Fum negru se ridică din fabrica de o­tra­vă de la marginea oraşului. Fumul plu­teşte în aerul rece şi străluceşte în lumina al­bă a lunii. Această fabrică este singurul mo­tiv de mîndrie pentru locuitorii din oraş. Pe gardul fabricii este scrijelit uşor stîn­gaci: Strada Victoriei, nr. 13. Nu-s si­gur de ce i se spune strada Victoriei, dar ştiu că e în sectorul 13, cel mai murdar sec­tor. Şi fabrica, aflîndu-se la nr. 13, si­gur că vă duce cu gîndul la ceva morbid, nu-i aşa?

Oraşul e împărţit în două mari zone: cea a bogaţilor şi cea a săracilor, limita fiind marcată de un rîu ce constituie prin­ci­pala sursă de apă pentru cei săraci. Toa­te reziduurile, inclusiv cele de la fabrică, se varsă în rîu.

Pe străzile distruse se poate observa un ambuteiaj de toată frumuseţea... dar ni­mă­nui nu-i pasă. Lipsa poliţiştilor îi fac pe hoţi să atace frecvent, brutal, fără milă. Prin tufişurile decolorate de la periferie se tî­răsc tot felul de animale mutante ce nu ezi­tă să îi atace pe bieţii pietoni. Aceasta este doar o umbră a oraşului ce odată era nu­mit Micul Paris şi nu va mai fi nicio­da­tă ce-a fost.

 

Alex PANĂ, clasa a VI-a, Şcoala Euro­peană, Bucureşti