea economic, fie a exploatare (și abia așteaptă unii comunism 2.0 și „pa UE!”, dacă nu sîntem atenți). A construi duce gîndul la temelia unei case, la familie, afacere etc. În context, Recovery Plan de care vorbește lumea, parcă sună mai bine reconstrucție decît recuperare, nu? Mai puțin dacă ne rupem picioarele economic, desigur, în 2020. Restart e ok, corporatist vorbind, dar e ca la telecomanda tv, închis-deschis, alb și negru, or crizele au nuanțe;

● Putere/ Putință - Dorință să fie, de ieșit din criză, în primul rînd, dar parcă și putința e bună. Puterea e dorită, putința e necesară, ca lider politic sau de business. Să avem așadar putere și voință să trecem prin ani grei împreună. Dacă nu, ce să zicem? Ca de obicei, n-ai cu cine, atîta s-a putut; 

● Obstacol - nici o viață fără crize, nici o poveste fără obstacol, dacă nu și fără un vinovat sau un personaj negativ. Însă Harap Albii și Ilenele Cosînzene care ne-au condus, sau ne conduc, e bine să ne și treacă obstacolul, nu doar să ni-l arate și după să se opintească în el;

● Omenie - aș fi scris onoare, dar era prea mult, nu prea se practică, așa că nu vrem să șocăm oamenii tocmai acum, în criză, cu așa ceva. Oameni sîntem, nu? Iar omenia și percepția ei contează, de exemplu, atunci cînd iei măsuri dure e bine să nu pară că nu îți pasă. Sau, formulînd pozitiv, e bine să îți pese. Să fie bine, să nu fie rău, la toată lumea.

Riscul clasei noastre politice, și în special riscul conducatorilor zilei (dincolo de „Ah, vin Alegerile, și în Anul 2020”- 3A!), e că, dincolo de „norocul” politic clasic la noi („opoziția e și mai slabă”), trăim într-o epocă în care țările și regiunile sînt văzute ca piese într-un joc mai mare, al marilor puteri, deci se pot juca și alții cu agenda ta publică, îți pot grăbi sau mări ca imagine greșelile, sau ți le pot folosi pentru a te faulta într-o lume în care resursele sînt mai limitate. Și, apropo de limite, comunicarea de dragul vorbei fără limite, fără precizie, și cu aruncatul unor cuvinte dure pe piață (gen „austeritate”, care a traumatizat România 2010-2012) e o greșeală. E slabă speranța că lucrurile, și mai ales cuvintele cu încărcătură, se uită în ping-pong-ul zilnic „am spus, m-am răzgîndit, iar am zis ceva, dar nu e așa, vedem puțin mai încolo”. Ei bine, acest stil care ignoră bazele comunicării politice s-ar putea să dea naștere la ștampile care îi vor costa atît pe liderii noștri, cît și țara și pe noi ca cetățeni. Deci, atenție la cuvinte.

Lipsa de talent politic momentan (și lipsa de interes pentru perfecționare dincolo de pachetul nativ și cel educațional), ca joc putere-opoziție, nu înseamnă că lucrurile nu pot degenera pe viitor. Există un risc real în crize, ca în lipsa unei cîrmuiri înțelepte, să apară - sau să fie produse extern, cu migală - mișcări extremiste și populiste, care să țină România și mai blocată decizional și strategic decît am văzut-o în ultimii ani, precum și mai consumată nervos și divizată. Există un risc real, dovedit istoric, de populism și naționalism frustrat, dacă locul său nu e luat de patriotism inteligent, în pas cu lumea și în legătură cu ea. Problema cînd zilnic, săptămînal și lunar joci ping-pong, e că poate vin la un moment dat la tine jucătorii de tenis, și au racheta mai mare, și pierzi; asta e, vorba populară, așa e în tenis. Deci, să ne Pregătim, la Propriu, și, ca un ultim P, să fim (mai) Profesioniști, dragi lideri, din putere și opoziție. Nu vă mirați altfel că sînteți uzați și/ sau ștampilați, și ulterior schimbați, rapid. 

Conform înțelepciunii proverbiale și subtilității francezului, a bon entendeur salut, așadar: țineți minte trei cuvinte - Criză, Premier, Președinte! Vremea sloganelor goale a trecut, puneți-vă centurile, criza e România Noului Normal. România Normală nu am mai prins-o din decembrie pîna în martie, căci am fost ocupați cu anticipatele, care, ca mai orice în clasa noastră politică, s-au amînat. Vorba aceea dragă factorului politic, mereu axat pe prezent și niciodată pregătind viitorul, care, surpriză, ne surprinde nepregătiți: „vorbim!”. Măcar să facem asta cum trebuie.

Radu Magdin este analist politic global și un pasionat de comunicare.

Un pahar cu apă jpeg
Un pahar cu apă
Pășește afară din deșertul lumii. Nu-ți trebuie decît curaj.
Virusul ca metaforă jpeg
Virusul ca metaforă
Alienarea era un sentiment real al vieții. Însă în zilele noastre nu mai poate fi așa. În extazul comunicării, subiectul se contopește cu obiectul, interiorul cu exteriorul, toată lumea este conectată organic cu toată lumea și cu toate.
Alergînd pe sloiuri de gheață jpeg
Alergînd pe sloiuri de gheață
De cînd cu pandemia asta nenorocită, ne amînăm și respiratul. Ne-am pierdut chipul în spatele măștilor albe. Nu mai știm cine sîntem. Îmbrățișările, libertatea și rîsul cu prietenii au fost amînate și ele.
Reflecții din izolare jpeg
Reflecții din izolare
Starea de anxietate este crescută și este firesc să fie așa, sunt multe necunoscute, iar predictibilitatea vieții ce părea că o avem a dispărut.
Nu pot să respect nefericirea jpeg
Nu pot să respect nefericirea
Nu înțeleg sentimentul de cușcă, de colivie, pe care îl trăiesc, nu pot pricepe starea mea de privare de libertate.
Pandemia și igiena mentală  O tentativă de discreditare a Realității jpeg
Pandemia și igiena mentală. O tentativă de discreditare a Realității
Constat, cu ocazia acestei pandemii, pentru a nu știu cîta oară, cît de mult și cît de profund  contactul prelungit, neîntrerupt, cu Realitatea dăunează sănătății mentale.
Insule în derivă jpeg
Insule în derivă
Neîncrederea mea a fost construită cu grijă, an după an, vîrstă după vîrstă, decret după decret.
Gînduri post pandemie: părăsim orașele! jpeg
Gînduri post-pandemie: părăsim orașele!
Astăzi trăim o pandemie similară ca simptomatologie, impact și măsuri adoptate cu ciuma pulmonară, iar orașul ne riscă viața în loc să ne apere.
Micro granturi pentru artiștii independenți jpeg
Micro-granturi pentru artiștii independenți
Micro-granturile ADFRSurvival se adresează talentelor emergente și actorilor independenți.
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică jpeg
La fel de izolată ca înainte, dar mai empatică
Am înţeles că tuturor ne e greu, dar şi că unora dintre noi le e mai greu să accepte asta.
Karma e karma, neh? jpeg
Karma e karma, neh?
Creația se naște de multe ori din suferință, dintr-o fractură a spiritului.
Ce n am înțeles încă despre pandemie? jpeg
Ce n-am înțeles încă despre pandemie?
În acest mecanism hipercomplex tulburat de pandemie, ajungem să trăim reactiv.
New York, stare de urgență jpeg
New York, stare de urgență
În New York, lumea nu a respectat izolarea în totalitate. Dacă s-ar fi luat măsuri mai devreme, poate nu s-ar fi ajuns aici. Există mai multe focare. Momentan, cel mai mare e în Queens.
În oglindă jpeg
În oglindă
Cît de ușor este să stai la adăpost, între cei patru pereți ai tăi și să critici pe toată lumea.
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX lea jpeg
Sfaturi pentru epidemie din secolul al XIX-lea
Amintindu-mi că în manual se regăsește și o lecție referitoare la epidemii și boli contagioase, m-am gîndit să împărtășesc cititorilor normele de comportament recomdandate à cette époque-là pentru a putea controla în mod corespunzătoar astfel de momente dificile, în măsura în care era posibil, în condițiile date.
Intimitatea în vremea pandemiei jpeg
Intimitatea în vremea pandemiei
Închiși între patru pereți și cu măsuri de distanțare socială impuse de autorități, cum ne mai raportăm astăzi la intimitate? Nu ne mai ținem de mînă, nu ne mai îmbrățișăm. Nu ne mai spunem că o să fie bine, pentru că nu știm, de fapt, cum o să fie. Ne sunăm prietenii și părinții și vorbim mult.
Să vorbim despre moarte jpeg
Să vorbim despre moarte
Frica de moarte se află în centrul tuturor activităților noastre și este sursa angoasei noastre existențiale.
Primăvara disperării noastre jpeg
Primăvara disperării noastre
Nu sînt împăcată cu perioada asta. Nu sînt senină și nu sînt deloc zen. Nu am confortul psihic pentru a fi așa.
Paradoxul liniștii jpeg
Paradoxul liniștii
Dacă am mizat pe convingerea că serviciul sau produsul nostru va beneficia de interes necondiționat (și neîntrerupt!), fără a ne pune problema existenței noastre și în condiții precare, sau dacă am știut că jobul nostru tinde să iasă din sfera importanței în viitorul previzibil, însă am sperat fără temei că acest viitor este un concept prea îndepărtat pentru a-l scoate din abstract, atunci sîntem de vinovați pentru ceea ce trăim astăzi.
Ceea ce nu ne omoară ne sperie jpeg
Ceea ce nu ne omoară ne sperie
Principiul psihologic care ne face să ne temem de gripa porcină, de gripa aviară sau de COVID-19, dar nu de gripa comună, se cheamă „frica de pericole care sperie“.
The Kids Are Alright jpeg
The Kids Are Alright
Tranziția de la „de toate” la „nimic” în timp atît de scurt este șocantă, te face să anticipezi și să te ambalezi.
„Este de dorit să nu ajungem în situația de a improviza cu mîinile goale“ – dialog cu Natalia PĂTRAȘCU, medic cardiolog jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor jpeg
Epidemia în vremea dezastrelor
De cîtva timp trăim în epoca fenomenelor care afectează profund mase de oameni care, de cele mai multe ori, nu au nici o vină în declanșarea lor.
Eternitate şi răgaz jpeg
Eternitate şi răgaz
Fiecare are din nou ceva preţios de aşteptat. Un semn bun, o speranţă, un telefon de la iubitul sau iubita de acum două decenii.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.