…Se apropie vacanţa forţată: Guvernul ne trimite acasă, nu ne plăteşte, dar zice că noi o să facem materia. Care materie? Pare-mi-se că, de la un timp, parcurgerea materiei e cel mai puţin important lucru. Poţi să nu vii la ore, sau să vii şi să nu faci nimic, dar tragi matale trei activităţi literar-artistice cu elevii, şi păcatele ţi se prescriu. Sau îţi faci dosare beton care să arate la cîte cursuri de perfecţionare ai participat (exemplu: cursuri de mentor, meseria de mentor se învaţă în ziua de azi, ca să nu mai zic de cursul de managementul grupului educabililor sau psihologia pisicuţelor de rasă puse faţă în faţă cu un tsunami – hai, că aici am exagerat) şi, iarăşi, nu mai contează ce (nu) faci la ore. Deci: ce materie, domnu’ prim-ministru? Despre ce materie vorbim, cînd toţi urlă să nu-i mai chinuim aşa pe copii cu materia noastră prea multă, prea fadă, prea de tot? Păi, chiar acest domn (prim-ministru), ministru peste toate cele ce sînt şi toate cele ce vor fi, a zis că fetiţa lui cară prea multe-n ghiozdănel: de ce atunci mai vrea domnia sa să facem toată materia? Nu-i mai bine mai puţină (că şi-aşa nu serveşte la nimic; doar domnul preşedinte a zis că n-a fost un elev eminent şi uite ce bine-a ajuns)? Nu mai bine un cîntec vesel să cîntăm? (De bucurie că ni se smulg bani din salarii şi, astfel, contribuim la bunăstarea ţării.) Serios, mai crede cineva, în 2010, în Europa, că oameni care n-au dormit nopţi ca să înveţe (pentru că le-a plăcut, pentru că au crezut că din munca asta a lor va creşte un bine suficient de mare cît să le ajungă şi altora), mai crede cineva că aceşti oameni vor fi bucuroşi că recompensa lor (pentru o muncă destul de susţinută, nu e laudă deşartă) e să fie minţiţi că le vor creşte salariile şi apoi acelea se vor micşora? Mai crede cineva că, atunci cînd (după douăzeci de ani de la morţile nejustificate din decembrie ’89) nici măcar nu s-a putut organiza un program decent de lucru în şcoli, aceşti oameni mai acordă vreun credit infecţiilor care se numesc (pompos şi găunos) politicieni? Poate vreunul dintre aceşti oameni muncitori să rămînă indiferent la faptul că un „profesor de la «Spiru Haret»“ a pus unsprezece mii de note într-o zi? Păi, cînd ştiu cît mă chinui eu ca să pun o notă (ca să n-o greşesc), poate cineva să vină să-mi spună că pune 11.000 (unsprezece mii) de note într-o zi? Unsprezece mii de nenorocite de note într-o singură nenorocită de zi? Adică, noi sîntem proşti cu toţii? (Şi asta după ce ne-au minţit ca nişte vulpi răutăcioase că se va face ordine în privinţa acestor aşa-zise „facultăţi particulare“, fabrici de scos absolvenţi de master şi chiar doctori inculţi, inepţi şi incapabili să scrie corect româneşte; semidocţi, în cel mai bun caz. Vă daţi seama care-i cel mai bun caz? Dar Fabrica de Diplome merge înainte şi creează, cu maxim succes, taman „Omul Nou“ al lui Ceauşescu. Sub ochii lor nepăsători.)

N-am văzut, în toată campania asta electorală (care, slavă Cerului, a trecut; păcat că vin altele), nici un candidat care să-mi spună clar şi răspicat ce va face el ca să-mi fie mie mai bine. N-am văzut pe nici unul care să vorbească despre cum va face ca elevi de clasa a VII-a să nu mai ajungă în comă alcoolică, sau să moară din cauza drogurilor vîrîte prosteşte în venă? Cum o să facă pentru ca toţi aceşti puşti prostuţi să înceapă să aprecieze învăţătura şi cărţile? Cum o să facă să nu mai vezi copii fumînd pe stradă, deşi toată lumea ştie că este o lege în acest sens? Cum faceţi, bre, să le daţi o şansă acestor copii, alta decît să fugă de-aici cu toată viteza şi fără a privi înapoi (altminteri decît cu multă mînie)? Chiar nu-nţelege nici unul că tot scandalul voturilor măsluite (care s-au dovedit a fi repartizate destul de egal în cele două tabere) nu face decît să-i mai coboare o treaptă în ochii mulţimii (care mai are doar atîtica pînă să erupă, pînă să explodeze)? Chiar nu se văd pe ei, ce jos au ajuns?

Au venit în toi de noapte hoţii la un vecin şi i-au furat din curte nişte maşinării agricole pe care omul le vinde ca să-şi cîştige existenţa. Primul lucru pe care l-au spus poliţiştii a fost că ar trebui să-i dea amendă (lui, vecinului meu): pentru că n-are sistem de alarmă. Apoi au mai spus că hoţi ca la noi în orăşel – mai rar. Că avem hoţi profesionişti, buni în meseria lor.

Hmmm... Lu’ tata i-au furat porumbeii de două ori, a doua oară acum, de curînd. Mie mi-au intrat în casă şi mi-au furat găina îngheţată din frigider, iar altă dată mi-au spart geamurile cu pietroaie mari cît ouăle de struţ – ziua-n amiaza mare (vorba idiotului mai sus menţionat: dacă nu vrei, îţi spargem geamurile). Nici unul din aceste cazuri nu a fost rezolvat de poliţişti. Vecinul meu le-a spus: bine, domnilor, faceţi atunci un ţarc şi băgaţi-i în el pe toţi ăştia care se încăpăţînează şi nu vor să fure. Eeei, sînteţi dvs. prea radical, i-a răspuns Poliţistul-Ştie-Tot şi Nu Rezolvă-Nimic. Bunul-simţ a învins, totuşi, legea (făcută de hoţi, pentru hoţi) şi vecinul meu nu a fost amendat pentru că nu avea sistem de alarmă: au fost mulţumiţi cu pierderea pe care deja o suferise. Ei, bine: mi-a spus vreunul dintre candidaţi cum anume o să rezolve el asemenea probleme? Cum o să facă să nu mai aud pitecantropii subdezvoltaţi la creieraş răcnind în gura mare pe stradă, în urechea mea şi-a ta, singurul cuvînt pe care-l ştiu şi pe care, pesemne, îl pot pronunţa? Nu! Ei au avut de vizionat filmuleţe (mai mult sau mai puţin preparate), au avut de sancţionat verbal moguli şi fraţi, şi unchi, şi soţii, şi soacre de adversari politici (doar verbal! doar din gură zicem, legea n-o aplicăm niciodată; iar cînd, totuşi, o aplicăm, tergiversăm, tergiversăm). Au avut ironii de împărţit şi minciuni la kilogram. Nu cred că o să-mi fie mai bine, dar cred că o să-mi fie mai rău. Cred că legea nu se va aplica în această ţară (întîi de toate) distrusă psihic şi falimentată moral, nu se va aplica legea aşa cum trebuie nici în următorii cinci ani.

Marian TETIVA