Bucureşti: Stadionul Ghencea (nu cimitirul), răcoare de te lingi pe degete şi sendvişuri peste tot, să-ţi pui şi-n cap, ca pe Allianz Arena din München. Întîlnesc un bărbat bine la Tribuna 0. Este Cristian Tabără, omul care aduce filmul de artă la TVR. Sau l-ar fi putut aduce, n-are importanţă. În mod ciudat, el crede că eu sînt Cristian Tabără. Îi explic că el este Tabără şi eu sînt doar un jurnalist de duzină. Recunoaşte că a fost o simplă confuzie pe care nu şi-o poate explica.

Mărturiseşte că se simte uşurat să afle asta, fiind foarte ataşat de jobul de la televiziunea publică, unde tocmai a făcut o comandă pentru cîteva filme controversate (dar educative, îmi şopteşte la ureche ca să nu audă suporterii Stelei) - Basic Instinct, Freaks, The Crime of Father Amaro, Lolita, Pretty Baby, A Real Young Girl, I Am Curious (Yellow), Requiem for a Dream etc. Vorbim despre lucruri serioase, cum ar fi lipsa de cultură a românilor şi slăbiciunea lor pentru fotbal şi divertisment ieftin.

Îmi spune că ar fi trebuit să ne obişnuim pînă acum cu faptul că nu poate fi toată lumea cultă, educată şi elevată în aceeaşi măsură şi că agonia va continua dacă noi vom avea aşteptări nerealiste. Apoi se oferă să-mi vîndă o labă de iepure. O iau şi mi-o vîr în sîn. Să-mi aducă noroc la dame. După golul anulat (eronat) Craiovei de către arbitrul de tuşă Onicaş, îl întreb ce părere are despre erorile umane şi liberul arbitru.

Surprinzător, vedeta TV îi ţine partea asistentului care a decis soarta meciului, convins că în viaţa fiecăruia apare cîte un moment în care realitatea pare atît de apăsătoare încît o escapadă în imaginar pare o soluţie la îndemînă. Am fost oarecum de acord cu el, deşi nu mi-a convenit că Steaua a cîştigat cu 2-1 şi are punctaj maxim după două etape. La fel ca Dinamo a mea care a făcut spectacol cu Gaşca nebună din Regie , 5-3, după 3-0 în minutul 50, 3-2 mai apoi şi 4-3 mai la urmă.

Acum în Ghencea (pe stadion, nu la cimitir) este linişte mormîntală, iar la TVR se dă Everyone Says I Love You (1996) de Woody Allen. Pe care, poate, îl bîrfim data viitoare.

Claudiu Bolozan este jurnalist sportiv şi autorul blogului vivir para contarla