Bluesul Cupei Mondiale

Jorge G. CASTAÑEDA
Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Bluesul Cupei Mondiale jpeg

Opinia general acceptată în America Latină este că o combinaţie de dezvoltare economică, democraţie reprezentativă şi creştere a clasei de mijloc a atras regiunea într-o capcană, în care aşteptările cetăţenilor cresc mai repede decît capacitatea guvernelor de a le satisface. O clasă de mijloc frustrată, împreună cu „sectoarele tradiţionale“, organizează demonstraţii şi revolte şi votează împotriva guvernelor indiferente. Cu toate acestea, puţini s-au aşteptat ca valul de frustrare să-l pericliteze pe cel mai competent preşedinte din America Latină, Juan Manuel Santos al Columbiei, sau să afecteze una din tradiţiile ei cele mai respectate, fotbalul brazilian.

Santos a guvernat Columbia, îndrăzneţ şi eficient, timp de patru ani. Nu numai că a ratificat un acord de liber schimb cu Statele Unite şi a adus în discuţie încălcările drepturilor omului ale fostelor guvernări, dar nici nu s-a lăsat abătut de la îndeplinirea unor reforme importante, în pofida protestelor de amploare ale studenţilor, profesorilor, ţăranilor şi oamenilor de afaceri, din ultimul an. Deşi economia nu a crescut suficient de rapid pentru a satisface nevoile ţării, evoluţia ei a fost superioară multor altora din regiune.

Dar, cel mai important, Santos şi-a pus în joc capitalul politic pentru a negocia pacea şi dezarmarea Forţelor Armate Revoluţionare ale Columbiei (FARC) – puternicul grup de gherilă (numit adesea şi mişcarea „narco-gherila“) care a răscolit ţara timp de patru decenii. În vreme ce, de la începerea tratativelor de pace, acum trei ani, în Cuba, s-au făcut unele progrese, negocierile au avansat încet, oferindu-le unor oponenţi precum Álvaro Uribe, predecesorul lui Santo, suficient timp pentru a mobiliza opinia publică împotriva tratativelor.

Profitînd de vasta opoziţie faţă de amnistierea liderilor FARC – o concesie esenţială pentru încheierea unui acord –, rivalii lui Santos au transformat primul tur electoral într-un referendum cu privire la negocieri. Santos a pierdut cu aproape cinci procente.

Columbienii erau speriaţi şi s-au răzbunat pe Santos. Care şi-a revenit în al doilea tur, dar a cîştigat cu un procent mult mai mic decît s-ar fi aşteptat cineva cu şase luni în urmă.

Şi brazilienii sînt speriaţi şi îşi canalizează furia împotriva Partidului Muncitoresc aflat la putere, care foloseşte Campionatul Mondial de Fotbal în desfăşurare şi perspectiva Jocurilor Olimpice din 2016 ca simboluri importante ale guvernării. După startul Campionatului, la începutul acestei luni, preşedinta Dilma Rousseff, care va candida din nou în octombrie, a scăzut, treptat în sondaje.

Preşedinţii Partidului Muncitoresc – mai întîi Luiz Inácio Lula da Siva, apoi Rousseff – au crezut că găzduirea celor mai importante două evenimente sportive ale lumii, în decursul unei perioade de doi ani, va marca prezenţa Braziliei ca putere mondială în creştere şi va reprezenta participarea ţării la „balul debutanţilor“. Şi a fost o logică sănătoasă, chiar dacă uşor arogantă; căci numai două ţări – Mexic (1968-1970) şi Germania (1972-1974) – au mai găzduit, în decursul a doi ani, Jocurile Olimpice şi Cupa Mondială deopotrivă.

Dar creşterea Braziliei nu era atît de sigură pe cît păreau să creadă liderii ei. În 2011, economia s-a împotmolit, iar de atunci producţia e în continuă stagnare. Creşterea segmentului inferior al clasei de mijloc – care a sporit cu zeci de milioane de oameni, în ultimii ani – s-a oprit şi datoria de consum a explodat.

Chiar şi preţurile în creştere ale mărfurilor, susţinute de cererea puternică a Chinei, au devenit problematice, iar speranţa modificării termenilor de schimb creează o incertitudine semnificativă. Şi fireşte că, odată cu încetinirea creşterii PIB-ului Chinei şi Indiei, au scăzut şi achiziţiile de materii prime din Brazilia, ale acestor ţări.

Convingerea brazilienilor că propria ţară se îndreaptă spre o prosperitate durabilă a fost zdruncinată – şi o învinovăţesc pe Rousseff. În iunie anul trecut, o creştere mică a tarifelor de transport în comun din Sao Paulo a provocat un val de proteste în întreaga ţară; cetăţenii sînt revoltaţi de proasta calitate a serviciilor publice, furnizate de un guvern care înregistrează cele mai ridicate impozite din America Latină. În acest context, protestatarii au criticat decizia guvernului de a cheltui miliarde de dolari pentru infrastructura Cupei Mondiale, incluzînd stadioane, hoteluri şi aeroporturi.

În urmă cu cîţiva ani, o mare parte a brazilienilor susţineau găzduirea Cupei Mondiale în ţara lor. Pînă în luna mai a acestui an, numărul susţinătorilor s-a înjumătăţit – o scădere uimitoare pentru unii dintre cei mai entuziaşti microbişti din lume –, fenomen însoţit de proteste restrînse, dar violente, în toată ţară. Oponenţii lui Rousseff vor ca protestele să perturbe meciurile, dăunînd astfel imaginii Braziliei în lume; unii dintre ei speră chiar ca echipa braziliană să piardă.

Ceea ce nu ar fi bine pentru ţară. Oricît de frustraţi s-ar simţi cei din segmentul inferior al clasei de mijloc, reuşita Cupei Mondiale reprezintă alegerea lor cea mai bună. De asemenea, contrar părerilor susţinătorilor lui Uribe, realegerea lui Santos şi continuarea tratativelor de pace cu FARC reprezintă exact ceea ce-i trebuie Columbiei în acest moment. Cu cît numărul cetăţenilor care înţeleg şi susţin toate acestea va creşte, cu atît mai mari vor fi şansele de reuşită ale ţării.

Această stare de incertitudine reflectă foarte bine ceea ce se întîmplă în Brazilia, în Columbia şi, de asemenea, în cea mai mare parte a Americii Latine. Creşterea economică lentă şi aşteptările mari au plasat regiunea într-o depresiune adîncă, din care nimeni nu mai ştie cum să iasă; iar cetăţenilor şi liderilor deopotrivă nu le rămîne decît să aştepte, să privească şi să spere. 

Jorge G. Castañeda, fost ministru de Externe al Mexicului (2000-2003), este profesor de ştiinţe politice şi de studii latino-americane şi caraibe la Universitatea New York.

©Project Syndicate, 2014
www.project-syndicate.org 

traducere de Matei PLEŞU 

1025 21 Iamandi jpg
Business as usual
Poate că britanicii, spre deosebire de alte nații mai versatile, mai cameleonice, au exercițiul normalului.
VJ jpg
La aniversară. Valeriu Jereghi în spațiul filmului european
Creator a 19 filme ca regizor, 21 și ca scenarist, opt ca director de imagine și unul ca producător, a fost și actor în patru filme.
1014 23 jpg
„Probabil cel mai aşteptat album rap din ultimii zece ani” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu PHUNK B –
Prima mea casetă de hip-hop românesc a fost Familiarizează-te de la La Familia, în 2001, septembrie, de ziua mea, la 7 ani.
p 21 WC jpg
Digital și analogic
Dincolo de sensul intrinsec al unui cuvînt sau al unei expresii, mai există unul, extrinsec, care rezultă din relația acestora cu contextul.
1013 23 Miru fotosoto jpg
„De ce iubim femeile MCs” (II) – G.P. VOLCEANOV în dialog cu MIRU
„Mi-ar plăcea măcar la Conservator, fiind de specialitate, să fie o materie legată de rap.”
image png
Trasul de șireturi
Dar nici cel din urmă nu se oprește vreodată din citit. Nu va declara niciodată că nu mai are nevoie de cărți.
1010 22 coperta jpg
image png
Hoțul de timp
Ei se fortifică în interiorul iluziei de a „avea în mînă accelerarea sau încetinirea călătoriilor la graniță, nu cea geografică, ci cea a veșniciei”
image png
Solidaritatea de aparență
Grație coincidenței onomastice, își însușise fără jenă „faptele de vitejie” ale acestui fotbalist sîrb; și-i mersese de minune pînă să fie descoperit.
image png
Iarna pe uliță
Psihic, însă... mi se pare că e invers.
image png
Privirea ca formă de gîndire în arta lui Marin Gherasim
Preocupările teoretice ale pictorului se manifestă de timpuriu.
p 21 Heinrich B”ll jpg
Dragostea tăiată la montaj. Heinrich Böll despre doliul Germaniei
Dar nu la asta se gîndea Heinrich acum: el se gîndea la speranța care luminase o clipă chipul mamei, numai o singură clipă, dar știa că o clipă înseamnă mult.
index jpeg 7 webp
Ce a căzut, de fapt, în 1989?
Ce nu știm este dacă această situație va dura. Experiența ne arată că omul nu poate trăi fără narative și că istoria la un moment dat se repetă.
pata umana jpg
Pata umană. Despre intoleranță și mizantropie
„Ignoranța nu este un vid, este un preaplin de scenarii și de certitudini.”
p 23 jpg
p 22 Dimitrie Cantemir WC jpg
Cantemir – confluenţe culturale şi aculturaţie
Cel care făcea această observaţie vorbea în bună cunoştință de cauză, sugerînd una din componentele procesului de aculturaţie.
p 22 jpg
Întotdeauna tu, niciodată eu sau despre violența invizibilă
Termenul de „violență psihologică” este intrat de puțini ani în vocabularul colectiv și conștientizat ca fenomen care se petrece și la care am fost și sîntem expuși fără a ne da seama.
987 23 Volceanov jpg
„De ce iubim femeile MCs” – G.P. VOLCEANOV în dialog cu GANI (partea I) –
Cel mai important e să fii true şi pasionat pînă la capăt.
982 22 Lepenies jpg
Muncă intelectuală
Munca intelectuală a lui Martus/Spoerhase e o carte foarte interesantă și plină de învățăminte.
p 23 jpg
În aerul firav al Globului
Ce lecție transfiguratoare despre puterea teatrului este acest spectacol! Și totuși, care Ioana? Ioana pitit/ă în fiecare din noi, care-și dorește să fie ascultat/ă, recunoscut/ă și acceptat/ă. Nimic mai simplu.
980 21 Badescu jpeg
Copel Moscu și jocul de-a realitatea
Filmele lui Moscu sînt documentare ale unei lumi ascunse, a unei alter-realități adevărate, care există, dar nu este într-un mod de la sine înțeles, adică prin însuși faptul de a fi, observată și băgată în seamă.
index jpeg 4 webp
Pe scurt, despre iluzia schimbării
Cădem de acord că aceste vremuri trecute erau frumoase atît pentru fete, cît și pentru băieți.
index jpeg 2 webp
Cu iubirea în minte, cu mintea în iubire
Cînd, la rîndul nostru, iubim o anumită persoană, această iubire se poate extinde la un obiect care i-a fost drag, poate deveni o colecție de obiecte iubite de acel om sau o pasiune pentru un anumit domeniu.
Robert Harron and Gertrude Norman in The Tender Hearted Boy (1913) (cropped) jpg
Iubire "all inclusive” sau prietenie?
Ceilalți, care își investesc energia în mai multe relații, în mai multe preocupări, au de-a face cu limitele, distanța, absența și iubirea neîmpărtășită toată viața.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.