Fiecare organizator îşi laudă evenimentul, ştim asta, dar turneul de şah de la Londra, aflat în desfăşurare, are ceva argumente pentru a fi declarat „cel mai tare din istorie”.

Pe de o parte, în vremurile recente, destul de rar poţi să îi aduci în acelaşi concurs pe jucătorii din Top 5. La Londra participă, printre alţii, primii patru şahişti din lume, iar ultimul clasat în lista de participanţi tot e din Top 20.
Pe de altă parte, lista concurenţilor e deschisă de deţinătorul celui mai mare punctaj ELO din anii ’70 încoace, de cînd acesta e calculat: norvegianul Magnus Carlsen. 
Miza declarată a turneului este desemnarea adversarului actualului campion mondial. Cu alte cuvinte, cine cîştigă turneul de la Londra va juca un meci pentru titlul de campion mondial, în toamna acestui an, cu indianul Viswanathan Anand (43 de ani). Miza oarecum subsidiară a concursului este, însă, dacă – în sfîrşit – Magnus Carlsen (22 de ani) devine oficial adversarul lui Anand – şi ulterior campion mondial.
Carlsen s-a retras acum doi ani din „cursa de calificare”, motivînd că regulile au fost schimbate din mers. De atunci, a continuat să cîştige turneu după turneu, să urce în ierarhia ELO dincolo de stachetele lăsate de Fischer sau Kasparov, şi să se consacre drept campion mondial neoficial. În acelaşi timp, campionul oficial, Anand, şi-a apărat cu greu titlul în faţa israelianului Gelfand, iar la turneele la care a mers, a avut o prestaţie mai degrabă modestă. Anand e acum pe locul 6 în FIDE Rating List. Cu sau fără Carlsen, zilele lui de campion mondial par numărate. 
 
Va reuşi Carlsen să capitalizeze cîştigul de imagine acumulat în ultimii ani? Deocamdată, s-au jucat două runde din turneul de la Londra, şi Carlsen a făcut remiză în ambele partide. E adevărat, este vorba de remize cu numerele doi şi trei – rusul Vladimir Kramnik (38 de ani) şi armeanul Levon Aronian (31 de ani). Iar turneul e de cursă lungă, sînt opt jucători care joacă tur-retur, ultima rundă fiind programată pe 1 aprilie. 
Cine l-ar putea încurca pe Carlsen? Am amintit doi deja. Kramnik a fost şi el campion mondial, la începutul anilor 2000, şi a avut o tentativă de a-l detrona pe Anand în 2008, cînd indianul era în plină forţă. Însă Kramnik s-a dovedit în formă în ultima vreme, părînd că şi-a rezolvat problemele cu artrita, care i-au afectat jocul pînă acum cîţiva ani. În cel mai recent turneu de anvergură, jucat tot la Londra în decembrie, Kramnik a terminat pe locul doi, după Carlsen (Anand s-a clasat pe locul cinci, din nouă participanţi). 
Celălalt pretendent al calculelor pe hîrtie, Aronian, pare foarte motivat să profite de şansa londoneză de a deveni şalanger. Are o vîrstă considerată optimă şi n-a fost niciodată atît de aproape de titlul mondial. În mai 2012, în FIDE Rating List, Aronian a atins 2825 de puncte, cel mai mare ELO din istorie – după cel din prezent, al lui Carlsen (incredibilul 2872), şi cel din 1999 al lui Kasparov (2851).
 
Dar nici ceilalţi jucători, consideraţi „underdogs”, nu pot fi ignoraţi. Chiar dacă au şanse mai mici de victorie, ei îi pot încurca pe cei trei favoriţi. L-am amintit pe Boris Gelfand din Israel, dar mai sînt şi Teimur Radjabov (Azerbaijan), şi ceilalţi doi ruşi din concurs: Alexander Grischuk – bun jucător de poker, reîntors la prima iubire, şahul – şi Peter Svidler. A, şi să nu uit de preferatul fanilor şahişti, mereu imprevizibilul ucrainean Vassili Ivanciuk, care împlineşte 44 de ani pe 18 martie. Ivanciuk e aşa un împătimit al şahului încît, după partidele epuizante ale unui turneu, încă mai are chef de joc. Aşa s-a petrecut la Sofia, în urmă cu cîţiva ani, cînd, după partide, se ducea în parc şi juca cu chibiţii de acolo, spre uimirea şi încîntarea acestora. Închipuiţi-vă: Ivanciuk în Cişmigiu, la „colţul şahiştilor”!
 
Ionuţ IAMANDI este jurnalist la Radio România Actualităţi şi poate fi găsit pe Twitter la @IIamandi.