Uneori, îi înţeleg şi pe gazetari. Avem un nou guvern. E musai să scrie despre el. Ce să scrie? De bine? E plicticos, sună festiv, n-avem încă fapte, n-avem destule informaţii. Mult mai la îndemînă e să scrii de rău. În general e mai uşor să scrii de rău.
Umbli, vigilent, prin biografiile miniştrilor, afişezi suspiciuni tulburi, divaghezi pe tema ”nu s-a schimbat (şi nu se poate schimba) nimic”, pe scurt eşti, după preferinţe şi temperament, acru, amar, acid, picant. În niciun caz dulce. În fond, suntem liberi să spunem ce vrem şi să bombănim rentabil, cu ochii pe rating. N-aş vrea, la rîndul meu, să devin, în chip prematur, un ”susţinător” al guvernului actual. A nu te repezi să judeci nu e o formă de ”sprijin”, ci, cred, o formă raţională de expectativă. Guvernul Cioloş n-a avut încă vreme să se manifeste consistent, ofensiv, ”revoluţionar”. Are dreptul la o minimă ”perioadă de graţie”. N-a căpătat-o. Atacul s-a desfăşurat – şi se desfăşoară încă – pe două fronturi: 1. Guvernul e ”tehnocrat”, dar asta îl face inapt să guverneze, întrucît n-are suport politic (teza analistului politic Ion Ţiriac). 2. Guvernul nu e decît cu numele ”tehnocrat”: e compus din politicieni ”acoperiţi” şi, prin urmare, manevrat din umbră de interese de partid.
Nu lipsesc nici ample dezvoltări filosofice despre conceptul ”tehnocraţiei”, de natură să dovedească vacuitatea sau ipocrizia lui. Asta ar fi însă numai problema de principiu (asezonată şi cu mici subversiuni conspiraţioniste: e, de fapt, tot guvernul pesediştilor. Sau: e, de fapt, guvernul președintelui Iohannis. Sau: e, de fapt, amestecul Bruxelles-ului în ”treburili interne” etc.). În pasul doi se ajunge, însă, la oameni. Întîmplarea face că, despre vreo trei sau patru dintre ei pot da oarecari referinţe. (Mi-e puţin frică s-o spun, ca să nu le fac vreun rău). Am avut ocazia să dialoghez cu domnul Adrian Curaj în mai multe rînduri şi am constatat, de fiecare dată, că am de a face cu un om dinamic, orientat inteligent spre noutate reală; un om cu viziune, energic, experimentat în administraţie, disponibil, comunicativ. Toate astea nu constituie, neapărat, un vot în alb pentru mandatul Domniei Sale. Vom vedea. Dar deocamdată, am argumente să creditez şi să sper. Şi bag mâna-n foc că, dacă Liviu Pop, Adomniţei, Hârdău, Ioan Mang sau Ecaterina Andronescu s-au ”descurcat”, se va descurca binişor şi dl. Curaj…
Îl cunosc bine şi pe dl Vlad Alexandrescu. Şi mă mir că un jurnalist ”magistral”, cu abonament la Biblioteca Academiei, n-a auzit încă de el. Îl recomandă o cultură de specialitate temeinică, un doctorat ”Summa cum laude” la Paris, un premiu al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa, un altul al Academiei noastre, precum şi o impozantă listă de lucrări, ca să nu mai vorbim de experienţa lui diplomatică, în calitate de ambasador al României la Luxemburg. Despre astfel de lucruri, nu se prea ştie. S-a aflat, în schimb, cu o perspicacitate promptă, că a fost pe listele partidului ”Forţa Civică”. Aşadar, ”politician acoperit”! Eu unul, iarăşi, fără să acord, din plecare, dlui Vlad Alexandrescu un vot în alb (căci ”faptele contează!”), sunt destul de sigur că va reuşi să ”egaleze” performanţele unor antecesori din categoria Grigore Zanc sau Gigel Sorinel Ştirbu, primiţi, la vremea lor, cu mult mai puţină vigilenţă…
O surpriză încurajatoare a fost, pentru mine, recuperarea unui expert de anvergură cum este dl. Costin Borc, a cărui carieră de ”tehnocrat” este, prin împlinirile ei din ţară şi din străinătate, de necontestat. Ah, da, a fost un apropiat al lui Corneliu Coposu şi l-a consiliat pe Radu Vasile! Care va să zică tot ”acoperit”! Nu ”independent”, sau politician cinstit, ”la vedere”, ca de-alde Codruţ Sereş, sau Daniel Chiţoiu. Aş fi nedrept dacă, scriind acest text, aş cădelniţa triumfalist guvernul proaspăt instalat, fără să pomenesc unele merite ale guvernului dinainte. După părerea mea, schimbarea lui Bogdan Aurescu nu era cu adevărat necesară. Întîi pentru că nu e înţelept să schimbi prea des ministrul de Externe, apoi pentru că dl. Aurescu este, orice s-ar zice, un om din tînăra generaţie, un om de meserie, cu experienţă instituţională şi cu notabile reuşite profesionale. (Pe de altă parte, nu i se pot contesta dlui Lazăr Comănescu, ”acreditările” tehnice pentru a-şi acoperi, convenabil, mandatul).
Un cuvînt bun am şi despre fostul ministru al Culturii, dl Ionuţ Vulpescu, discret dar eficient, autor, într-un interval de timp foarte scurt, al unor utile iniţiative de ramură, de care înaintaşi cu mandate mai lungi nu s-au învrednicit. În rest, n-am nicio experienţă personală cu ceilalţi membri ai guvernului proaspăt instalat, (cu excepţia dlui Motoc, al cărui CV este convingător, dincolo de orice îndoială). Dar ceea ce ştiu despre dl. Dacian Cioloş şi ceea ce îmi transmite prestaţia lui publică, funcţională fără emfază, mă fac să cred că echipa aleasă de el îşi va face treaba cu seriozitate. Astfel încît aş îndrăzni să le spun gazetarilor şi comentatorilor hipercompetenţi, hiper-lucizi, hiperexigenţi: aveţi puţintică răbdare, staţi niţel, lăsaţi ceva răgaz pentru ceva fapte concrete. Dacă lucrurile vor merge prost, veţi avea suficient timp să vă bucuraţi – în dulcele stil autohton – de un ”eşec anunţat” şi ”denunţat” ca atare, prin mereu inspirata voastră analiză…
