Apărut în Dilema, nr. 461, 11 ianuarie 2002

E epidemie de "foşti" la canalele de ştiri. Foşti generali, foşti senatori, foşti tipi de prin varii birouri acronimeexistente sau nonexistente, chiar şi foşti crainici şi foste regine ale frumuseţii, cu toţii sînt chemaţi să se pronunţe asupra cestiunilor zilei. Poţi să ştii dacă fostul din biroul acronim nonexistent există? Poţi, dar dacă ştie că ştii, trebuie să te omoare. Dar nu la TV. Cînd priveşti un fost general arătînd ceva pe o hartă topografică, înţelegi de ce televiziunea e numită Marea Vrăjeală. Şi cînd vezi ex-politicieni dîndu-şi cu părerea cu mult aplomb, înţelegi cum se face de-au fost aleşi în posturile lor. Sînt absolut siguri de toate, chiar dacă habar n-au despre ce-i vorba. Nici unul dintre "foşti" nu se consideră "fost". Toţi vorbesc de parcă nu s-ar fi pensionat, nu ar fi fost daţi afară, n-ar fi pierdut alegerile, n-ar fi primit vot de blam. Chiar şi Ollie North, care a fost înlăturat din varii poziţii prin toate aceste moduri, vorbeşte de parcă nicicînd nu a existat Nicaragua, cocaina, banii pentru mercenarii Contra sau audierile în Congres. La televizor, omul se poate preface că nimic nu s-a întîmplat. Nici pielea nu trebuie să şi-o lepede. Fracturile cad la montaj.

Apetitul televiziunii pentru "ex-" se hrăneşte cu amnezia publicului, nu cu iertarea lui. Majoritatea oamenilor nici nu-şi mai aminteşte ce au făcut aceşti foşti - iar unii dintre ei sînt atît de obscuri încît nici nu merită deranjul să-ţi aminteşti. Televiziunea mişmăşeşte istoria: e ca jocul acela cu chipurile caraghioase, în care poţi să le amesteci, să le schimbi sau să le potriveşti vocile. Aceşti experţi vorbesc toţi ca unul pentru că, oricare ar fi aria lor de expertiză, mixerul televiziunii a măcinat totul şi a produs o pastă omogenă. Desigur, în România, unde reciclarea "foştilor" se cheamă "tranziţie", procedeul nu şochează.

Priza la telespectatori a acestor moace experte a scăzut catastrofal şi din altă cauză: toţi aceşti "foşti" sînt bătrîni. Văzînd atîtea chipuri de boşorogi pe ecran este ca şi cum ai asista la o înviere în masă, o întoarcere a zombi-lor. Un film de groază care-i face pe toţi cei sub 50 de ani să se agaţe în disperare de cei de alături. Şi dacă aceşti "foşti" chiar revin, în viaţa adevărată, nu numai la TV? Se sparie gîndul. Strigăt mut.

Televiziunea nu dă nici un semn că ar lăsa-o mai moale cu scularea din morminte. Dimpotrivă, adevăraţii foşti sînt recrutaţi acum din adîncurile Infernului. Un program nou pe Fox, denumit "Morţii vorbesc", care va începe săptămîna viitoare, îi prezintă pe Nixon şi Joseph McCarthy vorbind despre Securitatea Patriei şi pe Lyndon Johnson vorbind despre strategii de război. (Ştiu că nici morţii pe tribună nu-s o noutate pentru cetăţenii fostului lagăr socialist; morţii vorbeau cu regularitate la radio şi la defilare. Dar la noi, pînă şi frigiderul trebuie să fie înlocuit la fiecare două săptămîni.) Nesfîrşite sînt adîncurile în care plonjează televiziunea americană în căutare de "foşti". Eu îl aştept pe Platon, să-mi spună ceva despre peşterile din Tora-Bora.

www.codrescu.com
 

Foto: Marion Ettlinger