Am să încep abrupt: publicul român amator de cinema (cu excepţia unor grupuri de cinefili pasionaţi) are o problemă cu autoritatea. Indiferent de notorietatea filmelor în străinătate, indiferent de exigenţele şi gusturile unor critici foarte buni, mulți consumatori sunt de fapt mici Tarantino ce ar fi putut face Pulp Fiction mult mai bine (daca ar fi avut chef) sau critici ce ar fi dat clasă unui Roger Ebert dacă s-ar fi nascut în America. În orice discuţie, în spaţiul public sau privat, afectele fac legea. Ce ai simţit tu la film e mai presus de ce propun autorii (stilistic, tematic, etc) sau ce argumentează criticii avizaţi. Dacă te-ai uitat de zece ori la mobil în timp ce personajul din Poliţist, adjectiv bătea străzile oraşului în lung şi-n lat, atunci indiscutabil filmul e groaznic de plictisitor. Dacă ţi-a stricat pofta de mancare scena fetusului din 432-ul lui Mungiu, atunci înjuri regizorul că nu ţi-a livrat un aperitiv bun. Dacă nu suporţi să te plimbi cu Lăzărescu prin spitale, începi să te indignezi de lipsa filmelor cu biciclişti în parc, la umbră. Exemplele sunt forţate, dar nu poţi să nu te întrebi, după ce citeşti comentariile de pe forumuri, de ce s-au dus oamenii respectivi la film. Mă îndoiesc că motivul e o nepotolită sete de cultură, ci mai degrabă promisiunea unei dispute în care nu vei fi obligat niciodata să te declari înfrânt.


Intenţia mea a fost să fac o trecere prin revistă a blogurilor despre filme si să dau verdicte. Mă declar incompetent şi leneş, motiv pentru care am să ma limitez doar la menţionarea unor bloguri şi site-uri care-mi plac. Nu sunt legate strict de cinema (unele doar tangenţial), dar majoritatea denotă bun gust. Aşadar, lista nominalizaţilor (muzică pe fundal, vă rog): HBO Club, Wet Paper, Ginger Group, Cinesseur, BoladeNieve, Pantacruel, Filme-cărți.ro, SMS pentru domnul Mann, Cineblog, Film Menu , CineTipar , CinemArt și LiterNet.ro.

Cristi Luca este critic de film.