Într-un articol precedent din Dilema veche, am arătat că politica editorială a Radiodifuziunii în timpul campaniei electorale din 1946 este greu de reconstituit din documentele de arhivă ale Radio-Jurnalelor. Motivul e simplu: textele radiojurnalelor nu s-au păstrat, cu o singură excepție. În dosarele de emisiuni există mai multe texte (în limba română) ale Jurnalului în limba bulgară, difuzat zilnic, de luni pînă duminică, de la ora 9.00 la 9.05. Este cea mai veche piesă de arhivă cît de cît completă, în limba română, din ceea ce radioul, începînd cu anii ‘30, transmitea ca emisiune de news and current affairs, cum i s-ar spune astăzi. În cele ce urmează, voi descrie pe scurt textele Jurnalului în limba bulgară.

Jurnalul se deschide sau include de obicei o știre politică sau mai multe din Bulgaria sau care implică Bulgaria, dar apoi difuzează, de la caz la caz, o scurtă revistă a presei din România și relatează principalele evenimente politice din România. În acea perioadă, exista un raport de emisie zilnic, pe care îl semnau directorii radioului, iar un monitor descria, tot zilnic, cum a decurs emisia, inclusiv dacă un crainic se bîlbîia pe post sau nu respecta litera textului pe care trebuia să îl citească. În aceste condiții, este evident că Jurnalul bulgar are aprobarea editorială a conducerii radioului, la fel ca și celelalte jurnale în limba rusă sau maghiară, astfel că scripturile care au supraviețuit pot contribui semnificativ la conturarea atitudinii editoriale față de unele evenimente majore din timpul campaniei. Este posibil ca ştirile şi unele fragmente de revista presei să fi fost preluate din cele trei radiojurnale zilnice în limba română, de la orele 7.00, 14.00 sau 22.00.

Prima ediţie a Jurnalului în limba bulgară este menţionată într-un program de radio vineri, 22 februarie 1946. Cele mai vechi texte-martor în limba română păstrate în arhiva Jurnalului sînt din iunie, cînd campania electorală era în plină desfăşurare. Suficient însă pentru a surprinde unul dintre momentele culminante ale campaniei, şi anume dezbaterile şi adoptarea legii electorale. Sînt, desigur, şi alte momente ale anului politic 1946 încărcate de semnificaţie electorală (procesele de la Tribunalele Poporului, „demascările organizaţiilor teroriste”, violenţele de la Cluj-Napoca, violenţele şi intimidările din diferite localităţi ale ţării etc.), dar toate par să culmineze cu adoptarea legii electorale, cînd şi crainicii Jurnalului încep să adopte discursul partizan prezent deja în emisiuni precum Momentul Justiţiei Poporului

Perioada acoperită de Jurnalul în limba bulgară este vara anului 1946, cînd toţi actorii politici se aşteptau ca alegerile să aibă loc în septembrie. Este partea cea mai fierbinte a campaniei. Pe unul dintre documente, un responsabil al radioului scrie să i se transmită unui anume domn Gheorghi Pauncev rugămintea să nu mai depăşească cele cinci minute ale emisiunii. În „Rapoartele de emisie” păstrate în arhivă este semnalată deseori depăşirea timpului alocat Jurnalului în limba bulgară, aceasta probabil şi pentru că, pînă la ora 13.00, cînd începea calupul de prînz, programul de emisie se suspenda, și deci după Jurnal… nu mai urma nici o emisiune. Un alt document conţine anunţarea unei conferinţe despre Gheorghi Dimitrov a aceluiaşi domn Pauncev, conferinţă difuzată la Ora Bulgariei. Autorul e prezentat ca fiind ataşatul de presă al legaţiei Bulgariei la Bucureşti, şi este posibil ca el să fie, ca și colaboratori extern, unul dintre redactorii Jurnalului în limba bulgară.

Cîteva considerații și exemple privind evoluţia atitudinii “urnalului... faţă de campania electorală: știrile despre PCR şi aliaţii săi sînt net dominante, în vreme ce ştirile despre opoziţie sînt majoritar negative. Gheorghiu-Dej este de departe cel mai des citat personaj politic comunist la Radio România, ceea ce e semnificativ pentru influenţa concretă pe care o avea în partid, în pofida aprecierilor că Ana Pauker şi cercul din jurul ei ar fi condus formaţiunea din umbră. În Jurnalul din 9 iulie, discursul lui Gheorghiu-Dej ocupă jumătate din spaţiul de emisie. În ansamblu, pe perioada verii (lunile iunie, iulie, august), distribuţia ştirilor pe categorii - pozitive, neutre şi negative - arată ca în tabelul de mai jos. I-am ales pe cei trei mari actori implicaţi în alegeri, coaliţia de guvernămînt, opoziţia şi regele, la coaliţie incluzînd şi guvernul. Sînt incluse în contabilitate şi citările din ziarele de partid, Scînteia, Dreptatea, Liberalul, Drapelul. La ştirile negative (contabilizate mai ales la opoziţie) sînt în general cele despre demisii, suspiciuni de asociere cu „teroriştii”, „tentative de împiedicare” a apariţiei legii electorale; ştirile neutre descriu declaraţii, dau citate, enumeră articole de lege, prezintă argumentele părţilor (intervenţiile lui Pătrăşcanu de exemplu); cele pozitive sînt despre deciziile prezentate ca fiind corecte, logice, despre discursuri de impact (cum ar fi cele ale lui G. Gheorghiu-Dej), întruniri electorale de succes, cu zeci de mii de participanţi (vezi cele cu Pauker, V. Luca, T. Georgescu, Bodnăraş). 

 

Ştiri pozitive

Ştiri neutre

Ştiri negative

Blocul guvernamental

(inclusiv guvernul)

13

18

0

Opoziţia

0

8

21

Regele Mihai

4

2

0

Sursa: ASSRR, dosare 11-16/1946.

Cele două blocuri implicate în campanie au aparent parte de un număr egal de ştiri (31 puterea, 29 opoziţia). Dar se poate observa că unul dintre eforturile editoriale cele mai mari făcute în această perioadă este cel de a descrie opoziţia în termeni negativi; este un efort de aproape două ori mai mare decît cel de a descrie puterea în termeni pozitivi. O caracteristică a ştirilor pozitive, care nu reiese însă din tabel, este că sînt în general mai lungi decît restul ştirilor, ocupînd un spaţiu de emisie mai mare. Singurii citaţi cu declaraţii „textuale” sînt liderii PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Emil Bodnăraş. Nu este citat cu ghilimele aproape niciun membru al opoziţiei; excepţia ar fi în cazul lui Mihalache cerînd înrolarea pe front. E remarcat şi „presa bună” a regelui Mihai la radio, şi în general în presa guvernamentală, după cum atestă de exemplu articolele din Scînteia.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Crainica Nadia Ștefănescu la pupitrul știrilor Radiodifuziunii Române, circa 1935. Sursa: Arhiva Scrisă a SRR (ASSRR).