Cum ai defini culorile dacă nu le-ai putea vedea? Îmi amintesc o scenă dintr-un film italian de demult, în care un tînăr o învăța pe iubita lui, nevăzătoare, cum se simt culorile. Albul e mirosul aerului dimineața, în zori. Atingerea ușoară a rufelor înșirate pe sîrmă, cînd ieși puțin în curte. Gustul laptelui cu spumă, băut din căni mari. Verdele e viață. E un drum prin pădure. Sau o rostogolire pe iarbă. Albastrul e mereu deasupra noastră și departe, în zare. E în privirea unor oameni și în valurile cu care marea ne cuprinde picioarele. Roșu e inima ta, care bate mai repede sau mai lent, după suflet. Și dragoste, mereu dragoste.
Ne-am obișnuit să citim, dacă sîntem atenți, emoțiile pe fețele și în comportamentele oamenilor, chiar dacă vorbele lor ne spun, de multe ori, altceva. Cei care suferă de anumite tulburări, cum ar fi cele din spectrul autist, nu au capacitatea înnăscută de a face asta. Și, atunci, învață de mici să interpreteze expresiile microfaciale ale celor din jur pentru a le înțelege starea. Mușchii gurii și ridurile ochilor trădează bucuria, privirea pierdută și colțurile buzelor în jos sînt semne de tristețe, încordarea și sprîncenele apropiate, avertizare de furie. De la cele șase emoții de bază, universale, identificate de Paul Eckman în anii `70 (bucurie, tristețe, frică, furie, uimire, dezgust - cu disprețul adăugat ceva mai tîziu) s-a ajuns, în prezent, la un cerc de nuanțe experimentate, și ele, gradual, amestecat. Pentru deslușirea lor e nevoie de ceva mai mult decît de atenție: de o doză generoasă de păsare.
Ultima perioadă ne-a obligat pe toți să ne limităm, de cele mai multe ori, la comunicarea în scris sau la telefon cu cei apropiați. Canalul dintre emițător și receptor a fost astfel perturbat, sărăcit de anumite inflexiuni ale vocii, moduri de a privi sau feluri de a puncta cuvintele cu gesturi. Stările celorlați au devenit mai dificil de citit și ne-am opintit în neînțelegeri de tot felul.
Nu știu dacă, după ce ieșim încet-încet din casă, va fi nevoie să reînvățăm un alfabet al culorilor sau al microexpresiilor. Dar tare greu ne va fi fără un pic de păsare.
